Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la:
1. Restituirea sumelor reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensie, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);
2. Plata sumelor reprezentând dobânzi legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);
3. Emiterea unei noi decizii de pensionare, prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia sa, a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 901 din 31.07.2024, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv competenţa materială determinată prin aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente. Cum ordonanţa a fost emisă de Guvernul României, în aplicarea antereferitului criteriu, Curtea a stabilit că revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competenţa materială de soluţionare a cauzei.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 442 din 16.10.2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Prahova –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
În motivare, Curtea a reţinut că art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ prevede explicit competenţa instanţei de contencios administrativ în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o ordonanţă de guvern vătămătoare este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, independent de domeniul de reglementare al actului normativ. Astfel, având în vedere că temeiul juridic al acţiunii reclamantului este reprezentat de prevederile art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, acesta solicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul creat prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021 declarată parţial neconstituţională, Curtea a apreciat că prezentul litigiu este în mod cert unul de contencios administrativ.
Din punct de vedere al compentenţei materiale, Curtea a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul aplicării criteriului valoric, întrucât priveşte plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, respectiv a unor creanţe fiscale, care nu sunt solicitate de la Guvernul României, ci de la Casa Judeţeană de Pensii Prahova.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţateşi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că la data de 19.12.2022 reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni prin care a solicitat repararea prejudiciului produs, respectiv obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova de a-i plăti suma reţinută nelegal din pensie, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate (CASS) în procent de 10% aplicat asupra valorii care depăşeşte limita de 4000 RON din cuantumul pensiei brute, suma actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda penalizatoare, începând de la data reţinerii nelegale şi până la data plăţii efective, apreciind ca fiind neconstituţionale prevederile art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021, care au reglementat instituirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii care depăşesc 4000 RON, precum şi obligaţia plăţii acesteia pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari şi se înscriu în această ipoteză, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 şi art. 6 din O.U.G. nr. 13/2011.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Înalta Curte reţine că anterior introducerii acţiunii Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate de reclamant din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, admiţând excepţia de neconstituţionalitate a acestora.
În acest sens, Înalta Curte constată că au devenit aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de O.U.G. nr. 130/2021, constând în plata unor sume egale cu reţinerile efectuate din pensia acestuia cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4000 de RON pentru fiecare drept de pensie.
Raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispoziţiilor unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului apreciată a fi neconstituţională, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În speţă, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul poziţiei în sistem a autorităţii publice pârâte. Având în vedere că dispoziţiile contestate ale ordonanţei de urgenţă au fost declarate neconstituţionale, precum şi faptul că reclamantul nu a chemat în judecată Guvernul, ci doar Casa Judeţeană de Pensii Prahova, Înalta Curte stabileşte că, în cauză, competenţa materială va fi determinată în raport cu criteriului rangul autorităţii locale de la care au fost solicitate despăgubiri, respectiv Casa Judeţeană de Pensii Prahova.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova în favoarea Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţiapărţilor prin intermediul grefei instanţei.