Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Academia Tehnică Militară Ferdinand I (UM 02648 Bucureşti) şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat suspendarea executării Deciziei de imputare nr. F 219/06.02.2023 până la soluţionarea definitivă a cauzei în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, anularea deciziei de imputare nr. F-219/06.02.2023, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 844 din 20.02.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că litigiul nu este o cauză de asigurări sociale, ci o cauză de contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe Legea nr. 554/2004, prin care reclamantul urmăreşte anularea unui act adminstrativ încheiat de o autoritate centrală, astfel încât competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 09.10.2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.
În motivare, a reţinut că faţă de calitatea reclamantului de personal militar, competenţa de soluţionare a cauzei nu se poate stabili potrivit art. 536 din Codul administrativ, având în vedere că art. 382 din Codul administrativ stabileşte expres că personalului militar nu îi sunt aplicabile dispoziţiile care reglementează statutul funcţionarilor publici, ci se realizează prin raportare la dispoziţiile Codului muncii, dreptul comun în materia raporturilor de muncă şi a jurisdicţiei muncii astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) Legea 53/2003.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că reclamantul A., având calitatea de personal militar, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Academia Tehnică Militară Ferdinand I (UM 02648 Bucureşti) şi Ministerul Apărării Naţionale suspendarea executării Deciziei de imputare nr. F 219/06.02.2023 până la soluţionarea definitivă a cauzei în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, anularea deciziei de imputare nr. F-219/06.02.2023.
Totodată, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 382 Cod administrativ care stabilesc în mod expres că personalului militar nu îi sunt aplicabile prevederile care reglementează statutul funcţionarilor publici.
Înalta Curte reţine considerentele Deciziei nr. 19 din 27 septembrie 2021 a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit cărora: "51. Interpretarea coroborată a prevederilor art. 382 lit. h) şi art. 536 din Codul administrativ conduce la excluderea din competenţa instanţelor de contencios administrativ a litigiilor având ca obiect drepturile băneşti solicitate de personalul militar din cadrul Jandarmeriei Române.
52. Astfel, conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
53. Art. 382 lit. h) din Codul administrativ statuează că prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar.
54. Art. 382, precum şi art. 536 sunt înscrise în titlul II al Codului administrativ, motiv pentru care, în privinţa personalului militar, competenţa instanţei de contencios administrativ nu mai poate fi reţinută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părţi, care rămân raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special."
Având în vedere dispoziţiile redate mai sus, Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei se realizează şi prin raportare la dispoziţiile Codului Muncii, respectiv: art. 231: "Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă."; art. 278 alin. (2): "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."; art. 266: "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."; art. 269: "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii." şi art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit căruia: "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".
În acest sens, Înalta Curte constată că, în cauză, secţiile de conflicte de muncă şi asigurări sociale ale tribunalelor sunt competente a soluţiona în primă instanţă cauzele privind raporturi de serviciu ale persoanelor ce au calitatea de militar.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Academia Tehnică Militară "Ferdinand" (UM 02648 Bucureşti) şi Ministerul Apărării Naţionale în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.