Şedinţa de la data de 06 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 21.11.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Brăila, obligarea acestuia din urmă să îi comunice următoarele informaţii: hotărârea judecătorească, decizia de salarizare sau decizia administrativă de reîncadrare şi salarizare pusă în executare, debitul total de plată în baza respectivei hotărâri sau decizii administrative, tranşele efectiv plătite până la acest moment, aferente fiecărui titlu executoriu, atât ca sumă, cât şi ca procent, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data plăţii, în cazurile în care plata se realizează eşalonat sau suma globală încasată de acesta, pentru situaţiile în care are loc plata integrală a debitului şi sumele achitate reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie prin raportare la plăţile efectiv făcute.
Prin sentinţa nr. 43 din 20.02.2024 Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate prin întâmpinare şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Buzău.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 15.05.2024, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 288 din 16.09.2024,Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre soluţionare.
În motivare, a reţinut că se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. conform cărora dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea (...) va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că norma prevăzută de textul art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, iar această normă interzice sesizarea instanţei competente dacă aceasta este cea la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport cu stabilirea înţelesului sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, Înalta Curte constată că reclamantul A. are în prezent funcţia de grefier statistician în cadrul Tribunalului Vrancea, având domiciliul în Focşani, jud. Vrancea, activitatea acestuia fiind suspendată de drept începând cu data de 01.09.2021 pe perioada îndeplinirii funcţiei de conducere de Secretar General al Sindicatului Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial. De asemenea, reţine că reclamantul, începând cu data de 01.07.2014, a ocupat funcţia de grefier în cadrul Tribunalului Brăila pentru aproximativ un an şi două luni, că anual i se virează sume de bani reprezentând drepturi salariale, iar în acest context a solicitat Tribunalului Brăila să-i comunice datele înscrise în Ordinul nr. 13 din data de 10.04.2020 al Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi, însă fără niciun răspuns. Reclamantul a sesizat Tribunalul Galaţi pentru a evita o eventuală strămutare a pricinii, iar acesta a declinat soluţionarea cauzei către Tribunalul Buzău.
Totodată, instanţa reţine că pe perioada în care persoana este aleasă în organul de conducere al Sindicatului Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial contractul său individual de muncă se suspendă de drept, iar aceasta îşi păstrează funcţia şi locul de muncă avute anterior, precum şi vechimea în muncă şi în specialitate, în condiţiile legii. Pe postul rămas temporar vacant poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată. După încetarea suspendării, la revenirea în postul avut anterior, persoanei respective i se asigură un salariu care nu va putea fi mai mic decât cel ce putea fi obţinut în condiţii de continuitate în acel post.
Cu privire la stabilirea înţelesului sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", Înalta Curte are în vedere faptul că suspendarea operează temporar şi este limitată în timp la perioada în care reclamantul exercită funcţia de conducere de Secretar General al Sindicatului Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial; mai are în vedere şi că reclamantul nu şi-a pierdut calitatea de angajat al Tribunalului Vrancea, urmând ca ulterior încetării suspendării contractului, acesta să se întoarcă la vechiul său loc de muncă.
Înalta Curte constată că prevederile articolului 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. se circumscriu garanţiilor de imparţialitate obiectivă, componente ale dreptului la un proces echitabil, consfinţit de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Înalta Curte reţine că, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei dezvoltate până la acest moment, imparţialitatea obiectivă constă în a se determina dacă, independent de conduita personală a membrilor unei instanţe, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune în discuţie imparţialitatea lor, în această materie, aparenţele joacă un rol deosebit, chiar decisiv în unele situaţii, de vreme ce, pe baza acestora, poate fi apreciată încrederea pe care organizarea sistemului judiciar trebuie să o inspire publicului în ceea ce priveşte înfăptuirea actului de justiţie.
Având în vedere aceste considerente, raportat la faptul că reclamantul a avut o perioadă în care a desfăşurat activitate în mod efectiv la Tribunalul Vrancea, că a intervenit un motiv de suspendare de drept din funcţie, că există obligaţia ca la încetarea suspendării de drept persoana să fie reîncadrată în postul deţinut cu acordarea drepturilor salariale ce ar fi putut fi obţinute în condiţii de continuitate, că pe perioada suspendării Tribunalul poate să asigure ocuparea postului doar prin intermediul unui contract individual de muncă pe durată determinată, având în vedere şi că perioada de suspendare este temporară, Înalta Curte apreciază că, în cauză, subzistă suficiente raporturi de drepturi şi obligaţii între A. şi Tribunalul Vrancea, astfel încât să fie incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce priveşte sesizarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Tribunalul Brăila în favoarea Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţiapărţilor prin intermediul grefei instanţei.