Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa – secţia Civilă la data de 10.10.2023, astfel cum a fost precizată la data de 29.01.2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru daunele morale şi materiale cauzate prin emiterea cu întârziere a adeverinţei necesare pentru revizuirea deciziei privind acordarea pensiei militare de stat, adeverinţă care să reflecte situaţia soldelor/salariilor realizate în funcţia de bază, actualizate conform Ordinului Procurorului Şef al DNA nr. 238/26.04.2023.
Acţiunea introductivă a fost întemeiată pe art. 8 şi 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 187 F de la data de 20.02.2024, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de DNA şi a declinat competenţa soluţionării cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 1616/11.10.2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cererii, în favoarea Tribunalului Ialomiţa – secţia Civilă – complet specializat de contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, a reţinut că pretenţiile formulate în cauză se grefează pe raportul de serviciu al reclamantului – raport de muncă lato sensu, vizând executarea de către fostul angajator a unei obligaţii ce îi incumbă potrivit legii, iar nu pe un raport de drept administrativ pur, între o persoană vătămată printr-un act administrativ asimilat şi o autoritate publică.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 96 alin. (1) C. proc. civ., "Curţile de apel judecă: (...) 1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale".
Totodată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale), şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Înalta Curte reţine că prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru daunele morale şi materiale cauzate prin emiterea cu întârziere a adeverinţei necesare pentru revizuirea deciziei privind acordarea pensiei militare de stat, adeverinţă care să reflecte situaţia soldelor/salariilor realizate în funcţia de bază, actualizate conform Ordinului Procurorului Şef al DNA nr. 238/26.04.2023.
Având în vedere formularea şi motivarea acţiunii, Înalta Curte constată că litigiul vizează pretinsul refuz al unei autorităţi centrale – Direcţia Naţională Anticorupţie – de a soluţiona în termen legal cererea reclamantului, respectiv de a-i emite adeverinţa necesară revizuirii deciziei de pensie.
Competenţa instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de rangul autorităţii emitente a actelor administrative contestate sau de rangul autorităţii publice autoare a refuzului pretins nejustificat, esenţială fiind poziţia autorităţii în sistem, iar nu raportul de serviciu, reclamantul având calitatea de pensionar militar.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa soluţionării litigiului în primă instanţă aparţinând Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.