Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.11.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat – în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, prin ministrul apelor şi pădurilor, Ministrul Apelor şi Pădurilor – în condiţiile art. 15 alin. (1), raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004:
- suspendarea în parte a Ordinului cu nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor şi Pădurilor, respectiv suspendarea tuturor menţiunilor din cuprinsul actului administrativ unilateral cu caracter individual mai sus menţionat, referitoare la reclamantul A. şi aplicabile acestuia, suspendare ce solicită a fi dispusă până la soluţionarea definitivă a capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a aceluiaşi act administrativ unilateral cu caracter individual, iar pe fond,
- anularea în parte a Ordinului cu nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor şi Pădurilor, respectiv anularea tuturor menţiunilor din cuprinsul actului administrativ unilateral cu caracter individual mai sus menţionat, referitoare la reclamantul A. şi aplicabile acestuia;
Totodată, reclamantul a solicitat – în contradictoriu cu pârâtul de rang 3, Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva":
- obligarea acesteia la plata către reclamant a tuturor drepturilor băneşti la care acesta ar fi fost îndreptăţit, respectiv pe care le-ar fi încasat în ipoteza în care nu s-ar fi dispus revocarea sa din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva", drepturi calculate de la data pierderii calităţii din care a fost revocat şi până la reluarea efectivă a acestei calităţi, consecinţă a anulării Ordinului cu nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor şi Pădurilor;
- cu cheltuieli de judecată.
Primul ciclu procesual
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 254 din data de 14 septembrie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, inadmisibilităţii acţiunii, lipsei de interes în anularea Ordinului nr. 904/17.09.2018 şi nulităţii cererii reconvenţionale pentru insuficientă timbrare.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Apelor şi Pădurilor, Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, şi a dispus:
- anularea în parte a Ordinului nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor şi Pădurilor, respectiv anularea tuturor menţiunilor din cuprinsul acestui ordin referitoare la reclamantul A. şi aplicabile acestuia;
- obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva la plata către reclamant a tuturor drepturilor băneşti la care acesta ar fi fost îndreptăţit, respectiv pe care le-ar fi încasat în ipoteza în care nu s-ar fi dispus revocarea sa din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva", drepturi calculate de la data pierderii calităţii din care a fost revocat şi până la reluarea efectivă a acestei calităţi, consecinţă a anulării Ordinului nr. 904/17.09.2018 al Ministrului Apelor şi Pădurilor.
A respins cererea de suspendare în parte a Ordinului nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor şi Pădurilor, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.
A obligat pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva să plătească reclamantului A. suma de 2.780 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv la plata de către fiecare pârât a sumei de 1.390 RON, şi a respins cererea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursurile exercitate în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cazul primului pârât şi a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 în cazul celui de-al doilea pârât.
Decizia instanţei de control judiciar
Prin decizia nr. 88 din data de 13 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie a admis recursurile formulate de pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva împotriva sentinţei nr. 254 din 14 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Al doilea ciclu procesual
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 14 aprilie 2022 Curtea de Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
"Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. dom proc ales - Timişoara, bd. x nr. 6 – jud. Timiş în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Apelor şi Pădurilor, Ministerul Apelor şi Pădurilor dom proc. ales - Bucureşti, bd. x, s. 5 şi Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva", Bucureşti, Cl. Plevnei nr. 46-48 - s. 1, având ca obiect "anulare act administrativ, ca nefondată.
Respinge cererea de suspendare în parte a Ordinului nr. 904 din 17.09.2018, emis de Ministrul Apelor şi Pădurilor.
Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva". ".
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 194 din 14 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi precizată de către reclamant.
În susţinerea cererii de recurs, recurentul arată că prin sentinţa civilă nr. 194 din 14.04.2022 instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, cât şi cererea reconvenţională formulate de pârâta R.N.P. "Romsilva". Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele argumente:
- că actul administrativ contestat a fost motivat prin referire la constatările din cuprinsul Raportului nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al Ministrului Apelor şi Pădurilor;
- că raportul de control nu a fost contestat de către reclamant;
- că sunt întemeiate susţinerile potrivit cărora reclamantul ar fi desfăşurat acte de concurenţă neloială;
- că pârâtă reclamantă reconvenţional nu a reuşit să probeze condiţiile pentru atragerea răspunderii contractuale, respectiv nu a fost făcută dovada prejudiciului cauzat de către subsemnat şi nici legătura de cauzalitate între fapta de încălcare a obligaţiilor contractuale şi prejudiciul reprezentat de totalitatea veniturilor încasate de către reclamant.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant invocă excepţia de neiegalitate a Raportului nr. x/09.08.2018 întocmit de Corpul de Control al Ministrului Apelor şi Pădurilor, pentru următoarele motive:
Curtea de Apel Timişoara considera că nu poate înlătura argumentele din cuprinsul raportului de control deoarece acest document nu a fost contestat de către reclamant.
Pe calea acestei excepţii de nelegalitate, recurentul reclamant arată că înţelege să învestească instanţa de recurs şi cu analiza unor motive de nelegalitate ale raportului de control astăzi în discuţie, raport în baza căruia s-a dispus eliberarea sa din funcţia deţinută.
Raportul de control conţine o serie de inadvertenţe, potrivit cărora nu ar fi fost corectă procedură de selecţie a recurentului reclamant şi, de asemenea, că reclamantul se afla într-o stare de incompatibilitate, potrivit art. 3 alin. h) din O. M. nr. 892/12.05.2016.
Din punctul recurentului de vedere, raportul de control este întocmit cu nerespectarea legii şi aceasta pentru că raportul nu face altceva decât să indice faptul că nu a fost respectată procedura de selecţie la momentul alegerii sale ca membru în consiliul de administraţie al R.N.P. "Romsilva".
În primul rând, criticile aduse reclamantului sunt formulate în raport de Ordinul nr. 892/12.05.2016 a) Ministrului Apelor şi Pădurilor, act normativ care nu este publicat în Monitorul Oficial al României. Practic, autoritatea publică a emis ordinul de revocare a recurentului reclamant pentru nerespectarea unor norme (la momentul selecţiei) ce nu au fost publicate, fiind astfel nesocotite prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
În al doilea rând, recurentului reclamant i se reproşează aspecte ce ţin de verificările ce trebuiau efectuate la momentul selecţiei desfăşurate pentru ocuparea poziţiei de membru al consiliului de administraţie, verificări a căror corectitudine nu poate cădea în sarcina sa. Mai mult decât atât, raportul de control nu face trimite la normele legale incidente la momentul săvârşirii presupuselor abateri, ci la normele legale incidente la momentul selecţiei pentru poziţia de membru al consiliului de administraţie.
Aând în vedere cele de mai sus, recurentul reclamant consideră că raportul de control este emis cu nerespectarea legii, fiind emis în condiţii de nelegalitate.
Având în vedere argumentele prezentate de către instanţa de fond, reclamantul consideră că hotărârea poate fi casată pentru motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Argumentul esenţial al instanţei de fond este dat de faptul că există un raport de control care constată anumite aspecte cu privire la persoana reclamantului, aspecte care sunt considerate a fi întemeiate de către instanţa de fond.
Din lecturarea Raportului de control nr. 50494 se poate observa că reprezentanţii Corpului de Control al Ministrului Apelor şi Pădurilor reproşează reclamantului că la momentul selecţiei nu ar fi fost respectate procedurile regulamentare privind ocuparea poziţiei de membru al consiliului de administraţie al R.N.P. "Romsilva".
Arată recurentul că nu îi poate fi reproşată modalitatea eronată de desfăşurare a procedurii de selecţie, neavând cum să influenţeze desfăşurarea procedurii de selecţie.
Mai mult decât atât, recurentul reclamant arată că nu putea să fie revocat fie pentru schimbarea autorităţii, fie în baza raportului de control, atâta timp cât în raport sunt indicate ca fiind nerespectate normele care priveau ocuparea poziţiei de membru al consiliului de administraţie. Chiar dacă recurentul reclamant nu ar fi îndeplinit condiţiile la momentul respectiv (ceea ce nu s-a demonstrat în prezenta cauză), nu era posibilă revocarea sa, pentru motivele reţinute de către prima instanţă.
În orice caz, motivarea instanţei este contradictorie. Pe de-o parte, instanţa reţine faptul că ordinul este legal deoarece se întemeiază pe cazul de revocare ce constă în schimbarea autorităţii publice, astfel cum a spus instanţa de casare. Cu toate acestea, instanţa merge mai departe şi analizează şi susţinerile pârâtei din întâmpinare şi din cuprinsul raportului de control şi ajunge la concluzia că recurentul reclamant nu a respectat nici clauzele contractului de mandat.
În al doilea rând, potrivit art. 12 alin; (3) din O.U.G. nr. 109/2011 "m embrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi conform legii, în condiţiile stabilite în contractul de mandat. În cazul în care revocarea survine fără justa cauză, administratorul este îndreptăţit Io plata unor daune-interese, potrivit prevederilor din contractul de mandat. Pentru desemnarea noilor administratori se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 5-7".
Conform art. 11.1 lit. b) din cuprinsul Contractului de mandat nr. x/22.06.2016 "revocarea mandatarului de către mandant în cazul neîndeplinirii sau neîndeplinirii necorespunzătoare culpabile a obligaţiilor contractuale din prezentul Contract, în acest caz mandatarul nu are dreptul la daune interese. Dacă revocarea s-a făcut fără justă cauză, administratorul are dreptul la daune-interese egale cu trei indemnizaţii lunare".
Practic, instanţa de fond, prin faptul că reţine ca fiind întemeiate cele constate în cuprinsul raportului de control, deduce faptul că revocarea mandatului a avut Ioc ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale din cuprinsul contractului de mandat, respectiv nerespectarea obligaţiei de neconcurenţă.
Cu toate acestea, în cuprinsul Ordinului nr. 904 este indicat ca temei de revocare art. 11.1 lit. e) din Contract, respectiv schimbarea autorităţii tutelare, aspect care a fost reţinut ca fiind corect de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dacă ar fi acceptată teza potrivit căreia recurentul reclamant a fost revocat pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale, atunci există alte probleme cu privire la legalitatea Ordinului nr. 904; aspecte care nu au fost luate în considerare de către instanţa de fond.
Susţine recurentul că nu a avut niciodată posibilitatea de a contesta cele cuprinse în Raportul de Control. După cum se poate observa, structura verificată de către corpul de control a fost Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva" şi nu recurentul în nume personal. Deşi se fac referire cu privire la situaţia concretă a recurentului, actul reprezentat de Raportul de control nu i-a fost niciodată comunicat. Or, este inadmisibil ca un contract de mandat să înceteze deoarece nu au fost respectate obligaţiile contractuale, aspect constatat de către un terţ (Corpul de Control).
Din punctul său de vedere, încetarea contractului de mandat pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale trebuia să aibă la bază fie o evaluare profesională a reclamantului, fie o cercetare disciplinară în desfăşurarea căreia să se poată apăra cu privire la aspectele sesizate de către Corpul de Control.
În lipsa unor astfel de proceduri, de evaluare sau disciplinare, recurentului nu are cum să îi fie reproşate chestiuni punctuale legate de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Astfel stând lucrurile, recurentul reclamant consideră că hotărârea este nemotivată, instanţa de fond nefăcând altceva decât să îşi întemeieze soluţia pe considerentele raportului de control, fără să facă o analiză temeinică a acestuia.
În mod greşit, instanţa de fond a considerat că dacă instanţa de casare a apreciat că ordinul se întemeiază şi pe raportul de control, automat acest aspect duce la respingerea cererii de chemare în judecată, fără o analiză temeinică a celor reproşate în cuprinsul raportului de control.
Faţă de aceste considerente, recurentul reclamant solicită casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi prin raportare la excepţia de nelegalitate invocată şi admiterea acţiunii sale.
Apărarea formulată în cauză
Intimaţii-pârâţi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva au depus întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă, aceasta nefiind o veritabilă excepţie de nelegalitate, iar, pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Soluţionând chestiunea prejudicială reprezentată de excepţia de nelegalitate, Înalta Curte constată că este inadmisibil demersul judiciar al recurentului-reclamant, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pe marginea admisibilităţii excepţiei de nelegalitate.
Pornind de la faptul că numai actele administrative cu caracter individual pot face obiectul controlului indirect de legalitate, exercitat în cadrul soluţionării excepţiei de nelegalitate, Înalta Curte constată că actul spus controlului instanţei pe această cale nu reprezintă un act administrativ, în accepţiunea prevăzută de Legea rn. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În mod evident, raportul de control la care se referă recurentul reclamant nu satisface exigenţele prevăzute de textul de lege anterior amintit, întrucât acesta nu este susceptibil să producă efectele la care se referă legiuitorul, respectiv nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice.
În realitate, actul reprezintă sintetizarea concluziilor unei activităţi de control, fiind incontestabil, de altfel, că valorificarea acestor concluzii a avut loc prin ordinul pe care recurentul reclamant îl contestă în cauza de faţă, raport care precede ordinul şi din perspectiva căruia emitentul ordinului a luat măsura revocării recurentului reclamant din consiliul de administraţie al RNP Romsilva.
Chestiunea cenzurării concluziilor menţionate în cuprinsul acestui raport a fost corect sesizată de apărătorul recurentului reclamant cu prilejul dezbaterii prezentului recurs, instanţa de contencios administrativ fiind îndrituită, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor care stau la baza emiterii actului administrativ litigios, însă aceasta numai în măsura în care reclamantul, în virtutea principiului disponibilităţii, a învestit instanţa de contencios cu o atare analiză.
În consecinţă, excepţia de nelegalitate a Raportului de evaluare nr. x/09.08.2018 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
2. Privitor la recursul exercitat împotriva sentinţei nr. 194 din 14 aprilie 2022, Înalta Curte constată că hotărârea a fost pronunţată în al doilea ciclu procesual, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia nr. 88/13.01.2022.
În acest context, Înalta Curte constată că prin cererea introductivă de instanţă, recurentul reclamant a solicitat anularea ordinului nr. 904/17.09.2018 al Ministrului Apelor şi Pădurilor, respectiv anularea tuturor menţiunilor din cuprinsul actului administrativ unilateral cu caracter individual menţionat, referitoare la reclamantul A. şi aplicabile acestuia şi obligarea emitentului la despăgubirile cuvenite.
Prin sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual, instanţa fondului a admis în parte acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a dipus anularea în parte a Ordinului nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor şi Pădurilor, respectiv anularea tuturor menţiunilor din cuprinsul acestui ordin referitoare la reclamantul A. şi aplicabile acestuia;
- obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva la plata către reclamant a tuturor drepturilor băneşti la care acesta ar fi fost îndreptăţit, respectiv pe care le-ar fi încasat în ipoteza în care nu s-ar fi dispus revocarea sa din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva", drepturi calculate de la data pierderii calităţii din care a fost revocat şi până la reluarea efectivă a acestei calităţi, consecinţă a anulării Ordinului nr. 904/17.09.2018 al Ministrului Apelor şi Pădurilor;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa fondului a reţinut, în esenţă, nemotivarea actului, în sensul că reclamantului nu i s-a comunicat nici în cuprinsul actului administrativ contestat şi nici în cuprinsul altor acte la care acesta să fi avut acces, motivele concrete de fapt ale revocării sale din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva".
În ceea ce priveşte motivele legate de constatările din Raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor şi pădurilor, prin care s-a constatat că reclamantul este asociat al unei societăţi care are obiect principal de activitate "Silvicultură şi exploatare forestieră" şi, totodată, îndeplineşte funcţia de administrator director general al unei alte societăţi care are obiect de activitate "Tăierea şi rindeluirea lemnului", entitate care are relaţii contractuale cu subunităţi din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva –, instanţa fondului a subliniat că prin Ordinul nr. 904/17.09.2018 nu s-a dat eficienţă acestui act de control, care nici nu a fost menţionat ca temei al actului şi nici nu a determinat revocarea reclamantului din calitatea de membru al consiliului de administraţie al Romsilva pe motivul încălcării clauzei de neconcurenţă sau a regimului incompatibilităţilor.
Din acest punct de vedere, în opinia judecătorul fondului, constatările din Raportul nr. x/09.08.2018 nu au relevanţă în prezenta cauză, în condiţiile în care Ordinul nr. 904/17.09.2018 nu s-a întemeiat pe aceste constatări.
Prin decizia nr. 88/13.01.2022 Înalta Curte a admis recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa fondului, a casat hotărârea atactă şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de trimitere.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a invalidat ambele motive reţinute de curtea de apel pentru anularea ordinului nr. 904/17.09.2018, menţionându-se în cuprinsul deciziei următoarele considerente decizorii, subliniate şi de judecătorul fondului în rejudecare, după casare:
"Analizând motivele de casare susţinute de recurenta-pârâtă, în raport de conţinutul actului administrativ atacat şi de obligaţia de motivare a acestuia, constată că Ordinul nr. 904/17.09.2018 a fost emis în temeiul Raportului de control al Ministrului Apelor şi Pădurilor nr. 50494/CM/09.08.2018, actul conţinând expresia "ţinând cont de raportul de control", astfel că este incorectă afirmaţia făcută de prima instanţă în sensul în care aceasta a reţinut că raportul a fost indicat doar formal drept temei pentru revocarea reclamantului din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie Romsilva.
Instanţa de fond nu a lecturat suficient raportul de control şi nu a observat că la pct. 6.1 din cuprinsul acestuia se face vorbire şi de disp. art. 11 pct. 11.1 lit. e) din contractul de mandat, şi anume, cazul în care locul mandatului este luat de o altă autoritate tutelară decât cea care a încheiat contractul de mandat .
De asemenea, prin raportul de control se analizează şi existenţa unei incompatibilităţi/conflict de interese cu privire la reclamant, astfel că este greşită concluzia prin care instanţa de fond a îndepărtat aceste constatări ca nefiind reţinute prin actul administrativ de revocare.
Prin urmare, se constată că actul administrativ atacat îndeplineşte cerinţa motivării, fiind greşită anularea sa pentru aceste considerente.
Cu privire la susţinerile primei instanţe prin care se arată că, în cauză nu a avut loc o modificare a autorităţii tutelare, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 11.1 lit. e) teza a II-a din contractul de mandat, revocarea mandatului are loc în cazul în care locul mandantului este luat de o altă autoritate tutelară decât cea care a încheiat contractul de mandat.
Aceste prevederi contractuale sunt îndeplinite în cauză, deoarece locul mandantului, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, autoritatea tutelară care a încheiat contractul de mandat, a fost luat de o altă autoritate tutelară. Textul analizat nu face nicio distincţie în funcţie de modurile prin care este posibilă modificarea autorităţii tutelare, astfel că, prima instanţă a realizat o interpretare restrictivă a normei analizate, făcând o deosebire nepermisă, cu încălcarea principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Rejudecând cauza, după casare, instanţa fondului a pronunţat sentinţa nr. 194/14.04.2022, prin care a respins atât cererea introductivă cât şi cererea reconvenţională.
În rejudecare, instanţa fondului a subliniat, în ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor şi Pădurilor, că reclamantul nu a invocat alte critici de nelegalitate, exceptându-le pe cele referitoare la nemotivarea actului administrativ contestat, validate în primul ciclu procesual de prima instanţă, dar constatate ca nefiind fondate de instanţa de recurs cu putere de lucru judecat.
Curtea de apel a procedat, însă, la analiza apărărilor invocate de pârâtă prin întâmpinare referitoare la Raportul de control, ca urmare a îndrumărilor date prin decizia de casare.
Sub acest aspect, Curtea constată că măsura revocării reclamantului din funcţia de membru al consiliului de administraţie al Romsilva a fost întemeiată pe dispoziţiile Contractului de mandat nr. x/22.06.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi reclamant, contract încheiat în baza O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.
În fapt, Curtea reţine că prin Contractul de mandat nr. x/22.06.2016, încheiat cu Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor în calitate de mandant reclamantul, în calitate de membru al consiliului de administraţie al Romsilva, s-a obligat să participe la administrarea Romsilva, în schimbul unei remuneraţii lunare, contractul fiind încheiat pe o durată de 4 ani, cu rezerva limitării în interiorul duratei totale a mandatului acordat de la înfiinţarea Consiliului, în baza O.U.G. nr. 109/2011; de asemenea, odată cu încheierea contractului, părţile au încheiat şi anexa nr. 2, ce reprezintă un acord de confidenţialitate şi neconcurenţă ("Acordul de Neconcurenţă"), potrivit căruia reclamantul s-a obligat ca pe durata mandatului său să nu divulge informaţii confidenţiale şi să nu săvârşească fapte de concurenţă neloială faţă de Romsilva.
Curtea reţine aşadar că Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 904/17.09.2018 privind revocarea unor membri ai Consiliului de administraţie al "Romsilva" a fost emis ca urmare a concluziilor şi propunerilor conţinute de raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor şi pădurilor, care a efectuat un control tematic la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, în perioada martie- iulie 2018.
În acest sens, Curtea constată că revocarea mandatului dispusă prin Ordinul nr. 904/17.09.2018 a fost adoptată în virtutea prerogativelor deţinute de conducătorul instituţiei, în temeiul prevederilor H.G. nr. 20/2017 şi a O.U.G. nr. 109/2011, în vederea asigurării exercitării atribuţiilor specifice Consiliului de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva", condiţie esenţială desfăşurării eficiente a activităţii instituţiei menţionate.
Sub aspectul motivării în drept a actului administrativ contestat, Curtea observă că în Ordinul nr. 904/17.09.2018 sunt menţionate ca temeiuri de drept ale emiterii actului: - art. 3 lit. b) şi art. 5 alin. (2) lit. c) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice; - art. 11 alin. (11.1) lit. e) din Contractul de mandat nr. x/22.06.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi domnul A.; - art. 11 alin. (11.1) lit. e) din Contractul de Mandat nr. x/22.06.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi domnul B.; - art. 11 alin. (11.1.) lit. e) din Contractul de mandat nr. x/10.05.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi domnul C., - art. 13 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, astfel cum rezultă din Raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor şi pădurilor, Romsilva a invocat încălcarea de către reclamant a dispoziţiilor Contractului de mandat nr. x/22.06.2016, respectiv a clauzei de neconcurenţă sau a regimului incompatibilităţilor.
În acest sens, instanţa reţine că prin Raportul nr. x/09.08.2018 s-a constatat că reclamantul este asociat al unei societăţi care are obiect principal de activitate "Silvicultură şi exploatare forestieră" şi, totodată, îndeplineşte funcţia de administrator director general al unei alte societăţi care are obiect de activitate "Tăierea şi rindeluirea lemnului", entitate care are relaţii contractuale cu subunităţi din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva.
Sub acest aspect, Curtea constată că prin Ordinul nr. 904/17.09.2018 s-a dat eficienţă constatărilor relevate în urma controlului efectuat, astfel că împrejurările constatate au avut drept efect revocarea reclamantului din calitatea de membru al consiliului de administraţie al Romsilva, în contextul încălcării de către acesta a clauzei de neconcurenţă, respectiv a regimului incompatibilităţilor.
Din acest punct de vedere, Curtea constată existenţa unei modalităţi de încetare a contractului, reglementată de art. 11.1 lit. b) din Contractul de mandat, dispoziţie conform căreia prezentul contract încetează prin: [...] b) revocarea mandatarului de către mandant în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare culpabile a obligaţiilor contractuale din prezentul contract, în acest caz mandatarul nu are dreptul la daune interese.
În ceea ce priveşte obligaţiile trasate în sarcina reclamantului, Curtea observă că, potrivit clauzelor Contractului de mandat (art. 1 pct. 1.3), reclamantul avea obligaţia să îndeplinească toate actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al Romsilva, prin orice acte sau fapte în interesul exclusiv al acesteia.
În acest scop, cu prilejul încheierii contractului, reclamantul a declarat ferm că nu se află în nicio situaţie de incompatibilitate sau concurenţă prevăzute de O.U.G. nr. 109/2011 sau de orice altă reglementare legală (art. 4, pct. 4.2 lit. b). Or, din acest punct de vedere, se dovedesc a fi concludente cauzei împrejurările relevate de parată, în sensul că reclamantul controla societăţile concurente Romsilva, D. S.R.L. şi respectiv E. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, acesta ar fi făcut o afirmaţii contrare la semnarea Contractului, în detrimentul Statului Român, în contextul în care, potrivit pct. 4.4 art. 4 din Contract, reclamantul era obligat ca, pe durata Contractului, să respecte "orice altă interdicţie, restricţie, limitare impusă de prevederile legale aplicabile funcţiilor de conducere în cadrul întreprinderilor publice", iar potrivit art. 4 pct. 4.6 lit. d) din Contract, acesta era obligat să respecte toate obligaţiile legale şi statutare referitoare la incompatibilităţi, conflicte de interese şi abţinerea de la deliberări.
Din acelaşi punct de vedere, se dovedesc a fi relevante şi prevederile art. 4 pct. 4.7 lit. a) şi b) din Contract, conform cărora reclamantul e obligat să respecte Acordul de Neconcurenţă şi toate cerinţele privitoare la etică, conflict de interese, orice altă interdicţie, restricţie, limitare impusă de prevederile legale, şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia aplicabilă în legătură cu funcţia sa.
Or, potrivit Acordului de Neconcurenţă (cap. 6, Art. 6.1, lit. a), reclamantul este obligat ca, pe întreaga durată a mandatului său, fie în mod direct sau indirect, în nume propriu sau în calitate de salariat, agent, administrator, director, asociat, acţionar, investitor sau în orice altă calitate, să nu se angajeze în orice activitate sau afacere care este în concurenţă sau similară cu o activitate sau afacere a mandantului [...].
Prin urmare, Curtea reţine că în baza Acordului de Neconcurenţă, reclamantului îi incumba o obligaţie negativă, în sensul că pe întreaga durată a mandatului sau, fie în mod direct fie în mod indirect, în nume propriu sau în calitate de salariat, agent, administrator, director, asociat, acţionar, investitor sau în orice altă calitate, să nu se angajeze în orice activitate sau afacere care este în concurenţă sau similară cu o activitate sau afacere a mandantului.
Totodată, Corpul de Control al ministrului a constatat că prin desfăşurarea procedurii de selecţie şi selectarea reclamantului ca membru al Consiliul de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, de către Comisia de selecţie constituită conform Ordinului 482/09.03.2016 şi nu de către un expert independent, având în vedere că Regia are peste 500 de angajaţi, nu s-au respectat prevederile art. 5, 6 şi 60 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011.
Astfel, Curtea constată că un alt motiv de încetare a mandatului reclamantului l-a reprezentat împrejurarea că acest mandat a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale incidente desemnării membrilor consiliului de administraţie, respectiv a art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011, deoarece mandatul a fost semnat ca efect al încetării mandatului administratorului iniţial (numit prin Ordinul nr. 2968/19.12.2013 şi, pe cale de consecinţă, se impunea ca acesta să coincidă cu durata rămasă din mandatul administratorului care a fost înlocuit.
Concluzionând, Curtea reţine că prin Raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor şi pădurilor s-a constatat că reclamantul este asociat al unei societăţi care are obiect principal de activitate "Silvicultură şi exploatare forestieră" şi totodată îndeplineşte funcţia de administrator director general al unei alte societăţi care are obiect de activitate "Tăierea şi rindeluirea lemnului", entitate care are relaţii contractuale cu subunităţi din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva. Or, potrivit art. 3 lit. h) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de selecţie şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, se află în situaţia de incompatibilitate candidatul care are calitatea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăţi comerciale care desfăşoară activitate concurenţială sau care are relaţii contractuale cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, sau candidatul care are calitate de angajat al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.
Incompatibilitatea are loc şi atunci când membrii de familie ai fiecărui candidat se află în una dintre situaţiile de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăţi comerciale, în sensul prezentului ordin, prin familie înţelegându-se soţul, soţia, copiii şi părinţii soţilor, care locuiesc şi gospodăresc împreună.
Astfel, în condiţiile în care la data încheierii Contractului de mandat nr. x/22.06.2016, reclamantul a declarat ferm că nu se află în nicio situaţie de incompatibilitate sau concurenţă prevăzute de O.U.G. nr. 109/2011 sau de orice altă reglementare legală (art. 4, pct. 4.2 lit. b), iar potrivit pct. 4.4 art. 4 din Contract, reclamantul era obligat ca, pe durata Contractului, să respecte "orice altă interdicţie, restricţie, limitare impusă de prevederile legale aplicabile funcţiilor de conducere în cadrul întreprinderilor publice", Curtea reţine că reclamantul nu a combătut constatările de fapt menţionate în Raportul nr. x/09.08.2018, nu a făcut dovada caracterului nereal al acestora şi nu a dovedit că acest raport a fost infirmat de autoritatea emitentă sau de către o altă autoritate de control sau că ar fi fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă.
Constată Înalta Curte că este nefondată critica recurentului-reclamant la adresa sentinţei pronunţate în rejudecare, hotărâre ce reflectă o corectă aplicare a prevederilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. precum şi a regulilor de procedură ce guvernează rejudecarea după casare şi, de asemenea, a normelor de drept material incidente în cauză.
Examinarea considerentelor sentinţei criticate atestă conformarea judecătorului fondului la obligaţia de motivare, fiind prezentate în mod convingător argumentele pentru care instanţa a pronunţat soluţia criticată, astfel că nu poate fi primită afirmaţia recurentului-reclamant, potrivit căruia hotărârea este nemotivată.
Apoi, din coroborarea dispoziţiilor art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. rezultă faptul că după casare rejudecarea cauzei se va face în limitele deciziei de casare şi cu luarea în considerare a modului în care instanţa de recurs a dezlegat problemele de drept, dezlegare ce este obligatorie pentru instanţa de rejudecare.
În aceste coordonate, pornind de la considerentul pentru care instanţa de recurs a casat prima sentinţă, statuat pe marginea îndeplinirii condiţiei motivării actului administrativ dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este inadmisibilă critica reiterată de recurentul reclamant, în prezenta cale de atac, în sensul că Ordinul nr. 904/17.09.2018 este nemotivat.
O atare chestiune a intrat sub auspiciile puterii de lucru judecat, fiind punctul de plecare în rejudecarea cauzei de către instanţa fondului, şi în acest context este irelevant faptul că într-o altă cauză(dosar x/2019) Înalta Curte a decis în sensul nemotivării Ordinului 904/17.09.2018, fiind evident că nu poate fi înlăturată autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiunile definitiv tranşate prin efectul deciziei de casare pronunţate în prezenta cauză prin raportare la considerentele unei hotărâri ce a vizat litigiul purtat între alte părţi.
Suplimentar celor menţionate, se impune a fi subliniat şi faptul că recurentului reclamant din prezenta cauză i s-a imputat încălcarea obligaţiei de neconcurenţă, cât timp în dosarul x/2019 nu a fost reţinut un atare temei pentru revocarea reclamantului din Consiliul de Administraţie al RNP Romsilva, astfel că nu poate fi discutată, prin raportare la cele două hotărâri, nici jurisprudenţa neunitară, litigiile comportând particularităţi distincte, ce exclud o atare concluzie.
Cu referire la conţinutul concret al raportului nr. x/09.08.2018, Înalta Curte constată, în primul rând, că reclamantul nu a invocat nicio critică la adresa actului, prin cererea introductivă de instanţă, fiind corectă observaţia judecătorului fondului în acest sens.
Contrar celor susţinute de recurentul reclamant, nimic nu-l împiedica pe acesta să dezvolte argumentele considerate pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, prin care să demonstreze nelegalitatea sau netemeinicia concluziilor expuse în raportul de control, odată cu formularea contestaţiei împotriva Ordinului nr. 904/17.09.2018 şi în cadrul acestui litigiu.
Cu toate acestea, instanţa fondului a procedat la o cercetare a conţinutului raportului în discuţie, apreciind, în urma analizei desfăşurate, că revocarea recurentului reclamant s-a realizat cu justă cauză, fiind demonstrat faptul încălcării, de către recurentul reclamant, a obligaţiei de neconcurenţă, încălcare ce antrena incompatibilitatea desemnării sale în calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al RNP Romsilva.
În acest sens, a constatat judecătorul fondului faptul că reclamantul este asociat al unei societăţi care are obiect principal de activitate "Silvicultură şi exploatare forestieră" şi totodată îndeplineşte funcţia de administrator director general al unei alte societăţi care are obiect de activitate "Tăierea şi rindeluirea lemnului", entitate care are relaţii contractuale cu subunităţi din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva. Or, potrivit art. 3 lit. h) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de selecţie şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, se află în situaţia de incompatibilitate candidatul care are calitatea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăţi comerciale care desfăşoară activitate concurenţială sau care are relaţii contractuale cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, sau candidatul care are calitate de angajat al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.
Această constatare justifică, în sine, emiterea ordinului de revocare, fiind lipsită de relevanţă susţinerea recurentului-reclamant, potrivit căreia numai după o evaluare a activităţii sale din punct de vedere profesional ori numai în urma unei cercetări disciplinare putea fi revocat din funcţia de membru în consiliul de administraţie.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondat recursul de faţă, urmând a-l respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia de nelegalitate a Raportului de evaluare nr. x/09.08.2018 invocată de reclamantul A., ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 194 din 14 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.