Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.08.2021, sub nr. x/2021, petentul A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva rezoluţiei inspectorului-şef nr. C21-1404 din data de 06.09.2021 emisă în dosarul Inspecţiei Judiciare.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 176 din 4 februarie 2022, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., aflat în Penitenciarul Slobozia, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond de reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ, prin contestaţia înregistrată la data de 17.08.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi ulterior prin precizările formulate oral în şedinţă publică, rezoluţia inspectorului-şef nr. C21-1404 din data de 06.09.2021, ataşată cererii sale.
Conform dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată şi modificată, în forma în vigoare la data introducerii contestaţiei,
"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.
(2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:
a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;
b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.
(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere […]".
Aceste dispoziţii legale sunt o transpunere specială a regulii de drept comun în materia contenciosului administrativ prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituţie distinctă, cu regim şi efecte proprii, fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, iar neîndeplinirea sa este sancţionată cu respingerea acţiunii, ca inadmisibilă. Actul prin care plângerea este soluţionată nu poate fi atacat însă în mod independent de actul administrativ a cărui revocare s-a urmărit, în lipsa unei norme derogatorii exprese.
Actul administrativ primar, din perspectiva definiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin care se stinge un raport juridic de drept administrativ, este rezoluţia de clasare, iar rezoluţia din urmă, în măsura în care plângerea este respinsă, are rolul de a consolida în procedura administrativă efectele primei rezoluţii.
Deşi obiectul acţiunii în contencios administrativ, potrivit stipulaţiei exprese a legii, este reprezentat şi de rezoluţia inspectorului-şef, aceasta nu poate fi atacată separat de rezoluţia de clasare, din moment ce textul de lege face referire la cele două acte, în mod cumulativ, prin folosirea conjuncţiei "şi", ceea ce conferă un caracter imperativ acestei condiţii de exercitare a acţiunii în contencios administrativ.
Având în vedere că, recurentul-reclamant A., a învederat că îşi îndreaptă contestaţia exclusiv împotriva rezoluţiei de soluţionare a plângerii adresate inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, nu şi împotriva rezoluţiei de clasare emise de inspectorul judiciar, instanţa de fond în mod corect a constat inadmisibilitatea acţiunii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 176 din 4 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.