Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sub nr. x/3/2016, reclamanta A a solicitat recunoaşterea sentinţei de divorţ pronunţate de Tribunalul pentru Familie – Seoul, Coreea de Sud, în dosarul cu numărul 2015NEx, la 6 februarie 2015, în camera de mediere.
În drept, reclamanta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 1094-1101 C. civ.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 122 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul București, Secția a V-a civilă, a respins cererea de recunoaştere a hotărârii străine, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu intimatul B, ca neîntemeiată.
3. Hotărârile instanţei de apel
Prin încheierea din 27 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata apelului declarat de reclamanta A împotriva sentinței nr. 122 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin încheierea din 19 aprilie 2021 (ridicarea citaţiei destinate pârâtului şi traducerea acesteia în limba coreeană, traducerea în limba coreeană a înscrisurilor despre care s-a susţinut că reprezintă hotărârea a cărei recunoaştere s-a solicitat, precum şi a adeverinţei emise de autorităţile cu competenţă în evidenţa persoanelor, purtând apostilă, în măsura în care pretinsa hotărâre coreeană nu poartă menţiunea caracterului definitiv).
La 17 februarie 2022, a fost înregistrată cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelanta-reclamantă, cererea fiind respinsă prin încheierea din 27 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar măsura asupra suspendării judecăţii apelului a fost menţinută.
O nouă cerere de repunere pe rol a cauzei a fost formulată de către apelanta-reclamantă la 21 decembrie 2022, iar prin rezoluţia de la aceeaşi dată instanţa a stabilit termen pentru examinarea cererii la 24 aprilie 2022.
Prin decizia nr. 589A din 24 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta A împotriva sentinței nr. 122 din 29 ianuarie 2018 pronunţate de Tribunalul București, Secția V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 589A din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamanta A.
În dezvoltarea criticilor întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că, la termenul de judecată din 19 aprilie 2021, când a constatat lipsa de procedură cu pârâtul, instanţa de apel a solicitat depunerea unor înscrisuri suplimentare, iar la termenul din 27 septembrie 2021, curtea a dispus, în baza art. 242 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului pentru neîndeplinirea de către recurentă a obligațiilor procesuale.
Afirmă că, deşi a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, prin încheierea din 27 iunie 2022 instanța a respins această solicitare şi a menţinut măsura suspendării judecării apelului, pentru neîndeplinirea de către recurentă a obligaţiilor a căror nerespectare a determinat suspendarea cauzei la termenul din 27 septembrie 2021.
Învederează că, la 21 decembrie 2022, recurenta a reiterat cererea de repunere pe rol a cauzei, instanţa stabilind termen pentru examinarea acesteia la 24 aprilie 2023. Recurenta a anexat acestei cereri mai multe înscrisuri obținute de la Tribunalul din Seul, respectiv dovada comunicării către părţi, la 17 februarie 2015, a exemplarului original al hotărârii judecătorești, dovada faptului că, potrivit art. 220 C. proc. civ. coreean, încheierea unei căsătorii prin mediere, încuviinţată de instanţă, are același efect ca şi o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, certificatul de căsătorie în limbile coreeană, engleză și română, traduse, legalizate și apostilate.
Cu referire la dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., recurenta afirmă că, în mod greşit, instanța de apel a considerat că cererea de repunere a cauzei pe rol nu reprezintă un act de procedură formulat în vederea continuării judecăţii, măsura suspendării fiind dispusă ca urmare a neîndeplinirii unor obligații procesuale.
Recurenta susţine că a precizat prin adresa din 24 iunie 2022 care este motivul pentru care nu s-a putut efectua traducerea citației (starea precară de sănătate a traducătorului). Având în vedere că citaţia trebuia tradusă pentru termenul din 27 iunie 2022, iar timpul era foarte scurt, pentru a evita lipsa de procedură, a apreciat că se impune solicitarea unui nou termen de judecată.
Mai susţine că cererile de repunere a cauzei pe rol au condus la întreruperea cursului perimării întrucât prin intermediul acestora a urmărit continuarea judecăţii.
5. Apărările formulate în cauză
Intimatul nu a depus întâmpinare.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 septembrie 2024 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 589A din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a fost fixat termen de judecată la 17 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat decizia instanţei de apel, susţinând că, în mod greşit, a fost admisă excepţia perimării, cu consecinţa perimării cererii de apel, întrucât cererile de repunere pe rol a cauzei, formulate de apelantă, au condus la întreruperea cursului perimării, conform dispoziţiilor art. 417 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta invocă faptul că a învederat instanţei de apel considerentele pentru care nu s-a efectuat traducerea citaţiei (starea precară de sănătate a traducătorului), astfel încât nu se justifică soluţia pronunţată.
În aceste coordonate, Înalta Curte observă că, prin criticile aduse hotărârii recurate, recurenta-reclamantă reproşează instanţei de apel încălcarea unor reguli de procedură, astfel încât analiza instanţei de recurs se va efectua din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. („când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”), criticile urmând a fi respinse, ca nefondate, pentru motivele ce succed.
Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 589 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost constatat perimat apelul formulat de reclamanta A împotriva sentinţei civile nr. 122 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă.
În cauză, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 27 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin încheierea din 19 aprilie 2021 (ridicarea citaţiei destinate pârâtului şi traducerea acesteia în limba coreeană, traducerea în limba coreeană a înscrisurilor despre care s-a susţinut că reprezintă hotărârea a cărei recunoaştere s-a solicitat, precum şi a adeverinţei emise de autorităţile cu competenţă în evidenţa persoanelor, purtând apostilă, în măsura în care pretinsa hotărâre coreeană nu poartă menţiunea caracterului definitiv).
La 17 februarie 2022, a fost înregistrată cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelanta-reclamantă, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 27 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar măsura suspendării judecării apelului a fost menţinută.
O nouă cerere de repunere pe rol a cauzei a fost formulată de către apelanta-reclamantă la 21 decembrie 2022, iar prin rezoluţia de la aceeaşi dată instanţa a stabilit termen pentru examinarea cererii la 24 aprilie 2022.
Potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă”.
Aşadar, perimarea operează de drept, cu condiţia ca, timp de șase luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligență a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Conform art. 417 C. proc. civ., „Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Totodată, art. 242 C. proc. civ. prevede următoarele: ,,(1) Când constată că desfăşurarea normal a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. (2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.”
Referitor la condiţia necesară pentru a opera perimarea - pricina să fi rămas în nelucrare din vina părţii, supusă dezbaterii în recursul pendinte -, se constată că apelanta nu s-a preocupat înlăuntrul termenului de perimare să îndeplinească obligaţia impusă de instanţa de judecată.
Astfel, curtea de apel a constatat, la termenul din 27 iunie 2022, că, deşi apelanta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 17 februarie 2022, anterior împlinirii termenului de perimare, nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa de instanţă, prin efectuarea traducerii în limba coreeană a citaţiei destinate pârâtului, în cauză, nefiind îndeplinite, aşadar, condiţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. pentru reluarea judecăţii, iar împotriva acestei dispoziţii nu s-a formulat recurs.
Or, pentru a avea valenţa unui act de procedură de întrerupere a cursului perimării, în sensul prevăzut de art. 417 C. proc. civ., actul de procedură îndeplinit de parte trebuie să fie făcut cu intenţia clară de a continua judecata, situaţie faţă de care o cerere de repunere pe rol respinsă nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcţie.
Susţinerile recurentei potrivit cărora efectuarea traducerii citaţiei nu s-a putut efectua din pricina stării de sănătate a traducătorului nu sunt de natură a demonstra că nu îi este imputabilă pasivitatea de care a dat dovadă întrucât s-a constatat că era ţinută să depună toate diligenţele necesare în vederea îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa de instanţa de judecată, constatare pe care nu a atacat-o formulând recurs împotriva măsurii suspendării.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că a operat o prezumţie de desistare a recurentei în continuarea judecăţii, câtă vreme această parte procesuală nu a întreprins demersuri din care să rezulte cu evidenţă voinţa reluării şi continuării judecăţii astfel cum s-a constatat prin încheierile care au dispus asupra suspendării, statuări ce nu pot fi cenzurate în această fază procesuală, într-un recurs la perimare.
Referitor la împrejurarea că la data de 21 decembrie 2022 recurenta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, instanţa de recurs reţine că aceasta nu prezintă relevanţă sub aspectul întreruperii cursului perimării, atât timp cât la momentul depunerii cererii termenul de perimare era deja împlinit.
Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Cum perimarea operează de drept, astfel cum s-a reţinut anterior, odată împlinit termenul de perimare, constatând îndeplinite şi celelalte condiții legale, instanța era obligată să ia act de intervenirea perimării.
În consecinţă, reţinând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 27 septembrie 2021, data opririi cursului judecăţii, în condiţiile art. 242 C. proc. civ., şi s-a împlinit la data de 27 martie 2022, în mod legal, instanţa de apel a constatat prin decizia recurată că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, în cauză nefiind îndeplinit niciun act de procedură în vederea continuării judecării recursului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 589A din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 589A din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2024.