Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4, petentul SPEJ A a solicitat încuviinţarea executării silite a obligaţiei stabilite în titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin seria UGBI3BB nr. 1495492 emis în data de 27.12.2023, scadent la 21.11.2024, împotriva debitorului B S.R.L. şi a avalistului C, la solicitarea creditoarei D IFN S.A., în dosarul de executare nr. x/2024.
În drept, au fost invocate prevederile art. 666 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 22094 din 23 decembrie 2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetență teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Craiova.
În motivare, această instanţă a reţinut că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 112 din acelaşi cod, concluzionând că, în raport cu aceste texte de lege, precum şi în raport cu domiciliul debitorului principal, B S.R.L., care se afla în localitatea Craiova, jud. Dolj, la data începerii executării silite, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Judecătoria Craiova.
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova, prin hotărârea nr. 365 din 20 ianuarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., la care face trimitere art. 651 alin. (1) C. proc. civ., deoarece debitorul avalist C nu este obligat accesoriu în cadrul raportului juridic obligațional ce derivă din biletul la ordin ce constituie titlul executoriu, ci este un debitor autonom, ce răspunde în solidar cu debitorul principal, care în speţa dată este B S.R.L.
Cum creditorul are dreptul de a cere executarea silită direct şi exclusiv împotriva avalistului, iar executorul judecătoresc şi-a verificat propria competenţă teritorială, în cuprinsul încheierii din data de 12.12.2024, conform art. 652 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., tocmai în considerarea domiciliului debitorului avalist, întrucât faţă de sediul debitorului principal era necompetent să desfăşoare executarea silită, instanţa a apreciat că, în mod corect, a fost învestită Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, ca fiind instanţa de la domiciliul debitorului avalist.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, prin care petentul SPEJ A a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B S.R.L. şi avalistului C, la cererea creditoarei D IFN S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria UGBI3BB nr. 1495492 emis în data de 27.12.2023.
Aşadar, sunt chemaţi în judecată atât debitorul principal, cât şi debitorul avalist, fiind necesar a se determina instanţa competentă să încuviinţeze executarea silită demarată împotriva ambilor, în condiţiile în care domiciliile acestora sunt diferite, fiind, deci, în circumscripţia teritorială a unor instanţe diferite.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.
În conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
Alineatul (3) al acestui articol a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În speță, creditoarea D IFN S.A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva persoanei juridice B S.R.L. cu sediul valabil în Craiova, str. (...), jud. Dolj (fila 12, dosarul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti), emitentă a biletului la ordin, şi a persoanei fizice C, cu domiciliu activ în Bucureşti, Bd. (...), sector 4 (fila 5, dosarul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti), care a avalizat instrumentul financiar de plată.
Înalta Curte constată că a fost formulată o cerere unică de încuviinţare a executării silite împotriva societății debitoare emitente şi a avalistului, obligaţi prin acelaşi titlu executoriu, creditorul tinzând să obţină realizarea creanţei sale în cadrul unei singure proceduri execuționale. Constituirea unui singur dosar de executare este o opțiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuțional, drept componentă a principiului disponibilității, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 648 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condiţiile legii, în limita creanţei şi accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi „bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.”
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 și 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis şi se obligă solidar cu ceilalţi semnatari la plata sumei de bani, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.
Conform art. 106 coroborat cu art. 35 alin. (1) din lege, avalistul este ținut în același mod ca persoană pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul deține un obligat direct la fel ca și trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acțiunea cambială directă/executarea cambială.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din același act normativ, ,,Trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesor”, posesorul având ,,drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat”.
În considerarea acestor norme legale, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul şi avalistul, fie individual, fie împreună.
Prin urmare, ambii pârâţi sunt consideraţi debitori principali, întrucât posesorul se poate îndrepta împotriva debitorului ori avalistului, deopotrivă, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat.
Or, în materia executării silite, în absența unui text de lege special care să determine instanța de executare competentă în caz de pluralitate de debitori principali având sedii/ domicilii diferite, sunt aplicabile prin analogie dispozițiile art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul coparticipării procesuale pasive. De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 116 din acelaşi act normativ prin care se statuează că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.
Interpretarea istorico-teleologică a textelor legale menţionate trebuie să pornească de la finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivelor norme. Raţiunea care a justificat o competenţă alternativă în privinţa cererii de chemare în judecată, se menţine şi cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite.
În cauză, deşi sediul debitoarei din Craiova şi, respectiv domiciliul avalistului din Bucureşti atrag competenţa unor instanţe diferite, petentul SPEJ A a ales să introducă acţiunea în pretenţii pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, ca instanţă competentă în raport cu domiciliul debitorului avalist C, prevalându-se, în mod legal, de dispoziţiile reglementate de art. 112 alin. (1) teza I şi art. 116 C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa aleasă de petent, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, dintre două deopotrivă competente, a devenit instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.