Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin Decizia nr. 1700 din 23 martie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/1/2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva Deciziei nr. 679 din 31 mai 2022 a Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.x/114/2020.
Împotriva deciziei menționate mai sus, revizuentul A a formulat recurs, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub dosar nr. x/1/2024.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale
Prin cererea de recurs, petentul A a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 art. 7 art. 8 art. 13 art. 14 și art. 15 C. proc. civ., deoarece prin aceste dispoziții instanța de revizuire a încălcat drepturi constituționale (dreptul la apărare și dreptul de a prezenta oral cauza în fața instanței de judecată prin prezentarea cererii cu ajutorul unor planșe, accesul liber la justiție). Așadar, sunt încălcate dispozițiile art. 16 art. 21 și art. 24 din Constituția României, precum și art. 6 și art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Încheierea recurată
Prin Încheierea din 9 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 art. 7 art. 8 art. 13 art. 14 și art. 15 C. proc. civ.
În motivare, a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.47/1992, că sunt îndeplinite doar parțial condițiile de admisibilitate, în sensul că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul A care este parte în dosarul nr. x/1/2024 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători.
Instanța a constatat că susținerile petentului-recurent asupra excepției de neconstituționalitate nu reprezintă propriu-zis critici de neconformitate a textelor legale cu normele constituționale, ci vizează comportamentul instanței de judecată, respectiv modul concret în care dispozițiile legale criticate au fost interpretate și aplicate de către instanță.
Recursul
Împotriva acestei încheieri, petentul A a declarat recurs.
În motivarea căii de atac, petentul a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, și pct. 8 C. proc. civ.
A arătat că dezvoltarea și detalierea acestora o va face după ce i se va comunica hotărârea recurată; a reiterat argumentele pentru care excepția de neconstituționalitate este întemeiată și se impune sesizarea Curții Constituționale.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
În cauza de față, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată cu privire la dispozițiile art. 6 art. 7 art. 8 art. 13 art. 14 și art. 15 C. proc. civ., deoarece prin aceste dispoziții instanța de revizuire i-ar fi încălcat drepturi constituționale (dreptul la apărare și dreptul de a prezenta oral cauza în fața instanței de judecată prin prezentarea cererii cu ajutorul unor planșe, accesul liber la justiție).
Prin încheierea recurată, instanța a arătat că nu este îndeplinită cerința referitoare la obiectul excepției de neconstituționalitate, reținând că articolele pretins a fi neconstituționale sunt indicate doar formal de petentul-recurent, întrucât acesta nu arată în ce constă contradictorialitatea dintre dispozițiile Codului de procedură civilă și textele constituționale invocate, ci susține încălcarea principiilor de drept statuate de aceste dispoziții.
Prin memoriul de recurs, recurentul a criticat această soluție, indicând generic art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.
Instanța va analiza prezenta cale de atac din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât singura critică concretă formulată prin memoriul de recurs se referă la împrejurarea că cererea de sesizare a Curții Constituționale ar fi îndeplinit condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992; se constată că pct. 4, pct. 5, pct. 7 și pct. 6 ale art. 488 C. proc. civ. au fost formal indicate, câtă vreme recurentul nu a indicat cum ar fi depășit instanța atribuțiile puterii judecătorești, care ar fi motivele străine de natura cauzei reținute în motivarea hotărârii, sub ce aspecte s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat sau care reguli de procedură civilă au fost încălcate de instanța de recurs.
În ceea ce privește motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că cererea de sesizare a Curții Constituționale ar fi îndeplinit condițiile de admisibilitate, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) (2) sau (3), instanța va respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie să respecte condițiile de formă, așa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum și C. proc. civ. la art. 148 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, instanța de judecată este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze atât asupra îndeplinirii condițiilor de formă, cât și asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.
Așadar, legiuitorul a reglementat posibilitatea instanței de judecată de a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, cu prioritate cele de formă, ulterior cele prevăzute de art. 29 din legea de organizare a instanței de contencios constituțional.
Verificând dosarul, Înalta Curte reține că prin cererea formulată în fața instanței de recurs, recurentul petent a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 6 art. 7 art. 8 art. 13 art. 14 și art. 15 C. proc. civ., deoarece prin aceste dispoziții instanța de revizuire i-ar fi încălcat drepturi constituționale (dreptul la apărare și dreptul de a prezenta oral cauza în fața instanței de judecată prin prezentarea cererii cu ajutorul unor planșe, accesul liber la justiție).
Se constată că, în lipsa unei motivări propriu-zise, în care recurentul petent să indice în ce fel aceste texte de lege încalcă legea fundamentală a țării, este legală reținerea instanței, în sensul că această cerere nu este motivată și nu îndeplinește condițiile de admisibilitate pentru a fi sesizată Curtea Constituțională.
Această cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a motivat în încheierea recurată, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente: textul contestat din punct de vedere al neconstituționalității, textul din legea fundamentală încălcat și motivarea autorului excepției. S-a apreciat că cererile formal motivate, în care nu se arată în ce mod un text de lege încalcă un art. din Constituție, sunt inadmisibile, prin raportare la art. 10 alin. (2) din Legea nr.47/1992.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva Încheierii din 9 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2024/a1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.