Asupra recursului;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Hotărârea pronunțată în cauză
Prin decizia civilă nr. 2331 din 12 decembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă pronunțată în dosarul nr. x/39/2024 s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 170 din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția I Civilă, în dosarul nr. x/86/2023, ca inadmisibilă.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei anterior menționate, a formulat cale de atac, intitulată ,,Apel” revizuentul A, aceasta fiind înregistrată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2025.
Prin cererea formulată, recurentul solicită schimbarea deciziei nr. 170 din 7 februarie 2024 a Curții de Apel Suceava despre care afirmă că este dată fără respectarea prevederilor legale.
Solicită obligarea Casei de Pensii Suceava la revizuirea drepturilor de pensie prin emiterea unei decizii de pensionare cu luarea în calcul pentru stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu de cotizare de 24 de ani în loc de 32 ani și 6 luni cu consecința obligării intimatei să-i achite diferența drepturilor de pensie, rezultată în urma revizuirilor începând cu data pensionării.
Totodată, prin cererea formulată recurentul prezintă situația de fapt și textele de lege aplicabile cauzei.
3. Apărările părților
Casa Județeană de Pensii Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurentul A a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs. Ulterior, a depus concluzii scrise la care a atașat practică judiciară.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
În condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, sub aspectul încadrării în motivele de casare a criticilor formulate în termen legal de recurentul-reclamant, deoarece nerespectarea acestei condiții procedurale exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.
Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și a dezvoltării acestor motive de recurs, la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ., implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, respectiv formularea unor critici de nelegalitate care să vizeze considerentele hotărârii recurate.
Textul legal se interpretează, așadar, în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute dec art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru exercitarea controlului judiciar asupra acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora.
În egală măsură, Înalta Curte reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În speță, Înalta Curte observă faptul că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu s-au formulat critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de instanța de revizuire, care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege. Astfel, prin cererea formulată, recurentul prezintă exclusiv aspecte privitoare la situația de fapt și la textele de lege aplicabile cauzei deduse judecății.
Or, cum criticile invocate în recurs nu combat soluția pronunțată de instanța a cărei decizie a fost recurată, ci se referă la aspecte nerelevante pentru stadiul procesual în care se află pricina, neexistând critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.
Prin urmare, constatând că recurentul A nu s-a conformat obligației legale sub aspectul motivării căii de atac formulate, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează recursul declarat de A împotriva deciziei nr. 2331 din 12 decembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/39/2024.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.