Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 28.12.2022, reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Premier C și Ministerul Educației, au solicitat comunicarea de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001, plata salariilor neîncasate din 01.09.2014 și despăgubiri în cuantum de 6.200.000 RON.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt nemulțumiți de faptul că pârâții nu i-au rezolvat solicitarea adresată privind înscrierea la concursul de titularizare CNU2023, aplicarea deciziei nr. 6668/2021/CAB și reîncadrarea pe post.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința civilă nr. 942 pronunțată în data de 24 mai 2024 de Curtea de Apel București - Secția a VIII a Contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și s-a declinat cauza privind pe reclamanții A și B formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Educației în favoarea Tribunalului București Secția a II a Contencios Administrativ și Fiscal.
În considerentele sentinței s-a reținut că litigiul este unui guvernat de Legea nr. 544/2001 privind obligarea pârâților la comunicarea unor informații de interes public, fiind astfel incidente dispozițiile art. 22 din lege care stabilesc competența exclusivă a secției de contencios administrativ a Tribunalului București.
2.2. Prin Sentința civilă nr. 7311 din data de 24 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția de necompetenta materială a Tribunalului București - Secția a II-a de Contencios Administrativ si Fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secțiile Contencios Administrativ.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competentă și s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții nu urmăresc să obțină informații de interes public, ci sunt nemulțumiți de faptul că pârâții nu i-au rezolvat solicitarea adresată privind înscrierea la concursul de titularizare CNU2023, aplicarea deciziei nr. 6668/2021/CAB și reîncadrarea pe post.
Deși sunt vizate date ce emană din activitatea autorității, informațiile solicitate privesc situația particulară a reclamanților (art. 12 alin. (1) lit. d din Legea nr. 544/2001) și iau forma refuzului nejustificat, conduită analizată în condițiile Legii nr. 554/2004, sau în condițiile art. 266 din C. Muncii.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.
Reclamanții deși și-au intitulat obiectul cererii ca fiind comunicare de informații de interes public, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat plata salariilor neîncasate din 01.09.2014 și despăgubiri în cuantum de 6.200.000 RON, raportat la un refuz al Ministerului Educației de a o înscrie pe reclamantă la un concurs de titularizare, refuz de a o reîncadra ca urmare a concedierii nelegale, cererea fiind întemeiată inclusiv pe dispoziții din Legea nr. 554/2004.
În mod greșit Curtea de Apel a considerat că sunt incidente prevederile Legii nr. 544/2001, raportul juridic invocat de către reclamanți nefiind izvorât din dreptul de a avea acces liber și neîngrădit la orice informații de interes public deținute de o autoritate publică, ci un raport de drept privat izvorât dintr-un raport de muncă.
Totodată, acțiunea cu care a fost sesizată prima instanță (curtea de apel) nu supune judecății nici examinarea legalității unui act administrativ (nici tipic și nici asimilat).
Conform art. 266 din C. Muncii „Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.”
Potrivit art. 536 din C. adm. „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
Cu toate acestea, potrivit art. 382 din acelasi act normativ, „Prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar:
d) cadrele didactice și alte categorii de personal din unitățile și instituțiile de învățământ;
Are în vedere Înalta Curtea că cererea de având ca obiect reîncadrarea, plata salariilor neîncasate și despăgubiri privește un conflict de muncă în sensul definit de art. 266 din Legea nr. 53/2003 mai sus arătate, iar nu un act emis de pârâți în regim de putere publică, motiv pentru care, față de dispozițiile arătate, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.
În stabilirea competenței în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte are în vedere și soluția adoptată prin Procesul-verbal al ședinței din 13 decembrie 2021 a judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a apreciat că deși art. 135 C. proc. civ. nu prevede interdicția de a trimite la o instanță terță, nu se poate justifica stabilirea competenței în favoarea unei instanțe necompetente (dacă ambele instanțe aflate în conflict sunt necompetente).
2.Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A și B și pe pârâții Guvernul României prin premier și Ministerul Educației în favoarea Tribunalului București Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A și B și pârâții Guvernul României prin premier și Ministerul Educației în favoarea Tribunalului București Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.