Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2022, sub nr. x/35/2022 pe rolul Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a solicitat, în principal, admiterea contestației, modificarea în parte a Hotărârii nr. 16 din 15.04.2022, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, în dosarul nr. x/CSD/2022, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate împotriva Hotărârii nr.1 din 01.10.2021, a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2018, dispunându-se anularea acesteia și respingerea în totalitate a acțiunii disciplinare a Colegiului Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu consecința exonerării de plata amenzii în cuantum de 1.000 și a cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei în sumă de 1895,97 lei.
În subsidiar, admiterea contestației, modificarea în parte a Hotărârii nr. 16 din 15.04.2022, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, în dosarul nr. x/CSD/2022, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu una dintre sancțiunile prevăzute de art. 49 lit. a lit. b din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare sau aplicarea minimului special al amenzii prevăzute de art. 49 lit. c, cu reaprecierea sumei reprezentând cheltuielile ocazionate de soluționarea cauzei la Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentința nr. 161/CA/2023 - PI pronunțată la 27 iunie 2023, Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România – Comisia Superioară de Disciplină și Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, având ca obiect anulare act administrativ.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 161/CA/2023 - PI pronunțate la 27 iunie 2023 de Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată.
După o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează următoarele:
- instanța de fond a respins acțiunea, fără a fi analizate condițiile în care pretinsa faptă există și dacă a fost săvârșită de către executorul judecătoresc cu vinovăția necesară pentru a constitui abaterea disciplinară și dacă a produs vreo consecință păgubitoare față de petenta creditor cab. avocat B, care a renunțat la plângerea formulată.
Apreciază că pentru fiecare pretinsă faptă, pentru a se afla în prezenta unei abateri disciplinare, era necesară o faptă în legătură activitatea executorului judecătoresc, care să constea într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către acesta, prin care a încălcat cu știință normele legale și să nu se afle în prezența niciunei cauze de exonerare a răspunderii disciplinare.
- în cazul său, fapta de restituire a titlurilor executorii în original debitorului după achitarea integrală a debitului, nu a fost săvârșită cu vinovăție, ci a fost rezultatul erorii indusă de dispozițiile art. 371 C. proc. civ. din 1965;
În urma intervenției executorului judecătoresc, nu numai că au fost executate clauzele contractelor de asistență juridică și au fost achitate în totalitate sumele datorate conform acestora, dar au fost și întocmite exemplarele originale conform dispozițiilor legale, fiecare parte a contractelor de asistență juridică, respectiv debitorul, cât și creditorul, și-au primit exemplarele originale cu mențiunea că au fost executate debitele.
- executorul judecătoresc a îndeplinit corect sarcina de executare silită, neformulându-se nicio critică cu privire la aceasta și nicio contestație la executare silită, dar a și ajutat părțile să își reglementeze și celelalte raporturi dintre ele privind contractele de asistență juridică, motiv pentru care creditorul Cabinet de avocat B, a înregistrat la Camera Executorilor Judecătorești Oradea , sub nr. x/01.11.2021 cererea prin care a solicitat să se ia act de faptul că renunță la plângerea formulată împotriva executorului judecătoresc A, înregistrată sub nr. x/P/18.06.2018.
- Comisia nu s-a pronunțat față de cererea de renunțare, ignorând-o, așa cum a ignorat și celelalte susțineri ale contestatorului, privind eroarea în care s-a aflat atunci când a restituit titlurile executorii debitorului, cât și faptul că le-a recuperat de la acesta, le-a predat creditorului și a ajutat părțile să încheie contractele de asistență juridică în câte două exemplare, câte unul pentru fiecare parte , conform dispozițiilor legale;
Instanța de fond, deși reține cererea în sentința pronunțată, nu dă relevanță acestei renunțări asupra plângerii formulate și menține în totalitate hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină prin respingerea acțiunii reclamantului.
În ceea ce privește privire la reindividualizarea sancțiunii aplicate, recurentul susține că, deși prin admiterea în parte a contestației, Comisia Superioară de Disciplină a redus cuantumul amenzii aplicate, nici hotărârea acesteia nu cuprinde absolut nicio motivare, nici un cuvânt măcar despre individualizarea sancțiunii, nicio motivare privind criteriile de individualizare ale acesteia, precum și despre gradualitatea și proporționalitatea sancțiunii aplicate.
În măsura în care se vor înlătura toate criticile sale în baza cărora a solicitat în principal respingerea în totalitate a acțiunii disciplinare solicită să se procedeze la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea ei cu una mai blândă. Prin aplicarea principiului privind gradualitatea și proporționalitatea sancțiunii aplicate, la examinarea abaterilor disciplinare urmând să se asigure un raport echitabil între gravitatea abaterii, circumstantele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară aplicată, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii, cu aceea privind ”mustrarea” , ”avertismentul” , sau aplicarea unei amenzi la nivelul minimului special prevăzut de art. 49 lit. c din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești , republicată , cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la obligarea contestatorului la plata sumei de 1895,97 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de soluționarea cauzei la Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, susține că a fost admisă în parte acțiunea disciplinară, astfel că ar fi trebuit tot în parte să fie obligat la o parte din cheltuieli, iar suportarea integrală a acestora legat de modul de soluționare , este greșită.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 C. proc. civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Demersul judiciar al reclamantului, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de modificarea în parte a Hotărârii nr. 16 din 15.04.2022, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, în dosarul nr. x/CSD/2022, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate împotriva Hotărârii nr.1 din 01.10.2021, a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, apreciind că nu se impune „anularea sancțiunii aplicate și nici reindividualizarea acesteia prin înlăturarea/reducerea amenzii, întrucât, pe de o parte, reclamantul executor se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e din Legea nr. 188/2000, sub forma neglijenței în efectuarea lucrărilor, deoarece s-a dovedit că nu cunoaște/aplică dispozițiile legale în vigoare, pe de altă parte, dacă textul art. 703 alin. (1) pct.1 Cpc (nou) nu este inclus printre situațiile de predare către creditor a titlului executoriu, asta nu înseamnă că acesta trebuia predat debitorului, ci că trebuia păstrat la dosarul de executare, în lipsă de stipulație expresă, pentru a nu vătăma niciuna dintre părți.”
Recurentul-pârât a criticat soluția primei instanțe, clamând prin cererea de recurs formulată faptul că: nu au fost analizate condițiile în care există fapta, dacă a fost săvârșită cu vinovăție și a produs vreo consecință păgubitoare; petenta a renunțat la plângere, deci nu s-a mai considerat vătămată și fapta nu mai există, cu atât mai mult cu cât eroarea a fost remediată; reindividualizarea sancțiunii cu una mai blândă, în sensul înlocuirii amenzii cu mustrare, avertisment sau amenda minima și reducerea cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei la Comisia Superioară de Disciplină, având în vedere că plângerea sa a fost admisă în parte.
Înalta Curte constată că susținerile recurentului au fost încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.
Astfel, prin Hotărârea nr. 1/01.10.2021 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la sesizarea titularului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost admisă acțiunea disciplinară împotriva reclamantului pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e din Legea nr. 188/2000, aplicându-i-se o amendă în valoare de 3000 lei, fapta executorului judecătoresc constând în încălcarea dispozițiilor art. 885 alin. (1) C. proc. civ. și a principiului disponibilității creditoarei în executarea silită. Ulterior, prin Hotărârea nr.16 din 15.04.2022, pronunțată de pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, în dosarul nr. x/CSD/2022, contestația formulată de către recurentul-reclamant a fost admisă în parte. Amenda inițială a fost redusă la 1.000 lei, executorul judecătoresc fiind obligat să achite și suma de 1.895,97 lei, reprezentând cheltuielile procedurale.
Prima instanță a respins cererea de anulare a celor două hotărâri formulată în cauză, iar instanța de recurs constată că judecătorul fondului a examinat atent cauza, răspunzând tuturor criticilor aduse de către părți.
În ceea privește critica reclamantului în sensul că nu au fost analizate condițiile în care există fapta, dacă a fost săvârșită de reclamant cu vinovăție și dacă a produs vreo consecință păgubitoare, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, întrucât atragerea răspunderii disciplinare pentru abaterea prevăzută de art. 47 lit. e teza a II-a din Legea nr. 188/2000 - ,,neglijența în efectuarea lucrărilor" - poate implica și fapte care ,,vizează calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești".
Judecătorul fondului în mod legal a verificat modul de soluționare a contestației reclamantului prin actele contestate apreciind că sancțiunea nu trebuie anulată sau redusă, deoarece executorul se face vinovat de abaterea disciplinară prevăzută de lege, manifestată prin neglijență în aplicarea dispozițiilor legale în vigoare. De asemenea, faptul că noul Cod de procedură civilă nu prevedea predarea titlului executoriu creditorului nu însemna că acesta trebuia predat debitorului, ci păstrat la dosarul de executare pentru a proteja ambele părți.
Instanța de recurs are în vedere faptul că, prin plângerile, contestațiile și cererea de chemare în judecată, chiar partea recurentă recunoaște că există: fapta (a dat debitorului titlurile executorii, deși legea nu prevede acest aspect și creditorul s-a opus), neglijența în efectuarea lucrărilor (recurentul susține că din eroare a trimis titlurile executorii părților debitoare) și consecința păgubitoare (creditorul și-a retras plângerea la data de 01.11.2021 după emiterea Hotărârii nr.1/01.10.2021 și recuperarea titlurilor de creanță). Trebuie precizat că neglijența presupune săvârșirea unor fapte cu forma de vinovăție de o gravitate mai redusă – culpă, faptele care rămân, chiar dacă ulterior au fost remediate.
Mai mult, procedând în acest mod, executorul judecătoresc a atras incidența dispozițiilor art. 55 din Statutul UNEJ : „(1)Executorul judecătoresc răspunde pentru modul în care își îndeplinește atribuțiile, disciplinar sau civil, în condițiile legii, regulamentului și ale prezentului statut.”, iar instanța de fond în mod legal a menținut Hotărârea nr.16/2022 care modifica parțial Hotărârea nr.1/2021, contestate în cauză.
Este nefondat și capătul din cererea de recurs privind reindividualizarea sancțiunii, în sensul înlocuirii amenzii cu mustrare, avertisment sau amenda minimă, întrucât recurentul-reclamant a beneficiat deja de reindividualizarea sancțiunii.
În mod legal prima instanță a stabilit că, deși Hotărârea nr.16/2022 în cuprinsul motivării soluției de admitere în parte a contestației, nu menționează cererea depusă de către creditorul Cabinet de B de renunțare la plângerea formulată împotriva executorului judecătoresc A, Comisia Superioară de Disciplină a ținut cont de ea și a redus amenda aplicată executorului judecătoresc de la 3.000 lei la 1.000 lei.
În concluzie, corect a apreciat prima instanța că amenda de 1.000 lei aplicată de Comisia Superioară de Disciplină reflectă echilibrat gravitatea abaterii și circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită.
Înalta Curte constată că recurentul reclamant își invocă propria culpă, când explică faptul că a fost indus în eroare de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, deși cererile de executare au fost depuse în anul 2017 și vechiul cod de procedură civilă a fost aplicat în perioada 26 iulie 1993 până la 14 februarie 2013, fiind abrogat prin Lege nr.76/2012 și înlocuit de Codul de Procedură Civilă 2010. În concret, susține că nu cunoaște legea în vigoare.
În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că pârâta Comisia Superioară de Disciplină a aplicat corect prevederile art. 77 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 și art. 21 din Regulamentul de funcționare al Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.E.J., care stabilesc că, în cazul admiterii unei acțiuni disciplinare, executorul judecătoresc în cauză trebuie să suporte toate cheltuielile generate de soluționarea litigiului. Aceste cheltuieli includ, printre altele, costurile de deplasare ale membrilor Comisiei Superioare de Disciplină, aspect perfect justificat având în vedere că procedura disciplinară presupune resurse administrative și logistice.
Contrar susținerilor executorului judecătoresc, această obligație financiară nu reprezintă o sancțiune separată, ci o consecință firească a faptului că acțiunea disciplinară a fost admisă. Regulamentele anterior menționate și aplicabile în cauză prevăd expres că executorul aflat în culpă trebuie să acopere costurile procedurii. Prin urmare, măsura luată de Comisia Superioară de Disciplină și menținută de către instanța de fond este legală și justificată, având temei juridic solid și fiind în concordanță cu principiile de responsabilitate profesională stabilite pentru executorii judecătorești.
Cât privește celelalte susțineri ale recurentului, Înalta Curte apreciază că acestea nu conțin critici explicite și concrete la adresa argumentelor curții de apel, ci reiterarea punctului de vedere ale părții reclamante în care sunt prezentate aspecte inapte de a combate considerentele decizorii ale instanței de fond. Înalta Curte subliniază că recursul nu este o cale de atac devolutivă, obiectul și scopul acesteia fiind stabilit în mod limitativ de prevederile art. 483 C. proc. civ.
Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de A împotriva sentinței nr. 161/CA/2023 - PI pronunțate la 27 iunie 2023 de Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 14 noiembrie 2024.