Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 5426/2024

Sedinta publica de la 21 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 12.02.2024, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâții: Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând instanței să dispună:

- în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Durvalumab (denumire comercială Imfinzi) pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar;

- în subsidiar, la obligarea pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea medicamentului Durvalumab (denumire comercială Imfinzi) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 91/F-CONT din 22 aprilie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de inadmisibilitate, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta A, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a susținut că instanța de fond, în mod eronat, a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților.

A arătat că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, s-a adresat pârâților cu o cerere în sensul celor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

A anexat, în copie, cererea adresată pârâților și dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, reluând susținerile din fața instanței de fond.

Soluția instanței de recurs

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății, constatând că recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate care se pot circumscrie motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Cererea de recurs este întemeiată, în drept, pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticându-se de către recurenta-reclamantă soluția primei instanțe prin care s-a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față, acest motiv de casare nu este incident, fiind corectă interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale incidente.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i și art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămată în drepturile și interesele sale legitime prin refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a include în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Durvalumab (denumire comercială Imfinzi) pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar.

Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i din Legea nr. 554/2004 ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului”.

Accesul la instanța de contencios administrativ este condiționat de parcurgerea procedurii administrative prealabile. Art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează caracterul obligatoriu al acestei proceduri, condițiile și termenele în care se exercită, precum și cazurile în care, prin excepție de la regulă, procedura prealabilă nu este obligatorie.

În cauză, instanța de control judiciar constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă, se impune a fi menținută, fiind reținut în mod corect de prima instanță că nu poate fi deschisă calea contenciosului administrativ cât timp reclamanta nu a dovedit că, anterior acțiunii formulate, ar fi adresat pârâților o cerere prin care să fi cerut acestora ceea ce solicită prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește înscrisurile atașate cererii de recurs (filele 7 și 8) prin care recurenta-reclamantă susține că reprezintă dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire a cererilor adresate autorităților pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

În acest sens, se observă că data prezentării cererilor de către recurenta-reclamantă la oficiul poștal este 12.02.2024 și, respectiv 13.02.2024, iar confirmarea primirii cererilor de către instituțiile pârâte este 12.02.2024 pentru Guvernul României, respectiv 13.02.2024 pentru Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (pentru Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, nefiind depusă nicio trimitere poștală), în timp ce acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 12.02.2024 (astfel cum reiese din ștampila aplicată la fila 1), fiind predată prin serviciul specializat de curierat la data de 09.02.2024 (potrivit mențiunilor înscrise pe plicul aflat la fila 12-verso din dosarul de fond).

Prin urmare, nu se poate reține că recurenta-reclamantă a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie, câtă vreme data înregistrării cererilor la autoritățile pârâte (12.02.2024 și 13.02.2024) este ulterioară datei formulării acțiunii în instanță (09.02.2024).

Or, în această situație, Înalta Curte constată că autorităților pârâte nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantului în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum permit dispozițiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanța de contencios administrativ să poată analiza existența unui refuz nejustificat sau o nesoluționarea în termen legal a unei cereri.

În concluzie, având în vedere că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii și este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, iar criticile de nelegalitatea formulate nu pot atrage casarea sentinței atacate.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății.

Respinge recursul formulat de reclamanta A împotriva Sentinței nr. 91/F-CONT din 22 aprilie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.