Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 27 iunie 2023, sub nr.X/43/2023, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L și M au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva suspendarea în parte a executării actului administrativ unilateral reprezentat de Raportul de control înregistrat la RNP Romsilva sub nr. x/06.06.2023, în ceea ce îi privește pe reclamanții menționați și a tuturor actelor întocmite cu ocazia acestui control (incluzând notele de constatare).
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 97 din 24 iulie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată prin întâmpinare de către pârâtă, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare formulată de reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L și M și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârâtă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 97 din 24 iulie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L și M, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Raportului de control nr.x/06.06.2023 emis de RNP Romsilva.
În motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, reținând în mod eronat că raportul de control nu este un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr.554/2004, deși acest act cuprinde măsuri care să dea naștere, să modifice ori să stingă raporturi juridice prin care să fi adusă o atingere de ordin juridic reclamanților.
În acest sens, au arătat că raportul de control este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii (Legea nr.46/2008 priviind Codul Silvic, HG nr.1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pazăa fondului forestier , Legea nr.53/2003 etc).
Așadar, raportul de control nu poate fi considerat un simplu act administrativ cu caracter prealabil sau o simplă operațiune administrativă, semnificația juridică a acestuia fiind evidențiată și prin prisma procedurii interne de avizare și aprobare parcurse anterior comunicării raportului către Direcția Silvică Mureș.
Mai mult, raportul este de aplicabilitate imediată, câtă vreme prevede ca termen pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse pentru remedierea deficiențelor constatate ,, imediat după aprobarea prezentului raport”. Or, în condițiile în care raportul fusese aprobat de directorul general al intimatei-pârâte, în mod obiectiv, măsurile dispuse operau cu caracter imediat.
De asemenea, contrar celor reținute de instanță, raportul de control determină modificarea și stingerea unor raporturi juridice, câtă vreme conține măsuri și sancțiuni concrete, cu aplicabilitate imediată și cu efect direct asupra raporturilor de muncă ale recurenților, sens în care au făcut trimitere la măsura retragerii atribuțiilor și competențelor funcțiilor deținute de recurenții A, B, C, D.
Din perspectiva celorlalți nouă recurenți, au apreciat că raportul este, de asemenea, un act administrativ cu caracter individual, câtă vreme sunt propuse sancțiuni disciplinare concrete prin Anexa 1 a raportului, astfel încât, în mod evident, prin simpla întocmire, avizare și aprobare a raportului, acesta a declanșat obligativitatea legală a inițieii procedurii de cercetare disciplinară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata -pârâtă Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, ținând seama și de apărările intimatei – pârâte, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect suspendarea în parte a executării Raportului de control înregistrat la RNP Romsilva sub nr. x/06.06.2023, în ceea ce îi privește, și a tuturor actelor întocmite cu ocazia acestui control (incluzând notele de constatare), în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr.554/2004.
Soluționând cauza, curtea de apel a găsit întemeiată excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de pârâtă, reținând că Raportul de control nr. x/06.06.2023 emis de RNP Romsilva, ce face obiectul judecății, nu prezintă caracterul unui act administrativ unilateral susceptibil a fi supus suspendării executării efectelor sale pe calea cererii specifice în contenciosul administrativ configurată de prevederile art. 14 din Lege, neîncadrându-se în tipologia actelor vizate.
Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente raportat la obiectul dedus judecății.
Reevaluând ansamblul probator din cauză pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:
Criticile recurenților încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. vizând dezlegarea dată excepției inadmisibilității cererii de suspendare din perspectiva interpretării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.
Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este dată de calitatea de act administrativ a Raportulului de control nr. x/06.06.2023 emis de RNP Romsilva, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca fiind „ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Prin Raportul de control nr. x/06.06.2023 emis de RNP Romsilva au fost constatate o serie de deficiențe în activitatea Direcției Silvice Mureș, în urma cărora au fost propuse o serie de măsuri pentru remedierea deficiențelor constatate și pentru sancționarea personalului vinovat de abaterile constatate.
Măsurile cuprinse la cap.V, pct V.1-V.4 constau în propuneri de retragere a atribuțiilor și competențelor funcțiilor de conducere din cadrul direcției deținute de recurenții A, B, C, D, iar în Anexa 1 la Raport sunt indicate măsurile de sancționare a personalului vinovat de abaterile constatate, care constau, de asemenea, în propuneri de reducere a salariului de bază și indemnizației de conducere (în cazul ocupării unei funcții de conducere) pentru recurenții-reclamanți.
Având conținutul prezentat mai sus, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurenți, că Raportul de control nr. x/06.06.2023 nu întrunește toate caracterele juridice ale actului administrativ, așa cum sunt trasate acestea în definiția legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr.554/2004.
Chiar dacă este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, Raportului de control nr. x/06.06.2023 îi lipsește dimensiunea de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce, prin el însuși, efecte juridice, fiind dimpotrivă, un act premergător emiterii deciziei de sancționare în urma efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Aceasta, deoarece raportul conține constatări și propuneri (dintre care unele vizându-i reclamanți), însă aceste constatări și propuneri nu produc efecte juridice în sensul nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice ale reclamanților.
La această concluzie conduc și dispozițiile pct.24 al secțiunii V din Procedura operațională privind activitatea de control înregistrată la RNP sub nr. 13542/18.11.2022, conform cărora „ sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură propusă prin actul de control nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare judiciare, conform prevederilor Codului muncii, Ordinului nr.491/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de încadrare și promovare a personalului silvic pe grade profesionale și gradații și a Procedurii de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină care funcționează în cadrul administrațiilor fondului forestier, proprietate publică a statului și al ocoalelor silvice de regim.”
În urma cercetării disciplinare care a fost deja demarată (cel puțin în privința recurentului reclamant A) se analizează propunerile de sancționare cuprinse în raport și se emite hotărârea Comisiei de disciplină prin care se dispun măsuri care sunt apte să producă efecte juridice în sensul modificării raporturilor juridice ale persoanelor cercetate și care pot face obiectul contestării în fața instanțelor competente.
Împrejurarea că raportul de control a fost aprobat de directorul general și vizat de serviciul juridic pentru legalitate nu este de natură să atribuie acestuia caracterul de act administrativ, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, cum greșit susțin recurenții, întrucât măsura avizării și aprobării reprezintă o condiție procedurală posterioară emiterii raportului, obligatorie în situația în care sunt propuse sancțiuni disciplinare, precum și alte măsuri ce vizează salariații controlați, în conformitate cu prevederile art. 15 din Procedura operațională privind activitatea de control, aprobată și înregistrată la RNP-Romsilva sub nr.13542/18.11.2022
Prin urmare, în baza raportului de control aprobat de directorul general și avizat de serviciul juridic nu se emit decizii de sancționare și nu este aplicată nicio astfel de măsură fără o cercetare disciplinară prealabilă.
De altfel, chiar recurenții menționează în cererea de recurs că, prin simpla întocmire, avizare și aprobare a raportului, acesta a declanșat obligativitatea legală a inițierii procedurii de cercetare disciplinară, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că raportul de control nu este un act administrativ, ci un act premergător, o operațiune administrativă.
Pe cale de consecință, deoarece Raportul de control nr. x/06.06.2023 nu este un act administrativ, nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare a executării în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate.
III.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul declarat de recurenții-reclamanți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L și M, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L și M împotriva sentinței nr. 97 din 24 iulie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 21 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.