Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2021

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 187 din data de 03 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2015 cu privire la măsurile asigurătorii, s-au dispus următoarele:

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., S.C. D. S.R.L., E., F., G., H. şi I., instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului J., instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3.12.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

1. Prin Ordonanţa nr. 964/P/2015 din data de 07 aprilie 2015 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea:

- A., în limita sumei de 35 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu şi confiscării speciale în cazul infracţiunilor de luare de mită;

- B., în limita sumei de 9 milioane de euro, în vederea asigurării confiscării speciale în cazul infracţiunilor de complicitate la luare de mită;

- S.C. D. S.R.L., în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- J., în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- E., în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- F., în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- I., în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- H., în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- G., în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu.

2. Prin Ordonanţa nr. 964/P/2015 din data de 03 decembrie 2015 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea:

- A., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu şi 9 milioane de euro în vederea confiscării speciale în cazul infracţiunilor de luare de mită;

- S.C. D. S.R.L., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu şi 7 milioane de euro în vederea confiscării speciale în cazul infracţiunilor de dare de mită;

- J., în limita sumei de 200.213.248,91 RON în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- E., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- F., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- I., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- H., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- G., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu;

- C., în limita sumei de 200.213.248,91 RON, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu şi 7 milioane de euro în vederea confiscării speciale în cazul infracţiunilor de dare de mită.

Instanţa de fond având în vedere soluţia dispusă în latura penală a cauzei, prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor A., C., S.C. D. S.R.L., E., F., G., H. şi I. dar şi valoarea prejudiciului stabilită de instanţa de judecată, în baza art. 25 şi 397 C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Municipiul Constanţa şi a obligat în solidar pe inculpaţii A., C., S.C. D. S.R.L., E., F., G., H. şi I. la 155.627.317,82 RON, despăgubiri civile către partea civilă U.A.T. Municipiul Constanţa.

Totodată, în baza art. 289 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpaţii A. şi B. câte 20.410.256,8 RON.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile anterioare cu privire la admiterea acţiunii civile şi confiscarea specială, a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., S.C. D. S.R.L., E., F., G., H. şi I., instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015.

Totodată, având în vedere soluţia pe latură penală dispusă în cazul inculpatului J., respectiv achitarea acestuia în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestuia, instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015.

Împotriva sentinţei penale nr. 187 din data de 3 mai 2019, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015 au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii F., C., A., I., G., H., S.C. D. S.R.L, B., E. şi partea civilă UAT Municipiul Constanţa împotriva, privind şi pe inculpatul J. şi persoana vătămată Primăria Municipiului Constanţa, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători sub nr. x/2020.

La termenul din 6 septembrie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020, verificând din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 250² din C. proc. pen. măsurile asigurătorii dispuse în cauza, cu unanimitate, a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., D. S.R.L., E., F., G., H. şi I. instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, menţinut prin sentinţa penală nr. 187 din 03 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Totodată, cu majoritate, a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului J. instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători procedând la verificarea temeiurilor care au determinat menţinerea, prin sentinţa apelată, a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., D. S.R.L., E., F., G., H. şi I., a reţinut că, în cursul anului 2015, a fost instituit, în vederea recuperării prejudiciului precum şi a confiscării speciale, sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., D. S.R.L., E., F., G., H. şi I., prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Evaluând actele dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 250² C. proc. pen. instanţa supremă a constatat că, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii. Astfel, instanţa supremă a avut în vedere, pe de o parte, natura acuzaţiilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, respectiv luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în diferite forme de participaţie, după caz), dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 309 C. pen. (în diferite forme de participaţie, după caz), faptul că, în cauză, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Constanţa (chiar dacă soluţia nu este încă definitivă), inculpaţii A., C., S.C. D. S.R.L., E., F., G., H. şi I. fiind obligaţi la plata sumei de 155.627.317,82 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi dispoziţia privind confiscarea specială, respectiv câte 20.410.256,8 RON fiecare de la inculpaţii A. şi B., condiţii în care pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 C. proc. pen., se impune menţinerea, în continuare, a măsurii sechestrului asigurător.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a constatat că, raportat la numărul şi valoarea bunurilor sechestrate, la cuantumul prejudiciului stabilit prin hotărârea apelată (chiar dacă sentinţa apelată nu este încă definitivă) precum şi la complexitatea ridicată a cauzei, ce rezultă din amploarea activităţii infracţionale investigate si numărul mare de inculpaţi ce au fost trimişi în judecată, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privinţa măsurii asigurătorii menţinute, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, şi interesul personal al acuzaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Drept urmare, în baza art. 250² C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., S.C. D. S.R.L., E., F., G., H. şi I. .

Cu referire la inculpatul J., instanţa supremă a constatat că, prin sentinţa apelată, instanţa de fond, a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestuia prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Faţă de acest inculpat, instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a pronunţat soluţia achitării pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în opinie majoritară, reţinând că măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a presupusei săvârşiri a unei fapte prevăzute de legea penală şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile şi având în vedere cerinţa proporţionalităţii măsurii faţă de scopul urmărit, stadiul procesual al judecăţii în apel precum şi soluţia de achitare dispusă de prima instanţă, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a apreciat că acestea constituie elemente în raport de care măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului J. nu se mai justifică, motiv pentru care se impune ridicarea acesteia.

Pe cale de consecinţă, a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului J. instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În opinie separată s-a susţinut că soluţia instanţei de fond de ridicare a măsurilor asigurătorii nu este executorie, având acest caracter, conform art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., doar dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii. Aşadar, apelul formulat de Ministerul Public şi care îl vizează pe inculpatul J. faţă de care s-a pronunţat o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. are, potrivit art. 416 din C. proc. pen., efect suspensiv de executare şi în privinţa dispoziţiei de ridicare a măsurilor asigurătorii. În atare condiţii, măsura asigurătorie continuă să fie în fiinţă până la soluţionarea definitivă a cauzei, similar măsurilor asigurătorii pe care instanţa le-a menţinut.

Totodată, s-a apreciat că aceleaşi argumente care justifică menţinerea măsurilor asigurătorii faţă de ceilalţi inculpaţi sunt incidente şi cu privire la inculpatul J., chiar soluţia instanţei de fond (contestată doar de către parchet) impunând conservarea intereselor părţii civile, potrivit art. 397 alin. (5) raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.

II. Împotriva dispoziţiei vizând ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului J. instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cuprinsă în încheierea din 6 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători sub nr. x/2021, cu termen de judecată stabilit la data de 8 noiembrie 2021, termen la care inculpatul a solicitat amânarea pentru angajarea unui apărător.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi susţinerile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat J. la termenul din data de 15 noiembrie 2021 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, sub toate aspectele, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în opinie majoritară, o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 250² din C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 250¹ din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Cu toate acestea, menţinerea măsurilor pe tot cursul procesului penal nu este obligatorie, impunându-se, în lumina noilor dispoziţii procesual penale, verificarea măsurilor asigurătorii sub aspectul subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii şi, pe cale de consecinţă, dispunerea menţinerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că verificările efectuate în considerarea art. 250² C. proc. pen. presupun examinarea, în principal, a asigurării unei juste proporţionalităţi între restrângerea dreptului de proprietate şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

În acest sens este şi Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, reţinută şi prin încheierea atacată, potrivit căreia "Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât şi pe perioada în care aceasta este menţinută, trebuie respectat testul de proporţionalitate pentru ca măsura prin durata şi scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008).

În privinţa temeiurilor la care se referă dispoziţiile art. 250² din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători reţine că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale faţă de inculpatul J. au constat în instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea acestui inculpat în limita sumei de 200.213.248,91 RON în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu (Ordonanţa nr. 964/P/2015 din data de 03 decembrie 2015) şi în instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea acestui inculpat în limita sumei de 26 de milioane de euro, în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu (Ordonanţa nr. 964/P/2015 din data de 7 aprilie 2015).

Totodată, se constată că instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriul nr. x/2014 din 07 decembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, iar acţiunea penală şi acţiunea civilă au fost soluţionate prin sentinţa penală nr. 187 din data de 03 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Astfel, cu referire la soluţionarea laturii civile, prin sentinţa anterior menţionată având în vedere soluţia dispusă în latura penală a cauzei de condamnare a inculpaţilor A., C., D. S.R.L., E., F., G., H. şi I., dar şi valoarea prejudiciului stabilită de instanţa de judecată, în baza art. 25 şi 397 din C. proc. pen. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Municipiul Constanţa, inculpaţii A., C., D. S.R.L., E., F., G., H. şi I. fiind obligaţi în solidar la plata de despăgubiri civile către partea civilă U.A.T. Municipiul Constanţa în cuantum de 155.627.317,82 RON.

Se constată că, dispoziţiile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. impun menţinerea măsurilor asiguratorii în cazul în care acţiunea civilă este lăsată nesoluţionată de către instanţă în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În speţă, în considerarea argumentelor privind evitarea transformării măsurii procesuale restrictive de proprietate, odată cu trecerea timpului, într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate şi având în vedere soluţia dispusă pe latură penală în sarcina inculpatului J. de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., precum şi faptul că acţiunea civilă a fost soluţionată se constată că limitarea drepturilor de dispoziţie asupra bunurilor ce aparţin inculpatului J. nu se mai află în echilibru cu interesele invocate de partea civilă în cauză, ale cărei interese sunt protejate prin admiterea acţiunii civile formulate.

Astfel, se reţine că dispoziţia din sentinţă privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în sarcina inculpatului J. nu are caracter executoriu, fiind suspendată în ipoteza exercitării apelului în cauză, în acord cu dispoziţiile art. 397 alin. (4) C. proc. pen. care consacră caracterul executoriu exclusiv dispoziţiilor din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii şi restituirea lucrurilor.

În consecinţă, măsura va continua să subziste până la soluţionarea definitivă a cauzei, fapt care contravine scopului reglementării din cuprinsul art. 250² din C. proc. pen., prin care în esenţă se urmăreşte evitarea transformării măsurii procesuale restrictive de proprietate, odată cu trecerea timpului, într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în opinie majoritară, având în vedere cerinţa proporţionalităţii măsurii faţă de scopul urmărit, stadiul procesual al judecăţii în apel precum şi soluţia de achitare dispusă de prima instanţă, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 6 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul inculpat J..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat J., în sumă de 313 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 6 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul inculpat J..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat J., în sumă de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2021.

OPINIE SEPARATĂ

Cu opinia separată, în sensul admiterii contestaţiei formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 6 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020, a desfiinţării, în parte a încheierii contestate şi, în rejudecare a menţinerii măsurii sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului J. instituit prin ordonanţele nr. 964/P/2015 din 7 aprilie 2015 şi 3 decembrie 2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În dezacord cu soluţia majoritară se apreciază că prin respingerea contestaţiei formulate de Ministerul Public interesele părţii civile sunt lipsite de protecţie chiar în situaţia în care instanţa de control judiciar, soluţionând apelurile formulate în cauză, va pronunţa o soluţie de menţinere a celei de achitare a inculpatului J. pentru temeiul dispus de instanţa de fond.

Chiar dacă prin sentinţa penală nr. 187 din data de 03 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a reţinut că faptele de care este acuzat inculpatul J. nu sunt prevăzute de legea penală, dispunându-se achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., soluţia pronunţată asupra acţiunii penale nu are caracter definitiv şi, prin urmare nu se poate aprecia că sunt înlăturate premisele angajării răspunderii civile delictuale în sarcina autorului.

Astfel, menţinerea măsurilor asigurătorii după finalizarea procesului penal, ca urmare a achitării inculpatului, conform dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. şi ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din acelaşi cod, pentru o perioadă de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii definitive de achitare, timp în care persoana vătămată sau succesorii ei pot introduce acţiunea civilă în faţa instanţei civile, are ca scop asigurarea valorilor patrimoniale necesare acoperirii eventualelor despăgubiri acordate de instanţa civilă, în urma soluţionării acţiunii civile demarate în faţa acestei instanţe, conform dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din C. proc. pen., astfel încât aceasta să nu fie lipsită de eficienţă.

Măsurile asigurătorii reprezintă măsuri procesual penale cu caracter real şi temporar, ce au ca scop indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea suspectului, a inculpatului sau a părţii responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare, ori în vederea asigurării despăgubirilor civile, indisponibilizare ce se realizează prin instituirea unui sechestru asupra unor bunuri din categoriile anterior enumerate. Măsurile asigurătorii au rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea fi folosite pentru realizarea scopurilor reparatorii mai sus enumerate.

Aceleaşi argumente care justifică menţinerea măsurilor asigurătorii faţă de ceilalţi inculpaţi sunt incidente şi cu privire la inculpatul J., chiar soluţia instanţei de fond (contestată doar de către parchet) impunând conservarea intereselor părţii civile, potrivit art. 397 alin. (5) raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.

Totodată, se constată că măsurile asiguratorii dispuse cu privire la inculpatul J. sunt în continuare proporţionale cu scopul urmărit la momentul instituirii lor, respectiv repararea prejudiciului posibil produs prin comiterea faptelor indicate în actul de sesizare a instanţei. Intervalul de timp scurs de la momentul instituirii acestor măsuri, chiar dacă este unul îndelungat, nu pare a fi, cel puţin la acest moment procesual, de natură să conducă la concluzia unei sarcini excesive având în vedere natura bunurilor indisponibilizate, faptul că nu sunt afectate veniturile necesare asigurării mijloacelor de trai ale inculpatului, precum şi faptul că limitarea exercitării drepturilor de dispoziţie asupra bunurilor nu apare ca fiind disproporţionată faţă de interesele invocate de partea civilă .

Prin urmare, raportat la numărul şi valoarea bunurilor sechestrate, la cuantumul prejudiciului stabilit prin hotărârea apelată (chiar dacă sentinţa apelată nu este încă definitivă) precum şi la complexitatea ridicată a cauzei, ce rezultă din amploarea activităţii infracţionale investigate si numărul mare de inculpaţi ce au fost trimişi în judecată, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că, în privinţa măsurii asigurătorii, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, şi interesul personal al inculpatului de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate.