Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 60 din data de 03 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă contestaţia privind durata procesului penal, formulată de petentul A. cu privire la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că la data de 15.12.2020 a fost înaintată Tribunalului Suceava, secţia penală, prin e-mail, cererea denumită "Contestaţie tergiversare proces, cale odată cu fondul cauzei, cale de excepţie pe incidenţa procedurală", formulată de petentul A.. După primirea acesteia, Tribunalul Suceava, secţia penală, prin rezoluţia din 18.12.2020, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. n) din R.O.I. şi art. 4882 (1) lit. b) C. proc. pen., a fi înaintată, administrativ, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La data de 22 decembrie 2020, cu adresa nr. x, Curtea de Apel Suceava a solicitat petentului A. să precizeze care este obiectul cererii.
Prin înscrisul transmis pe e-mail la data de 29.12.2020, contestatorul A. a arătat că temeiul de drept al cererii sale este indicat în cererea iniţială, la finalul acesteia şi a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
La data de 04.01.2021, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. x/2021, contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A., înaintată de Tribunalul Suceava, secţia penală cu adresa din 18.12.2020.
Contestatorul A. a dezvoltat motivele contestaţiei pe larg, în scris, acestea fiind depuse la dosarul cauzei filele x.
La prezenta cauză a fost ataşat dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, astfel cum s-a dispus prin rezoluţie, la care era ataşat şi copia dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Suceava.
Din analiza dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, secţia penală rezultă că acesta are ca obiect principal "contestaţie durată proces - art. 4882 noul C. proc. pen..", stadiul procesual fiind fond, dosar soluţionat prin încheierea nr. 334 din 12.11.2020.
La termenul de judecată din 3 februarie 2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentei contestaţii privind durata procesului penal.
Examinând excepţia invocată, Curtea a constatat că noul C. proc. pen. a introdus în legislaţia procesual penală în capitolul privind procedurile speciale o nouă instituţie, respectiv "contestaţia privind durata procesului penal" reglementată de dispoziţiile art. 4881 - art. 4886 C. proc. pen.. Scopul introducerii acestei proceduri a fost acela de a consacra în sistemul judiciar român un remediu efectiv pentru sancţionarea lipsei de celeritate a organelor judiciare în desfăşurarea procedurilor penale. Instituirea unei astfel de reglementări a fost determinată de numeroasele condamnări pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a pronunţat împotriva statului român ca urmare a omisiunii legiuitorului român de a prevedea în legislaţia internă remedii efective care să asigure garantarea respectării art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce consacră dreptul unei persoane ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, în speţă dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful I din Convenţie, să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale.
Prioritar analizării temeiniciei contestaţiei formulate, judecătorul trebuie să verifice condiţiile de admisibilitate a contestaţiei, respectiv existenţa unei calităţi procesuale prevăzute de lege şi a unui termen după care contestaţia poate fi introdusă.
Astfel, potrivit art. 4881 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror.
Potrivit art. 4881 alin. (3) C. proc. pen., contestaţia poate fi formulată:
a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;
b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă;
c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.
În jurisprudenţa CEDO s-a prevăzut că termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest şi are ca scop protecţia acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.
Faţă de dispoziţiile legale prezentate şi jurisprudenţa CEDO, Curtea a constatat că o condiţie de admisibilitate pentru analizarea unei contestaţii privind durata procesului penal o reprezintă existenţa unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanţă, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.
Analizând obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Suceava cu privire la care s-a formulat prezenta contestaţie la durată proces, Curtea constată că este vorba tot de o contestaţie la durată proces sens în care se observă că, prin încheierea nr. 334 din data de 12 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, în baza art. 4886 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia privind durata procesului în cauza 2478/334/2019 al Judecătoriei Vatra Dornei, formulată de petentul A..
Or, potrivit art. 4881 alin. (3) C. proc. pen., pentru a se putea formula o contestaţie la durata procesului penal cauza în care se formulează aceasta, trebuie să se afle fie în faza urmăririi penale, fie în faza judecăţii în faţa instanţei de fond, fie în căile de atac ordinare (apelul, contestaţia) sau extraordinare (contestaţie în anulare, recurs în casaţie, revizuire).
Cum contestaţia la durata procesului penal nu este o cale de atac ordinară sau extraordinară, acestea fiind expres şi limitativ prevăzute de C. proc. pen., Curtea a constatat că un dosar soluţionat definitiv nu poate face obiectul unei contestaţii la durata procesului penal întemeiată pe dispoziţiile art. 4881 C. proc. pen.
Împotriva încheierii penale nr. 60 din data de 03 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie A..
II. Prin decizia nr. 369 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 60 din data de 3 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru minori.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea petentului este informă şi lipsită de claritate. Înalta Curte, secţia penală a arătat că, din evaluarea conţinutului cererii, nu se poate decela, în mod real, obiectul judecăţii, caracterul inform făcând dificilă o analiză ori o identificare a dispoziţiilor legale incidente.
Enumerarea unor texte de lege şi indicarea în numeroase dosare, a aceloraşi solicitări lipsite de precizie şi claritate, în condiţiile pronunţării unor soluţii de respingere anterioare, nu sunt apte a învesti în mod legal instanţa cu soluţionarea noilor cereri. Insistenţa petentului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu poate conduce la investirea instanţei în mod legal.
Cereri repetitive formulate într-o formă neclară şi imprecisă, cu caracter de generalitate, fără indicarea concretă a bazei factuale, lipsesc instanţa de posibilitatea de a-şi exercita prerogativa de aplicare şi interpretare a legii, respectiv de a judeca, deoarece lipseşte chiar obiectul cauzei. În aceste condiţii, Înalta Curte a considerat că nu a fost generat un cadru procesual real şi nu există o legală învestire a instanţei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 60 din data de 03 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
III. Împotriva deciziei nr. 369 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 7 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 369 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii penale nr. 60 din data de 3 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Or, decizia deciziei nr. 369 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 369 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 369 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.