I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârșova, la data de 27 septembrie 2024, sub nr. x/842/2024, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună provizoriu: stabilirea domiciliului minorei C, născută la data de (...), la domiciliul mamei; exercitarea autorităţii părintești asupra minorei exclusiv de către mamă; stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea minorei raportat la veniturile pârâtului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 602 din data de 17 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/842/2024, Judecătoria Hârșova a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, Secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Hârșova a făcut aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că minora locuieşte, în mod statornic, în satul (...), comuna Siliștea, judeţul Brăila, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Brăila.
Astfel, în esenţă, a arătat că noţiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie, iar, pentru locuinţa copilului minor, interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ.], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
A reţinut că, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală şi, în plus, art. 89 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod arată că stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.
Ca atare, a apreciat că noțiunea de „domiciliu” trebuie interpretată într-un sens larg, prezentând relevanţă nu locuinţa statornică sau principală a părţii, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.
Din această perspectivă, a constatat că pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti, prezintă importanţă domiciliul de fapt, locuinţa efectivă.
În situaţia de faţă, a observat că, până cu şase săptămâni înainte de sesizarea instanţei, domiciliul minorei era, cu caracter de continuitate, la domiciliul pârâtului din satul (...), comuna Siliştea, judeţul Brăila, potrivit susţinerilor reclamantei.
În atare condiţii, în soluţionarea excepţiei de necompetență teritorială, a reţinut că minora locuieşte, în mod statornic, în satul (...), comuna Siliştea, judeţul Brăila, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Brăila.
Totodată, a apreciat că este necesar a se analiza unde avea minora locuinţa statornică anterior apariţiei neînțelegerilor dintre părţi, situaţie în care devine necesară intervenţia instanţei de tutelă.
A menţionat că o altă interpretare ar conduce la concluzia că un părinte, în situaţia în care ia un minor din locuinţa lui statornică, cu sau fără permisiunea celuilalt părinte, alege şi instanţa competentă să soluţioneze cererile de competenţa instanţei de tutelă, interpretare care este contrară legii.
Totodată, a arăta că este real că la data formulării cererii de chemare în judecată, 27 septembrie 2024, minora se afla în orașul Hârșova, împreună cu mama, dar acest fapt trebuie coroborat cu împrejurarea că de la revenirea în ţară a părţilor, aceştia au locuit împreună cu minora în satul (...), comuna Siliştea, județ Brăila.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Brăila, Secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 8173 din data de 20 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/842/2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Brăila şi Judecătoria Hârșova, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Hârșova, în aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că, din actele dosarului, rezultă că reclamanta împreună cu minora, la momentul sesizării instanţei, locuiau în Hârșova pe str. (...).
Astfel, a apreciat că pentru soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale invocate este important a se cunoaşte unde se afla minora C la data sesizării instanţei.
Sub acest aspect, a constatat că, în motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a precizat că a fost nevoită să plece de acasă în urma unui episod neplăcut creat de către pârât, iar pârâtul a recunoscut că la sfârşitul lunii august 2024 reclamanta a plecat de acasă împreună cu minora.
Totodată, a reţinut că reprezentantul convenţional al reclamantei a menţionat că la data introducerii celor două acţiuni pe rolul Judecătoriei Hârșova (pe calea ordonanței președințiale şi pe fondul cauzei), reclamanta împreună cu minora se aflau în Hârșova şi aveau reşedinţa în acest oraș, pe str. (...), unde a şi fost efectuată ancheta socială (se solicitase deja reședință la această adresă); acest din urmă aspect este confirmat şi de verificarea D.E.P.A.B.D., care atestă reşedinţa reclamantei în oraşul Hârșova începând cu data de 27 septembrie 2024, lucru care arată faptul că reclamanta se afla şi înaintea datei de 27 septembrie 2024 în oraşul Hârșova.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Hârșova şi Judecătoria Brăila, Secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul minorei.
Astfel, ambele instanţe au făcut aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă Judecătoria Hârșova a reţinut că, din actele dosarului, rezultă că minora locuieşte, în mod statornic, în satul (...), comuna Siliştea, judeţul Brăila, în timp ce Judecătoria Brăila, Secţia civilă a constatat că aceasta, împreună cu mama ei, la data formulării acţiunii, se aflau în Hârșova şi aveau reşedinţa în acest oraş, pe str. (...).
Obiectul acţiunii deduse judecăţii, ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă, îl constituie cererea prin care reclamanta A a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună provizoriu: stabilirea domiciliului minorei C, născută la data de (...), la domiciliul mamei; exercitarea autorităţii părintești asupra minorei exclusiv de către mamă; stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea minorei raportat la veniturile pârâtului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora: „Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.”
Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, instanța competentă să o soluționeze este aceeaşi cu instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, această modalitate de determinare a instanței competente putând opera în abstract, de către instanţa învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fond) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), caz în care competenţa se stabileşte în raport de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.
Din verificările efectuate a rezultat că judecarea dosarului nr. y/842/2024, având ca obiect „stabilire domiciliu minor” a fost declinat de la Judecătoria Hârșova la Judecătoria Brăila, unde cauza nu are încă termen de judecată fixat, astfel că această a doua instanţă nu a procedat la verificarea competenţei sale în soluţionarea pricinii.
Ca atare, existenţa dosarului nr. y/842/2024 pe rolul Judecătorie Brăila, Secţia civilă nu este de natură a influenţa în vreun fel soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă.
Art. 106 alin. (1) C. civ. prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, conform art. 107 din acelaşi cod, procedurile prevăzute de Codul civil privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.
Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.
Prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. statuează că, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Prezentul litigiu privește măsurile de ocrotire a persoanei fizice, cerere dată de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, urmând a se soluţiona de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., (1) Copilul minor locuieşte la părinții săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.
Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil, iar pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii [(art. 496 alin. (1)], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
Singurul aspect care prezintă relevanţă în stabilirea instanţei competente cu soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorei la data sesizării instanţei.
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, potrivit celor constatate în urma anchetei sociale efectuate la adresa fără forme legale a reclamantei (oraş Hârșova, str. (...), judeţul Constanţa), a rezultat că minora „locuieşte cu mama de aproximativ 6 săptămâni la adresa din str. (...), oraş Hârșova” (fila 21 din dosarul Judecătoriei Hârșova).
Cum ancheta socială a fost efectuată la data de 7 octombrie 2024, rezultă că la data formulării cererii de ordonanţă preşedinţială (cererea a fost înaintată instanţei prin poştă la data de 23 septembrie 2024 şi a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 27 septembrie 2024), minora locuia, împreună cu mama sa, la adresa din oraşul Hârșova.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în aplicarea art. 998 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Hârșova, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se afla, la data demarării litigiului, domiciliul de fapt al persoanei ocrotite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.