Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 08.04.2022, sub nr. x/299/2022, contestatoarea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimata A, a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea executării silite, a somaţiei de plată şi a încheierii din 21.03.2022 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită emise de B.E.J. B în dosarul de executare nr. x/2022, suspendarea executării silite, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi întoarcerea executării silite.
Prin sentinţa civilă nr. 1185/09.02.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocate de intimată prin întâmpinare, a anulat contestaţia la executare formulată de contestatoarea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimata A, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant şi a obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea.
Prin încheierea pronunţată în ședința publică din data de 20.10.2023, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-contestatoare Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinței civile nr. 1185/09.02.2023 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. x/299/2022 în contradictoriu cu intimata A, pentru lipsa nejustificată a părților.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatoarea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/299/2022/a1.
Prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata apelului, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Împotriva acestei încheieri, la 28 martie 2024, a declarat recurs contestatoarea.
În şedinţa publică din 25 septembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând, cu prioritate, excepţia lipsei de interes, în conformitate cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge recursul ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente de drept:
Potrivit art. 32 „(1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie şi d) justifică un interes”.
Art. 33 stipulează că „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”.
Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea reconvenţională, o cerere de intervenţie voluntară sau forţată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acţiunii civile.
Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale, care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executare silită etc.).
Interesul de a promova cererea trebuie justificat de parte, doar în persoana sa, el nefiind ţinut a proba interesul celeilalte părţi de a participa la judecată; tot astfel, nu i se va cere părţii adverse să facă o asemenea dovadă.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv, pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.
Interesul trebuie să fie legitim, adică conform cu regulile de convieţuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile legale.
Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerinţă exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane şi, pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv.
Interesul trebuie să fie născut şi actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu, dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar recurge, în acel moment, la acţiune.
S-a statuat că se poate formula o cerere, cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, chiar dacă interesul nu este născut şi actual.
Din moment ce interesul reprezintă folosul practic urmărit prin formularea cererii în justiţie, acesta trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării căii de atac declarate.
În ipoteza dispunerii măsurii suspendării judecăţii, recursul se poate declara, potrivit dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ., pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecăţii, interesul fiind acela de a obţine reluarea şi continuarea judecăţii.
În prezenta cauză, se constată că recurenta-contestatoare nu justifică un interes actual în susţinerea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 21 februarie 2024, prin care s-a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., din moment ce judecata a fost reluată şi apelul a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 367 din 29 mai 2024, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate prin intermediul aplicaţiei Ecris.
Faţă de aceste considerente, în raport cu dispoziţiile art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu la termenul din 25 septembrie 2024, şi va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat împotriva încheierii din 21 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de contestatoarea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii din 21 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/299/2022/a1.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.