După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2022, pe rolul Tribunalului Sibiu – Secția civilă, sub nr. x/241/2021, declinată de la Judecătoria Huedin, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu Tribunalul Vâlcea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâților la plata prejudiciului suferit ca urmare a erorilor judiciare din dosarele nr. x/241/2020, nr. x/223/2019 şi nr. x/223/2020.
2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 260 din 21 martie 2023, Tribunalul Sibiu – Secția civilă a admis excepţia netimbrării cererii, invocată de instanţă, din oficiu. A anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, şi Tribunalul Vâlcea.
3. Hotărârea pronunțată de instanța de apel
Prin decizia civilă nr. 2879 din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinţei civile nr. 260 din 21 martie 2023 a Tribunalul Sibiu – Secția civilă.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 2879 din 26 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul A, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel.
Recurentul-reclamant arată că decizia pe care o supune controlului judiciar este dată cu încălcarea normelor de procedură și a celor de drept material. Astfel, în mod greșit, s-a anulat, ca netimbrat, apelul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 260/2023 a Tribunalului Sibiu. În realitate, taxa judiciară de timbru a fost expediată prin poștă la data de 24 octombrie 2023, anterior termenului de judecată, care a fost la 26 octombrie 2023. Deși pe ștampila de sosire este menționată data de 26 octombrie 2023, plicul și dovada plății au fost înregistrate abia a doua zi. Or, depunerea unui act, inclusiv a dovezii de achitare a taxei de timbru, anterior termenului de judecată, este considerată a fi în termen. Învederează că aceasta este opinia exprimată și în jurisprudența pe care o indică.
În consecință, pentru argumentele pe care le-a expus, recurentul-reclamant A solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.
5. Apărări formulate în cauză
Cererea de recurs a fost comunicată intimaților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, și Tribunalul Vâlcea care, însă, nu au depus întâmpinări.
6. Procedura în fața instanței de recurs
Prin rezoluția din data de 6 martie 2024, s-a stabilit termen de judecată la data 20 iunie 2024 pentru soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 2879 din 26 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă.
Prin încheierea din data de 20 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La termenul din data de 28 noiembrie 2024, instanța de recurs a dispus repunerea cauzei pe rol, ca urmare a solicitării recurentului-reclamant și, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ., a rămas în pronunțare asupra căii extraordinare de atac.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului
Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Cu titlu prealabil, se impune a se evidenţia că, în recurs, criticile formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată.
În cauză, se constată că, prin calea extraordinară de atac exercitată de recurentul-reclamant A, nemotivată în drept, au fost invocate argumente încadrabile în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din actul normativ menționat, în raport de criticile formulate şi de efectele pe care acestea le pot produce. Astfel, se critică decizia recurată în ceea ce privește soluția dată asupra excepției netimbrării căii de atac, susținându-se, în esență, că obligația de plată a taxei judiciare de timbru fusese complinită până la data la care instanța a rămas în pronunțare, astfel că soluția de anulare a apelului, cu consecința neanalizării acestuia pe fond, nu are fundament legal.
Referitor la critica formulată, Înalta Curte reține că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi a dispoziţiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din acelaşi act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013, ,,(1) Se taxează cu 20 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calităţii de reprezentant”.
Art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, „reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.”
Înalta Curte constată că, în prezentul recurs, se pune în discuție legalitatea hotărârii pronunțate de către instanța de apel în raport de modul de rezolvare a chestiunii timbrajului cererii de apel formulate de recurentul-reclamant A.
Procedând la cenzurarea raţionamentului judiciar expus de instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că verificarea legalităţii măsurii dispuse prin decizia civilă recurată nu poate face abstracţie de circumstanţele factuale ale cauzei.
Astfel, analizând actele dosarului, se constată că, prin rezoluţia de primire, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A, obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin citația comunicată la data de 22 mai 2023, i s-a comunicat acestuia data termenului de judecată și ,,obligația de a achita taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat”.
Recurentul-reclamant a achitat taxa judiciară de timbru la data de 24 octombrie 2023 și a transmis dovada prin intermediul oficiului poștal, în aceeași zi.
Plicul a ajuns la destinație la data de 26 octombrie 2023, potrivit ștampilei aplicate, dar a fost înregistrat la data de 27 octombrie 2023.
Prin urmare, la momentul la care Curtea de Apel Alba Iulia a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării și a admis-o, recurentul-reclamant își îndeplinise obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 20 lei, aşa cum i s-a menţionat în citaţie, și o comunicase instanței.
Înalta Curte reține că, în materia apelului, legiuitorul nu a înţeles să adopte norme derogatorii de la regimul juridic al nulităţii actelor de procedură reglementat de prevederile înscrise în art. 174-art. 179 C. proc. civ. şi care reprezintă dreptul comun, ci s-a limitat la a statua că sancţiunea care intervine în ipoteza neachitării taxei de timbru, până la termenul stabilit de art. 470 alin. (3) teza finală din același act normativ, este nulitatea.
Din interpretarea dispozițiilor art. 177 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, în opinia legiuitorului, sancţiunea procesuală a nulităţii îşi găseşte aplicare, ca ultim remediu, în ipoteza în care numai desfiinţarea actului poate înlătura vătămarea produsă, de unde rezultă că nulitatea nu îndeplineşte exclusiv o funcţie sancționatoare, scopul urmărit de legiuitor fiind excluderea oricărui formalism inutil în aplicarea acestei instituţii juridice şi salvarea actului procedural în măsura în care este posibil.
De asemenea, față de contextul factual expus, în cauză devin incidente și dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, ,,Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau email, este socotit a fi făcut în termen”.
Cum premisa necesară aprecierii incidenţei excepţiei netimbrării unei cereri este reprezentată de stabilirea, în sarcina părţii, a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, urmată de neîndeplinirea obligaţiei, şi cum, în speţă, la momentul pronunțării, taxa era achitată, iar dovada era trimisă la instanță, anularea cererii nu are fundament legal, fiind contrară dispozițiilor legale invocate în precedent.
În concluzie, aşa cum rezultă din argumentele anterior prezentate, în mod eronat instanţa de apel a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., dispunând anularea, ca netimbrat, a apelului declarat în cauză.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 497 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune casarea deciziei civile recurate cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecarea apelului declarat de reclamantul A împotriva sentinţei primei instanţe, aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 2879 din 26 octombrie 2023 pronunţate de către Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.