Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 25 martie 2022, legal timbrată, reclamantul A (iniţial minor asistat de părinţii săi B şi C, dar devenit major pe parcursul procesului) a chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Oradea prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 45.000 euro cu titlul de despăgubiri sau echivalentul în lei a acestei sume de la data achitării ei, ca urmare a prejudiciului cauzat imobilului pe care îl deține în proprietate, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea înregistrată la dosar la 24 mai 2022, reclamantul a arătat că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a UAT Municipiul Oradea, prin Primar.
2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bihor
Prin sentinţa civilă nr. 203/C din 10.11.2023 Tribunalul Bihor, Secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Municipiului Oradea şi Consiliul Local al Municipiului Oradea, invocate de pârâţi prin întâmpinare; a respins acţiunea civilă introdusă de reclamantul A, asistat în perioada minoratului de părinţii B şi C, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Oradea şi Consiliul Local al Municipiului Oradea, având ca obiect expropriere şi pretenţii ca fiind introdusă în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul UAT Municipiul Oradea prin Primar, având ca obiect expropriere şi pretenţii.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea
Prin decizia nr. 501-Ap din data de 10 mai 2024 Curtea de Apel Oradea- Secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul A, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Oradea, Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 203/C din data de 10 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 501-Ap din data de 10 mai 2024 a declarat recurs, reclamantul A.
Susţine recurentul că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil prin respingerea probelor solicitate, ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei pe fond.
Recurentul pretinde că hotărârile instanţelor de fond sunt pronunţate cu încălcarea prevederilor legale în materia exproprierii, sens în care coridorul de expropriere vizează suprafeţele aparţinând imobilelor de la nr. (...) şi (...), afectând însă şi modul de folosinţă al celui deţinut de către recurent prin zgomotul produs de maşinile care trec acum pe noua stradă (...) care nu respectă nici o normă legală privind construirea/modernizarea drumurilor şi care nu respectă PUZ-ul.
Făcând trimitere la prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, recurentul arată că instanţa a reţinut eronat că reclamantul datorează taxă de timbru.
Învederează recurentul că în dreptul casei acestuia se desfăşoară un trafic intens, ceea ce va spori gradul de poluare, zgomot, trepidaţii cu efecte directe asupra stării construcţiilor. Precizează că, iniţial, în dreptul celor trei imobile nu a fost prevăzut trotuar, ulterior, ca urmare a protestelor formulate de deţinătorii imobilelor de la nr. (...) şi (...) precum şi a promovării procedurii prealabile de atacare a celor două hotărâri de consiliu local, s-a prevăzut un trotuar insuficient ca lăţime pentru a asigura o protecţie reală trecătorilor şi implicit, locuitorilor din zonă.
Arată că terenul protejat de poartă era locul unde familia recurentului parca maşinile, având „asigurate” cel puţin două locuri de parcare pe care le-a folosit continuu de la edificarea caselor, iar această situaţie de fapt nu este contestată de intimate.
Urmare a modificării traseului Str. (...) pe lângă imobilele de la nr. (...), (...) şi (...) este afectată valoarea proprietăţii recurentului, respectiv a produs disconfort (zgomot, noxe, trepidaţii, potențiala afectare a structurii de rezistenţă a casei) şi a scăzut valoarea imobilului ca urmare a devierii traseului Str. (...) pe lângă cele 3 imobile (nr. (...), (...) şi (...) de pe str. (...)) prin curtea părinţilor şi a mătuşii reclamantului, prejudiciu care trebuie acoperit, valoarea prejudiciului fiind apreciată la suma de 45.000 euro, echivalent în lei de la momentul plătii.
Recurentul susţine că justifică un interes legitim în promovarea acţiunii, fiindu-i schimbată calitatea vieţii, sens în care face referire la jurisprudenţa CEDO.
Arată că pârâtele au obligaţia de a-l despăgubi pentru prejudiciul cauzat, în principal în temeiul legislaţiei speciale în materie de expropriere (art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, raportat la art. 19 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 255/2010), fie în subsidiar în baza principiului răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în ambele variante, susţinând că acest prejudiciu a fost creat prin implementarea proiectului de expropriere a imobilelor învecinate şi de modernizare a drumului, proiect în lipsa căruia imobilul recurentului nu ar fi fost afectat în vreun fel de poluare, lipsa unor locuri de parcare.
Recurentul pretinde că instanţa a respins în mod neîntemeiat proba cu expertiză şi emiterea unei adrese către Direcţia de Sănătate Publică Bihor, sens în care, în lipsa acestor probe, instanţa este în imposibilitate de a se pronunţa în mod obiectiv, iar reclamantul a fost în imposibilitatea de a-şi dovedi susţinerile.
5. Apărările formulate în cauză
În termen legal, intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat nulitatea recursului raportat la tardivitatea formulării cererii de recurs şi la imposibilitatea încadrării argumentelor în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 C. proc. civ.
În subsidiar, intimaţii au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimaţilor, arătând că motivele de recurs sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cauza, în raport cu excepția netimbrării căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ, „în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei...‟.
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii...”. Corelativ alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia de verificare şi regularizare a cererii de recurs s-a stabilit că recurentul datorează, pentru soluţionarea căii de atac, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.779,50 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I, coroborate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentului la data de 4 octombrie 2024 şi la data de 22 octombrie 2024 prin adresele depuse la cutia poştală, astfel cum rezultă din procesele verbale aflate la filele 15 şi 34 din dosar.
Cu toate acestea, recurentul nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, 12 februarie 2025, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I, coroborate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A împotriva decizia nr. 501- Ap din 10 mai 2024 a Curţii de Apel Oradea-Secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.