Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/63/2021 pe rolul Tribunalului Dolj - Secţia I civilă (disjunsă, prin încheierea din 07.09.2021, din dosarul nr. x/63/2017, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe în data de 21.04.2017), reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor a chemat în judecată pe pârâta A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 721.406,12 lei aferentă scrisorii standard de informare nr. 1805/21.02.2013 emisă de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia – dosar nr. x/63/2013 – finalizat în sensul admiterii în parte a acţiunii CRFPA B numai pentru suma de 58.316,12 lei.
În motivarea acţiunii iniţiale (din care a fost disjunsă prezenta pricină), întemeiată pe normele în materia răspunderii civile delictuale de drept comun, reclamantul a arătat că pârâta A a ocupat funcția de director al ORFPA B în perioada 21.11.2007-13.09.2013, iar pretenţiile formulate reprezintă obligaţii de plată din cauza faptului că OIR a considerat o parte din cheltuielile efectuate pe cele două proiecte POSDRL implementate, ,,(...)” şi „(...)”, ca fiind neeligibile.
În data de 15.06.2021, reclamantul a formulat o precizare la actiune, prin care a învederat, în ceea ce priveşte acţiunea în pretenţii ce face obiectul dosarului nr. x/63/2017 (din care a fost disjunsă prezenta cauză), că înţelege să solicite obligarea pârâtei A, în calitatea sa de director al instituţiei reclamante (în perioada 21.11.2007-13.09.2013), la plata sumelor ce au fost imputate reclamantului prin hotărârile judecătoreşti definitive la care a făcut trimitere în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În data de 15.11.2021, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B a depus la dosar o precizare a acţiunii ce formează obiectul cauzei pendinte, „în sensul că temeiul juridic al acesteia îl reprezintă dispozițiile art. 254 alin. (1) C. muncii, care reglementează răspunderea patrimonială a salariaţilor, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, atunci când se produc pagube materiale angajatorului”.
A mai arătat, de asemenea, că solicită obligarea pârâtei la sumei de 58.316,12 lei (despre care a precizat că ar fi fost imputată CRFPA B în dosarul nr. x/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal).
În data de 28.02.2022, pârâta A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii, respectiv anularea solicitării de a se dispune obligarea sa la plata sumei de 58.316,12 lei şi a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prin aceea că în dosarul nr. x/63/2013 a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a sa. A invocat, totodată, şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deoarece au trecut mai mult de opt ani de când a predat mandatul, precizând că nu mai are raporturi juridice cu reclamantul din data de 13.09.2013.
În data de 11.05.2023, reclamantul a formulat precizare la acţiune, arătând că obiectul cererii, câtimea, este de 721.406,12 lei, sumă care a fost declarată neeligibilă şi care este aferentă scrisorii standard de informare şi procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 1701/25.04.2012, obiect al dosarului nr. x/63/2013.
Prin încheierea din 13.06.2023, Tribunalului Dolj - Secţia I civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţiile autorităţii de lucru judecat şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate prin întâmpinare.
2. Sentinţa pronunţată de către Tribunalul Dolj
Prin sentinţa nr. 544 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.
3. Decizia pronunţată de către Curtea de Apel Craiova
Prin decizia nr. 109 din 28 martie 2024, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 544 din 26 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia I civilă.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 109 din 28 martie 2024 a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B.
Recurentul a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că nu ar fi indicat, în concret, atribuţiile cuprinse în fişa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea unui prejudiciu instituţiei.
Din coroborarea atribuţiilor prevăzute în fişa postului cu cele evocate în cuprinsul scrisorii standard de informare nr. 1805/21.02.2013 emise de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că intimata-pârâtă, în calitate de manager de proiect şi de director al CRFPA B, a săvârşit o faptă ilicită, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate.
A mai precizat şi că scrisoarea standard de informare, la care a făcut referire, a fost atacată în justiţie, însă contestaţia a fost respinsă, precum şi că din actele dosarului rezultă atât existenţa prejudiciului, cât şi vinovăţia intimatei-pârâte, dată fiind calitatea acesteia de manager de proiect.
De asemenea, a invocat şi că între atribuţiile intimatei-pârâte s-a regăsit şi activitatea de coordonare şi răspundere pentru realizarea activităţilor în conformitate cu programele AJOFM şi cu programele proprii privind formarea profesională a adulţilor.
Neîndeplinirea acestor atribuţii concrete în perioada în care intimata-pârâtă avea obligaţia să coordoneze aceste contracte a dus, prin scrisoarea standard de informare nr. 1805/21.02.2013, la obligarea recurentului la plata sumei de 721.406,12 lei.
Arată că intimata-pârâtă a nesocotit notificările şi îndrumările date de OIR POSDRU, a încheiat contracte civile nelegale în derularea acestui proiect, a plătit remuneraţii aferente acestor contracte, deşi avea obligaţia să nu angajeze cheltuieli suplimentare nejustificate.
În consecinţă, din dosarul nr. x/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, ce a fost ataşat cauzei, rezultă fără echivoc că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile patrimoniale a intimatei-pârâte pentru perioada în care s-a derulat proiectul Antreprenoriatul - Măsuri Active „(...)”.
Apreciază că ambele instanţe de fond nu au intrat în cercetarea fondului şi au analizat generic condiţiile răspunderii civile patrimoniale cu privire la intimata-pârâtă.
5. Apărările formulate în cauză
În cauză nu a fost formulată întâmpinare.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 2.12.2024, respectiv la 4.12.2024, iar părţile nu au depus punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 12 februarie 2025, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În raport cu prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinând următoarele:
Hotărârea atacată este pronunţată în soluţionarea apelului (declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinţei nr. 544 din 26 septembrie 2023 a Tribunalului Dolj - Secţia I civilă) într-un litigiu în materia conflictelor de muncă.
Acest aspect rezultă din faptul că acţiunea introductivă de instanţă, astfel cum a fost precizată ulterior, vizează antrenarea răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unor deficienţe în activitatea desfăşurată în calitatea sa de fost salariat al recurentului-reclamant, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu care îi reveneau, fiind indicate, în mod expres, drept temei juridic al pretenţiilor formulate, prevederile art. 254 alin. (1) C. muncii.
Or, pentru o atare categorie de cereri, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului prin dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018), care prevăd că „(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017 şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.”
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Aşadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Prin urmare, legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile şi la termenele stabilite de aceasta.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Pentru aceste considerente, în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B împotriva deciziei nr. 109 din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Craiova-Secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B împotriva deciziei nr. 109 din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Craiova-Secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2025.