După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la 5 februarie 2024, sub nr. x/284/2024, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, a locuinței copilului și a pensiei de întreținere, în ceea ce o privește pe minora C.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Răcari, prin raportare la dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., menţionând că persoana ocrotită, minora C, are domiciliul în satul (...), comuna Balotești.
Hotărârea Judecătoriei Răcari
Prin sentinţa civilă nr. 1129 din 18 iunie 2024, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Răcari a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa privind soluţionarea cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de în competenţa instanţei de tutelă şi de familie este exclusivă.
Reţinând că actele şi lucrările dosarului au relevat faptul că minora C locuiește la mama sa, în comuna Balotești, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Hotărârea Judecătoriei Buftea
Prin sentinţa civilă nr. 13665 din 6 decembrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepţia de necompetență teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casație și Justiție în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7404 din 18 iunie 2024, pronunțată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. y/284/2024, s-a stabilit locuinţa minorei C la reședința tatălui, situată în comuna Ciocăneşti, str. (...), jud. Dâmbovița.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Buftea îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este reprezentat de cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești în ceea ce o priveşte pe minora C, a locuinţei acesteia la domiciliul său din comuna Ciocăneşti, sat (...), jud. Dâmbovița, precum și a pensiei de întreținere cuvenite.
Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat suplinirea consimțământului reclamantului în vederea înscrierii minorei la Grădinița D Săftica, jud. Ilfov, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minoră, stabilirea locuinței la domiciliul său, obligarea părţii adverse la plata unei pensii de întreținere reprezentând 1/4 din venitul net lunar, precum și stabilirea unui program de vizită.
Potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., „ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…)”, iar, conform prevederilor art. 107 din acelaşi act normativ, „procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.”
Art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 stipulează că, „până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.”
Titlul IV din Codul civil, intitulat „Autoritatea părintească”, cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea acesteia, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegerile între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1).
Conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.”
Noţiunea de „domiciliu” la care face trimitere textul legal enunţat vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.
Sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice” din cuprinsul art. 114 C. proc. civ. include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească şi exercitarea acesteia.
Înalta Curte constată că prin dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
În speţă, persoana ocrotită este minora C, în interesul căreia reclamantul şi pârâta au promovat cererile deduse judecăţii.
Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta a menţionat că minora locuieşte la domiciliul său din satul (...), comuna Balotești, (...), jud. Ilfov.
Aceste susţineri au fost confirmate de reclamant prin motivele expuse în cererea de chemare în judecată, precum şi de consemnările din cuprinsul raportului de anchetă socială întocmit la 12 iunie 2024 de Primăria Comunei Ciocăneşti – Serviciul Autoritate Tutelară.
Raportând situaţia de fapt dedusă judecăţii la aspectele relevate de înscrisurile cauzei şi de normele legale evocate, Înalta Curte constată că instanţa de tutelă competentă să soluţioneze litigiul este Judecătoria Buftea, în circumscripţia căreia domiciliază persoana ocrotită.
Faptul că prin hotărârea dată în dosarul nr. y/284/2014 al Judecătoriei Buftea s-a stabilit locuinţa minorei la reşedinţa reclamantului, în Comuna Ciocăneşti, jud. Dâmbovița, nu este de natură să influenţeze soluţia din prezenta cauză, întrucât aceasta a fost pronunţată ulterior introducerii cererii de chemare în judecată în cauza pendinte, moment în raport de care se aplică norma de competență teritorială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.