Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. x/30/2019 reclamanta A, prin mandatar cu procură specială B, a solicitat in contradictoriu cu pârâţii C si D, ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa în cauză, să se dispună rezoluțiunea promisiunii de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 1792 din 12 iunie 2018 la Birou Individual Notarial E, anexa 1 la promisiune și act adiţional la promisiunea de vânzare cumpărare; să se dispună restituirea prestaţiilor efectuate în sumă de 20.000 euro; cu cheltuieli de judecată.
2. Sentința pronunțată în primă instanță:
Prin Sentinţa civilă nr. 1321 din 10 noiembrie 2022, pronunţată în dosar nr. x/30/2019, Tribunalul Timiș, Secția I civilă, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată; s-a dispus rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1792 din 12 iunie 2018 de Birou Individual Notarial E alături de anexa 1 şi actul adiţional; au fost obligați pârâţii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 20.000 euro, precum şi a sumei de 13279 lei; au fost obligați pârâţii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 10.379 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru, a sumei de 5045 lei, reprezentând onorariu expert, precum şi a sumei de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, pârâţii-apelanţi C şi D, prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate şi respingerea acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată
3. Decizia pronunţată în apel și încheierea de ședință din 9 aprilie 2024:
Prin decizia civilă nr. 102 din 15 aprilie 2024, Curtea de Apel Timișoara Secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâţii-apelanţi C şi D împotriva sentinţei civile nr. 1321 din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Timiș.
A obligat pârâţii-apelanţi C şi D la plata sumei de 2500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către reclamanta-intimată A.
Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2024, Curtea de Apel Timișoara- Secția I civilă a îndreptat din oficiu eroarea materială din dispozitivul încheierii de ședință din 8 aprilie 2024 și a modificat dispozitivul încheierii, astfel, în sensul de a se trece ,,Amână pronunțarea la data de 15 aprilie 2024”, cum este corect, în loc de ,,Amână pronunțarea la data de 14 aprilie 2024” cum din eroare s-a trecut.
4. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 102 din 15 aprilie 2024 şi a încheierii de şedinţă din data de 9 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secţia I civilă, au declarat recurs recurenții-pârâți C și D.
5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție:
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă la data de 28 august 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x; prin rezoluţia din data de 29 august 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., iar prin rezoluția din 29 noiembrie 2024 s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică la 4 martie 2025.
6. Apărările formulate în cauză:
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare, în conformitate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., învederându-se că invocarea acestor motive de nelegalitate este formală, neputând fi reţinută existenta unor (veritabile) critici de nelegalitate, în sensul exigentelor prevăzute de dispoziţiile art. 483 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Cu privire la încheierea de ședință din 9 aprilie 2024, intimata a arătat că în mod corect instanţa de apel a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 442 C. proc. civ.
În final, s-a solicitat ca în situaţia în care se va trece peste excepţia nulității, recursul să fie respins, hotărârea pronunţată în apel fiind legală si temeinică.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă.
De asemenea, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.
Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din data de 29 august 2024 s-a stabilit că recurenții datorează, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4910,5 lei (din care 100 lei, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi 4810,5 lei, calculată la preţul vânzării, indicat la fila 5 în dosarul fond, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)
Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurenților în data de 20 septembrie 2024 prin intermediul adresei emise în data de 10 septembrie 2024 și transmisă la domiciliul ales indicat de recurenți, adresele fiind depuse în cutia poștală de la sediul firmei de avocatură, indicat ca domiciliu procesual ales, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la filele 23-24 din dosar.
Totodată, prin aceleași adrese s-a pus în vedere recurenților posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru precum și cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în condițiile dispozițiilor O.U.G nr. 80/2013.
Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat a fost reiterată o dată cu citațiile privind termenul de judecată din data de 4 martie 2025, comunicată recurenților la data de 15 ianuarie 2025, respectiv 3 februarie 2025, astfel cum rezultă din citativul aflat la fila 49 și a dovezilor de înmânare aflate la filele 50-51 din dosar, respectiv la filele 53-54 din dosarul de recurs.
Cu toate acestea, recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu au formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Întrucât recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (2) și 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 102 din 15 aprilie 2024 şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secţia I civilă, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.
Faţă de soluţia ce se va pronunţa, Înalta Curte constată că recurenții-pârâți reprezintă ,,parte căzută în pretenţii” conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi, întrucât intimata-reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe care le-a şi dovedit cu factura fiscală seria PA nr. 0155 din data de 31 ianuarie 2025 aflată la fila 55 dosar, urmează să admită această cerere și să oblige recurenții-pârâți la achitarea în solidar a cheltuielilor de judecată în valoare de 3000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la cheltuielile de transport solicitate de intimata-reclamantă, în cuantum de 2000 lei, Înalta Curte apreciază că factura depusă de intimată pentru a proba aceste cheltuieli nu este însoțită de alte înscrisuri doveditoare (ca de exemplu bon de carburant, bilet de călătorie), pentru a face deplină dovadă cu privire la cheltuielile de transport solicitate, în condițiile în care emitentul facturii este cabinetul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi C şi D împotriva deciziei civile nr. 102 din 15 aprilie 2024 şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secţia I civilă.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.