Asupra cauzei, constată următoarele:
Circumstanţele litigiului:
Încheierea de suspendare a judecății cauzei:
Prin încheierea din 3 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost dispusă suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.
A fost suspendată judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii A și B împotriva deciziei civile nr. 99 din 11 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/32/2024, având ca obiect ,,anulare act”.
2. Cererea de repunere pe rol:
Prin încheierea din 16 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția I civilă, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de A în nume propriu și în calitate de procurator pentru B.
Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii din 16 septembrie 2024, a formulat recurs, recurentul A în nume propriu și în calitate de mandatar pentru B.
4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă la 17 octombrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x.
Prin rezoluţia din 6 februarie 2025 s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică la 4 martie 2025.
5. Motivele de recurs:
Prin prezentul demers procesual, recurenții au solicitat admiterea căii de atac și în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, inclusiv acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenții au realizat o amplă expunere a întregului demers procesual și au arătat că prin cererea de chemare în judecată au solicitat corectarea, rectificarea, completarea și suplimentarea titlului de proprietate al tatălui său, C, titlu pe care îl consideră plin de erori de formă și de fond, generate de nerespectarea hotărârii Consiliului județean Bacău, a regimului juridic al terenului și al prevederilor legilor fondului funciar, H.G. nr. 890/2005.
Au învederat că instanțele ignoră cu rea-credință imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constituția României și art. 1 din Protocolul European la Convenția Drepturilor Omului.
În continuare, recurenții au invocat mai multe texte legale și au solicitat aplicarea acestora în cauza pe care au supus-o judecății. A enumerat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 165/2013, art. 64 și art. 65 din Legea 18/1991, art. 16 din Constituția României.
Au reiterat solicitarea exprimată prin cererea de chemare în judecată, și anume ca instanțele să oblige Comisia județeană Bacău de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Bacău, să emită o hotărâre pe cale administrativă privind corectarea, rectificarea și completarea titlului de proprietate de pe urma tatălui său, obținut în baza sentinței civile nr. 10233 din 30 noiembrie 2010, rămasă definitivă conform deciziei civile nr. 1170/2011 a Tribunalului Bacău.
Recurenții au reluat capetele de cerere inițiale și, în sinteză, au arătat că doresc pe calea prezentului demers ca instanța să dispună corectarea suprapunerilor in T (...), P (...) – cca 700 mp – în temeiul art. 23, art. 27 alin. (22), art. 51 alin. (2), art. 59, art. 55 din Legea nr. 18/1991, H.G. 890/2005, Cap II, art. 6, lit. i) și în baza sentinței civile definitive/2011; corectarea suprapunerilor reale din T (...), P (...) – cca 1867 mp – grădina auxiliară a părinților săi; emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,57ha –astfel cum a fost decisă prin sentința civilă definitivă din anul 2011; plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi întârziere conform art. 64 alin. (2) din Legea 18/1991; recunoașterea lui A si în titlu de proprietate de pe urma tatălui său, care a decedat în 1988 si care este trecut pe titlu de proprietate fără moștenitori; recunoașterea suprafeței de 1400 mp teren în titlu de proprietate/registrul agricol; recunoașterea suprafeței de 1800 mp din T- (...), P – (...), teren stăpânit de mama sa încă din 1950, astăzi fără proprietar, fără moștenitori legali si fără drept de proprietate.
Au solicitat daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere conform art. 64 alin. (2) din Legea 18/1991, și daune morale și materiale în cuantum de 40.000 lei plătite în mod egal de cele doua comisii de fond funciar, pentru toate nedreptățile pe care le-au suportat.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul în raport de excepţia nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, întrucât privește legala învestire a instanței de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare ce poate fi exercitată numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. , în privința motivelor ce pot fi formulate prin această cale de atac, iar nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la această cerință atrage sancțiunea procedurală a nulității recursului.
Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală exigențelor legale menționate pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs, iar criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța superioară.
Obligația părții recurente de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată și nici simpla indicare formală a unora din punctele art. 488 alin. (1) pct. 18 C. proc. civ., ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv, raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.
Invocarea unor critici care nu se încadrează în nici un motiv de recurs prevăzut de lege sau evocarea doar formală atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Se observă că prin încheierea criticată prin prezenta cale de atac a fost respinsă ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de petenți, întrucât aceștia nu și-au îndeplinit obligația legală impusă de instanță – anume, aceea de a indica în mod expres obiectul cererii de chemare în judecată, împrejurare în raport de care instanța s-a aflat în imposibilitate de a finaliza procesul.
Întrucât obiectul recursului îl constituie această încheiere, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul de a demonstra nelegalitatea soluției de respingere ca nefondată a cererii de repunere pe rol a cauzei.
Absența unor atare argumente și enunțarea doar în mod generic și nedeterminat a unor nemulțumiri legate de modul de soluționare a cererii de chemare în judecată și a soluțiilor pronunțate de instanțele devolutive cu privire la solicitarea de a se emite o hotărâre pe cale administrativă privind corectarea, rectificarea și completarea titlului de proprietate echivalează cu nemotivarea căii de atac.
Înalta Curte mai reține că argumentele recurenților cu privire la situația de fapt și probele administrate în cauză nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac, întrucât obiectul acesteia este încheierea de respingere a cererii de repunere pe rol, iar nu o soluție dată pe fond procesului.
Cu privire la menționarea în cererea de recurs a ,,încheierii nr. 141 din 22 februarie 2023”, se constată că aceasta nu a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul de față, ci de către Tribunalul Bacău, Secția I civilă, care prin decizia civilă nr. 141 din 22 februarie 2023, a respins, într-un alt dosar, cel cu nr. x/180/2020, ca nefondat apelul recurenților împotriva sentinţei civile nr. 6009 din data de 08 decembrie 2021, pronunţată de către Judecătoria Bacău.
Prin urmare, simpla menționare a ,,încheierii nr. 141 din 22 februarie 2023” nu a învestit Înalta Curte și cu privire la această din urmă hotărâre, pronunțată la un alt nivel de ierarhie al instanțelor judecătorești, decizie definitivă, cu privire la care oricum, recurenții nu puteau exercita prezenta cale de atac.
Având în vedere considerentele expuse, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul A în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru B, împotriva încheierii din 16 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în dosarul nr. x/32/2024.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie