Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 23.02.2024, sub nr. x/4/2024, petenta S.C.P.E.J. „A” a solicitat instanţei, la cererea creditoarei B, încuviinţarea executării silite a debitorilor Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Pitești.
2. Hotărârile care au generat conflictul
2.1. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti
Prin sentința civilă nr. 3361/29.02.2024 a fost admisă excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a citat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi a reţinut că, faţă de prevederile art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ. şi faţă de faptul că debitorii sunt instanţele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, că se impune declinarea cauzei către una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.
A mai reţinut că, deşi în cererea de încuviinţare, debitorii instanţe de judecată sunt pârâţi, aspect care ar determina o competenţă alternativă conform art. 127 alin. (2) ind. 1 prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., sus-citate, instanţa are în vedere unicitatea instanţei de executare, chemate să judece o serie de acţiuni ulterioare încuviinţării executării silite în care debitorii instanţe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanţi.
2.2. Sentinţa Judecătoriei Râmnicu Vâlcea
Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunțat sentința nr. 2164/20.03.2024 prin care a admis excepţia de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanța a reţinut că instanţa de executare competentă să soluţioneze, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul/sediul debitorului, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti. Având în vedere că debitorii, Curtea de Apel București și Tribunalul București, au calitate de pârâți, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) ind. 1 prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în materia competenței alternative, astfel, în condiţiile în care creditorul prin executorul judecătoresc a sesizat una dintre instanţele competente alternativ să soluţioneze prezenta cerere, competenţa în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite rămâne câştigată în favoarea instanţei alese de petent, având în vedere că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă teritorială vizează cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Pitești, formulată de petenta, S.C.P.E.J. „A”, la cererea creditoarei, B.
Conflictul negativ de competenţă teritorială ivit între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitori aparţine Curţii de Apel Bucureşti și Tribunalul București.
În cauza de față, instanțele de judecată aflate în conflict au analizat competența teritorială raportat la calitatea debitoarelor de instanțe de judecată, reținând incidența art. 127 alin. (2) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială, de ordine privată, având în vedere că debitorii sunt instanţele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanța raportându-se la unicitatea instanţei de executare, chemate să judece o serie de acţiuni ulterioare încuviinţării executării silite în care debitorii instanţe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanţi, în timp ce Judecătoria Râmnicul Vâlcea a reținut că, în condiţiile în care creditorul prin executorul judecătoresc a sesizat una dintre instanţele competente alternativ să soluţioneze prezenta cerere, competenţa în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite rămâne câştigată în favoarea instanţei alese de petent, respectiv a Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât acesta are un drept de opțiune cu privire la alegerea instanței competente.
Înalta Curte reține că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., competentă fiind, ca instanţă de executare, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că obiectul pricinii deduse judecății îl constituie cererea de încuviințare a executării silite, formulate de creditoarea B, prin intermediul executorului judecătoresc Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A, de încuviinţare a executării silite a debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/90/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Pitești.
Soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite revine în competenţa instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului – în speţă fiind doi debitori, respectiv Curtea de Apel București, cu sediul în București, (...), sector 4, şi Tribunalul București cu sediul în București, (...), sector 3, astfel că alegerea între cele două instanțe deopotrivă competente, urmând a fi făcută de reclamant, în aplicarea art. 116 C. proc. civ.
Creditoarea (care în ipoteza încuviinţării executării silite, fiind cea a cărei voinţă declanşează demersul judiciar, are poziţia procesuală a reclamantului), a ales să introducă cererea de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (judecătoria de la sediul unuia dintre debitori, competentă teritorial în aplicarea art. 651 alin. (1) şi art. 112 C. proc. civ.).
Din aceste motive, Judecătoria Sectorului 4 devine instanţă competentă teritorial să soluționeze cauza, creditoarea neavând calitatea de judecător/ grefier/ în cadrul acestei instanţe, aşa încât să devină incident textul prevăzut la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. B, creditoarea în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviinţare a executării silite, are calitatea de personal auxiliar și conex/grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță inferioară în raport cu debitoarele Curtea de Apel București și Tribunalul București.
Pe de altă parte, aplicarea din oficiu de către instanţă a dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu e posibilă cât timp norma de competenţă este una relativă, lăsată la aprecierea titularului cererii care e adresată instanţei la care îşi desfăşoară activitatea unul din subiecţii vizaţi prin norma analizată ori prin dispoziţia art. 127 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., reglementează o competenţă facultativă pentru situaţia în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanţa de judecată sunt părţi pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina sau împotriva instanţei competente sau unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege, în timp ce instanţa nu se poate niciodată substitui acestuia.
Întrucât, cererea creditoarea B nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 127 alin. (1) sau (2) C. proc. civ., aceasta având calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București și nu al Judecătoriei Sectorului 4 București şi întrucât debitoarele, Tribunalul București și Curtea de Apel București, sunt instanțe superioare în raport cu acestea două, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia competenței teritoriale privind cererile de încuviințare a executării silite, respectiv cele prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Sectorului 4 București, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.