Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. x/4/2023 din data de 05.09.2023, petentul B.E.J.A. A, la cererea creditoarei S.C. B S.R.L., în contradictoriu cu debitorul C şi cu terţul poprit S.C. D S.R.L., a formulat cerere de validare a popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. x/2015, aflat pe rolul B.E.J.A. A, asupra sumelor de bani datorate de către terţul poprit debitorului până la concurenţa creanţei în valoare de 9694,72 lei, solicitând totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 790, alin. (9) C. proc. civ., amendarea terțului poprit, întrucât cu rea-credință a refuzat să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în fapt, prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul executorului judecătoresc la data de 05.02.2015, s-a solicitat executarea silită a debitorului, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 9400511949863000/19.12.2006, pentru realizarea obligației de plată a sumei de 6.509, 37 lei reprezentând debit restant, 918, 21 lei reprezentând actualizare creanță și 30,03 lei reprezentând actualizare debit, la care se adaugă cheltuielile de executare silită în valoare de 2237, 11 lei,
Potrivit răspunsului ANAF, terţul poprit S.C. D S.R.L. are calitatea de angajator al debitorului urmărit.
Petentul a mai susţinut faptul că, prin adresa din data de 03.08.2023, a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor (în cota prevăzută de art. 729, alin. (1)-(3) C. proc. civ., pe care debitorul le primește de la terţul poprit, până la concurenţa creanţei în valoare de 9694,72 lei, dar terțul poprit nu a comunicat niciun răspuns la dispoziția petentului de înființare a popririi și nu și-a îndeplinit până la această dată obligațiile prevăzute de art. 787 C. proc. civ., de consemnare a sumelor și de trimitere a dovezii către executorul judecătoresc.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 790 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul
2.1. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 4 București
Prin sentința civilă nr. 18221/04.12.2023 a fost admisă excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Judecătoria Sectorului 4 București a făcut aplicarea dispozițiilor art. 790 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și a reținut că la data formulării cererii de executare silită, respectiv la data de 05.02.2015, domiciliul debitorului se afla în sat (...), comuna Brăhășești, judeţul Galați, după cum rezultă şi din Procesul-verbal din data de 15.09.2023, de verificare în baza de date administrată de Direcţia Petru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fila 14). Prin urmare, aceasta a stabilit că instanţa de executare competentă a soluţiona prezenta cerere este Judecătoria Tecuci, în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data formulării cererii de executare silită.
2.2. Sentinţa Judecătoriei Tecuci
Învestită prin declinare, Tecuci a pronunțat sentința nr. 529/19.02.2025 prin care a admis excepţia de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanța a reținut că din actele dosarului nr. x/4/2023 rezultă că Judecătoria Sectorului 4 București a încuviinţat executarea silită declanşată în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 9400511949863000, astfel că a devenit instanţă de executare competentă să soluţioneze şi cererea de validare a popririi, în conformitate cu dispozițiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ. art. 651 C. proc. civ., precum și în baza considerentelor Deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care a stabilit că instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă este judecătoria care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea de validare poprire, formulată de petentul B.E.J.A. A, la cererea creditoarei S.C. B S.R.L., în contradictoriu cu debitorul C şi terţul poprit S.C. D S.R.L.
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 4 București şi Judecătoria Tecuci.
Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de validare a popririi formulate de petentul B.E.J.A. A, la cererea creditoarei S.C. B S.R.L., identificând diferit instanţa de executare la care se referă dispoziţiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că instanța de executare este Judecătoria Tecuci deoarece la data formulării cererii de executare silită, respectiv la data de 05.02.20215, domiciliul debitorului se afla în sat (...), comuna Brăhășești, județul Galați, în timp ce Judecătoria Tecuci a reținut că din actele dosarului nr. x/4/2023 rezultă că Judecătoria Sectorului 4 București a încuviințat executarea silită declanșată în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 9400511949863000, astfel că a devenit instanţă de executare competentă să soluţioneze şi cererea de validare a popririi, care este o cerere formulată pe parcursul respectivei executări silite. Deși ambele instanțe au avut în vedere aceleași dispoziții legale, pe care le-au interpretat în mod corect, acestea s-au raportat la o situație de fapt diferită care a generat soluții diferite.
Din analiza actelor de executare silită rezultă că cererea de executare silită a fost formulată de către creditoare în data de 05.05.2015, iar în aceeași dată, B.E.J.A. A a deschis dosarul de executare silită nr. x/2015 și a emis Încheierea privind încuviințarea executării silite formulată de creditoarea S.C. B S.R.L. împotriva debitorului, C, în temeiul dispozițiilor art. 665 alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită.
Astfel, în data de 05.02.2015, data înregistrării cererii de executare silită, încuviințarea executării silite se soluționa de către executorul judecătoresc și nu de către instanța de judecată. Potrivit art. 665 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la acel moment, se prevedea că ,,cererea de executare silită se soluţionează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei.”, iar alin. (5) al aceluiași articol, prevedea în mod expres și limitativ cazurile în care executorul judecătoresc putea să respingă cererea de încuviințare a executării silite, drept urmare, judecătorul nu se mai pronunța pe cereri cu un astfel de obiect, ci doar pe calea contestației la executare pe care debitorul o avea la îndemână.
Prin Decizia nr. 895/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 04 februarie 2016, Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art. 666 C. proc. civ. sunt neconstituţionale. În considerentele deciziei sale, Curtea Constituțională a reținut că executorul judecătoresc, deşi îndeplineşte un serviciu public, îl reprezintă pe creditor în raportul execuțional care s-a născut între creditor şi debitor, fiind, practic, un agent al acestuia, astfel executorul judecătoresc nu face parte din autoritatea judecătorească, iar activitatea sa, potrivit art. 4 din Legea nr. 188/2000, se află sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. Mai mult, acesta nu dispune de imperium - atribut care caracterizează numai judecătorul - pentru a da o hotărâre în baza căreia se dispune declanşarea executării silite, respectiv încheierea de încuviinţare a executării silite, şi nu beneficiază de atributele de imparţialitate şi de independenţă specifice numai instanţelor judecătoreşti, drept urmare, prin O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, art. 665 C. proc. civ. a fost modificat și după renumerotare a devenit art. 666 C. proc. civ., prin care încuviințarea executării silite se va face de către instanța de judecată (de executare) la cererea executorului judecătoresc.
Potrivit art. 24 C. proc. civ. ,,dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.” coroborat cu art. 25 alin. (1) C. proc. civ. ” procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”, în speță se vor aplica dispozițiile Codului de procedură civilă în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită, respectiv cele din data de 05.02.2015, după cum urmează:
Astfel, potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (actual art. 651 C. proc. civ.), în vigoare la data înregistrării cererii de executare, ,,Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”, alin. (2) al aceluiași articol ,,Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe”, coroborate cu art. 789 C. proc. civ. (actual art. 790 C. proc. civ.)” dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.”
De asemenea, din dosar și din verificările efectuate în sistemul ECRIS nu reiese că debitorul ar fi formulat contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite emise de B.E.J.A. A în dosarul nr. x/2015, pentru a se analiza competența unei instanțe investite inițial, atât timp cât încuviințarea executării silite s-a făcut de către executorul judecătoresc potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea vreme.
Având în vedere că, la data formulării cererii de executare silită, 05.02.2015, domiciliul debitorului se afla în sat (...), comuna Brăhășești, judeţul Galați, după cum rezultă şi din Procesul-verbal din data de 15.09.2023, de verificare în baza de date administrată de Direcţia Petru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fila 14), din coroborarea textelor legale menționate anterior, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este instanța de executare – Judecătoria Tecuci.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect validare poprire este Judecătoria Tecuci, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.