Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj – Secția a II-a Civilă, sub nr. x/95/2018, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta B S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 325.000 euro, reprezentând daune morale, ca urmare a întreruperii abuzive a energiei electrice trifazice (380 volți) la atelierul electric, în perioada 14 iunie 2015 - 1 ianuarie 2016.
Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/95/2019 s-a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/95/2018.
Prin Sentința nr. 8 din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă au fost respinse excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtă. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, pârâta B S.A. a formulat apel.
Prin Decizia nr. 308/2020 din 15 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea. De asemenea, a fost obligat intimatul la plata către reclamantă a sumei de 553 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii reclamantul A a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 2730 din 15 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr. x/95/2018*, iar prin Decizia nr. 616/2022 din 15 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat, sub forma prezumției de lucru judecat, fiind respinsă acțiunea.
Împotriva acestei decizii și a încheierii de amânare a pronunțării din 8 decembrie 2022, reclamantul A a formulat recurs, care, prin Decizia nr. 2340 din 14 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat.
Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 2340 din 14 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea acesteia.
În susținere, după prezentarea situației de fapt, a motivelor care au stat la baza procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/95/2018 și a etapelor procesuale ale litigiului, cu referire la unele considerente de ordin teoretic privind efectele autorității de lucru judecat, revizuentul a arătat, în esență, că hotărârea atacată contravine Deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, prin care s-au menținut hotărârile instanțelor de fond și au fost acordate despăgubiri morale revizuentului din cauză.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 1250 din 30 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 2340 din 14 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva aceleiași decizii, întemeiată pe dispozițiile pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța a reținut că în litigiile pornite anterior modificării normelor procedurale prin Legea nr. 310/2018, cum este și cazul de față, retractarea unei hotărâri judecătorești în temeiul acestui text de lege se poate obține numai pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, nu și a celui pozitiv.
Instanța a arătat că, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incidente pentru considerentele ce preced, revizuentul nu poate invoca, ca temei al promovării căii extraordinare de atac, autoritatea de lucru judecat în manifestarea efectului ei pozitiv, ci numai prin prisma efectului negativ, cererea de revizuire de față este inadmisibilă.
S-a apreciat că aceeași soluție se impune, de altfel, și din perspectiva examinării prin hotărârea atacată a autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în cuprinsul căreia instanța de recurs a statuat asupra modului în care autoritatea de lucru judecat a hotărârii amintite a fost respectată, împrejurare care demonstrează că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost avută în vedere în al doilea litigiu.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători
Analizând recursul formulat, Înalta Curte reține următoarele:
Instanța de revizuire a respins calea extraordinară de atac, reținând că dosarului nu i se aplică efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prin raportare la data modificării Codului de procedură civilă; totodată, că la momentul pronunțării deciziei a cărei anulare se solicită, hotărârea judecătorească în raport de care se susține contrarietatea a fost cunoscută instanței.
Criticând această hotărâre, recurentul a apreciat că cererea sa de revizuire este admisibilă, fiind incident efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
În primul rând, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu poate fi aplicabil în speță deoarece litigiul dintre părți a fost început la 5 iunie 2016.
Or, așa cum s-a reținut și în decizia recurată, prin raportare la art. 24 C. proc. civ., dosarul de față este reglementat de forma Codului de procedură civilă în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, care este anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 în ceea ce privește regimul căii extraordinare de atac al revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cele referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Ca urmare, prin raportare la forma Codului de procedură civilă anterior acestei modificări legislative, se are în vedere că acest caz de revizuire verifică doar încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, înlăturând soluțiile pronunțate asupra unui litigiu deja soluționat irevocabil/definitiv de instanțele de judecată într-o cauză anterioară.
Înalta Curte reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., care este temeiul de drept al cererii de revizuire, reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Astfel, potrivit dispozițiilor invocate, „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.
În jurisprudența referitoare la acest motiv de revizuire [a se vedea, cu titlu de exemplu, Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători nr.329 din 11 decembrie 2017, nr.120 din 20 mai 2019, nr. 249 din 2 decembrie 2024, publicate pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție – www.scj.ro – în secțiunea de jurisprudență], s-a reținut că una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice este ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces ori, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia.
Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiție de admisibilitate, însă această condiționare derivă din faptul că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata caracteristic hotărârilor judecătorești definitive.
În cauză, în deplin acord cu instanța de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că prin Decizia nr. 2340/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost examinată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021 a aceleași instanțe.
Astfel, prin decizia sus-amintită, au fost îndepărtate criticile recurentului, reținându-se că instanța de apel a expus în considerentele sale raționamentul în temeiul căruia a admis autoritatea de lucru judecat, sub forma prezumției lucrului judecat, prin raportare la hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/95/2014, nr. x/95/2015 și nr. x/95/2021, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, fiind respectate astfel exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ.
Se constată că în cuprinsul hotărârii amintite instanța de recurs a statuat asupra modului în care autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 265/2021 a fost respectată, împrejurare care demonstrează că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost avută în vedere în al doilea litigiu.
În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.
Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva Deciziei nr. 1250 din 30 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/1/2023.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2025.