Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, sub nr. x/214/2018, din data de 26 aprilie 2018, reclamanții A, B, C, D și E au solicitat să se constate că cererea formulată de către G (autorul pârâților - persoane fizice) este depusă tardiv, peste termenul de 90 zile prevăzut de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, modificată și completată, ceea ce duce la decăderea sa, ca moștenitor, iar, pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută parțială a actelor de validare, respectiv a hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 754 din 12 decembrie 2002, în care la poziția (...), apare autoarea F și cu moștenitorul G, cât și a propunerii de validare a Comisiei Locale de Fond Funciar Bârla, în sensul eliminării acestui moștenitor din actele de validare, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 1018 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Costești a respins acțiunea, ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 2215 din 1 octombrie 2020, Tribunalul Argeș a admis excepția nulității și a anulat apelul declarat de apelanții B, C, D, E, pentru lipsa semnăturii apelanților; a respins apelul declarat de reclamanta A împotriva sentinței civile nr. 1018 din 25 septembrie 2019 a Judecătoriei Costești, ca nefondat; a admis apelul declarat de reclamantă A împotriva sentinței nr. 1375 din 10 decembrie 2019 și a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., cu menținerea în rest a sentinței. A obligat intimații F, H și I, în solidar, la plata către apelanta reclamanta A a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 359 din 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă a admis excepția inadmisibilității. A respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A împotriva Deciziei civile nr. 2215 din 1 octombrie 2020 pronunțate de Tribunalul Argeș.
Cererea de revizuire
Împotriva acestei decizii, reclamanta A a formulat cerere de revizuire, invocând incidența motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – Secția I civilă, la data de 11 noiembrie 2022, sub nr. x/46/2022.
Prin Decizia civilă nr. 394 din 4 decembrie 2023, Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența materială de soluționare a cererii de revizuire.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 1210 din 25 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I Civilă a anulat, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva Deciziei nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești - Secția I Civilă, în dosarul nr.x/214/2018.
În motivare, s-a arătat că obiectul căii extraordinare de atac îl reprezintă Decizia civilă nr. 359R din 5 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă, cu privire la care se solicită retractarea în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..
Instanța a avut în vedere prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum și că Decizia civilă nr. 359R/2022 a Curții de Apel Pitești, supusă revizuirii, a devenit definitivă la data pronunțării sale, respectiv la data de 5 octombrie 2022; termenul de o lună, în care se putea solicita revizuirea Deciziei nr. 359R din 5 octombrie 2022 a aceleași instanțe, pentru încălcarea autorității de lucru judecat a altei hotărâri, a expirat la data de 5 noiembrie 2022.
Prin urmare, instanța de revizuire a constatat că cererea de revizuire depusă la data de 11 noiembrie 2022 este tardiv formulată.
Recursul
Împotriva deciziei menționate la pct.1, revizuenta A a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ..
Recurenta a susținut că cererea de revizuire ar fi fost formulată în termenul legal, care curge de la data comunicării deciziei a cărei anulare se solicită. A mai arătat că nu ar fi beneficiat de dreptul la apărare și de accesul liber la justiție, cererea sa de accesare a dosarului electronic formulată la 19 aprilie 2024 a fost aprobată în 25 aprilie 2024, chiar în ziua ședinței.
Procedura de filtru
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât prezentul dosar a fost început la 16 aprilie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, cu referire la art. 24 din C. proc. civ. din 2010.
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a arătat că prezenta cale extraordinară de atac este admisibilă.
Raportul a fost comunicat părților la 17, 18, 19 și 20 februarie 2025, conform dovezilor de comunicare atașate la filele 68-87 din dosar.
Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raport, fiind de acord cu concluziile acestuia.
Prin încheierea din 10 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, recursul formulat și a acordat termen de judecată la 2 iunie 2025.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Criticile formulate de recurentă vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc., întrucât se referă la mai multe aspecte legate de aplicarea normelor de procedură civilă, respectiv calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, precum și nerespectarea dreptului la apărare și accesul liber la justiție.
Asupra criticilor recurentei referitoare la tardivitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Recurenta a susținut că cererea de revizuire a fost legal formulată în termenul legal, care a curs de la comunicarea hotărârii.
Aceste susțineri sunt nefondate.
Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva Deciziei civile nr.359/5.10.2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., susținându-se că este potrivnică Deciziilor nr.30/2017 și nr.38/7.06.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile prevăzute la art. 519 din același cod.
Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 359 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Termenul în care putea fi formulată cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este cel prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și anume o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunțării acesteia, fiind dată în soluționarea unui recurs; așadar, a rămas definitivă la data pronunțării, respectiv 5 octombrie 2022, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 5 noiembrie 2022.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de la 11 noiembrie 2022, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii părții din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Nici susținerile recurentei, legate de nerespectarea dreptului său la apărare, nu pot fi reținute.
Aceasta deoarece recurenta a arătat că nu i-ar fi fost respectat dreptul la apărare în legătură cu studiul Încheierii de ședință din 18 aprilie 2024 a Înaltei Curți, pentru care formulase cerere de acces la dosarul electronic.
Verificând înscrisurile din dosarul de recurs, Înalta Curte constată că la 18 aprilie 2024 instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de revizuire, pronunțarea fiind amânată la 25 aprilie 2024, pentru a da părților posibilitatea să depună note scrise.
La 19 aprilie 2024, revizuenta a formulat cerere de accesare a dosarului electronic, care a fost trimisă de mai multe ori în cursul aceleiași zile, filele 87-93 din dosarul de recurs.
Ulterior, la 22 aprilie 2024, revizuenta a reiterat cererea de accesare a dosarului electronic, care a fost înregistrată în sistemul informatic ECRIS la 22 aprilie 2024, data la care recurentei i s-a și acordat acces la dosarul electronic.
Înalta Curte reține că 19 aprilie 2024 a fost o zi de vineri, iar 22 aprilie 2024, când cererea recurentei a fost aprobată, o zi de luni. Așadar, cererea de acces la dosarul electronic a fost aprobată în a doua zi lucrătoare de la data depunerii, ceea ce reprezintă un termen rezonabil.
Din această perspectivă, nu se poate reține că drepturile procesuale ale revizuentei ar fi fost încălcate; de altfel, recurenta nu a dezvoltat și nu a detaliat în memoriul de recurs în ce mod i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare în legătură cu cererea de acces la dosarul electronic.
Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A împotriva Deciziei nr. 1210 din 25 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă în dosarul nr. x/46/2022.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2025.