Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată și parcursul procesual al judecării cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 octombrie 2020, pe rolul Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ, sub nr. x/118/2020, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x/27.08.2020, emis de pârât, prin care se respinge propunerea Comisiei Parlamentare a Revoluției din Decembrie 1989 de trimitere către Administrația Prezidențială a propunerii de emitere a decretului titlu de Luptător cu rol determinant pentru A, să se constate că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege și să fie obligat pârâtul să elibereze certificat de Luptător cu rol determinant.
1.2. Prin sentința civilă nr. 255 din 19 februarie 2021, Tribunalul Constanța – Secția de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
1.3. Prin decizia civilă nr. 1488 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului și a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 255 din 19 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Constanța – Secția de contencios administrativ.
2. Cererea de revizuire formulată în cauză
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2023, pe rolul Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/36/2023, revizuentul A a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1488 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
3. Hotărârea dată asupra cererii de revizuire
Prin decizia civilă nr. 786 din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
(i) a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a respins cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv, formulată de revizuentul – reclamant A, în contradictoriu cu intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989;
(ii) a admis excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a respins cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv, formulată de revizuentul - reclamant A, în contradictoriu cu intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, ca tardiv formulată.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 786 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul A.
Recurentul-revizuent contestă soluția de respingere a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ca inadmisibilă, arătând că atât Tribunalul, cât și Curtea de Apel Constanța au analizat fondul cauzei, dar s-au pronunțat ambiguu și nedefinit față de probele administrate.
De asemenea, contestă și soluția de respingere ca tardivă a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând repunerea în termenul de revizuire/recurs întrucât a fost imobilizat la pat, în perioada 26.02.2022-11.01.2023, din motive medicale.
5. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de revizuentul A.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
II.1. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva soluției de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată și recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”, iar potrivit art. 129 din Constituția României „Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”.
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În speță, recurentul a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care reglementează situația în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, precum și pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În ceea ce privește căile de atac ce pot fi formulate de părțile interesate, dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. dispun că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar dispozițiile art. 513 alin. (6) din același cod stipulează că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
Așadar, în cazul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut în mod expres posibilitatea promovării căii de atac a recursului, indiferent dacă hotărârea atacată cu revizuire mai putea fi sau nu atacată cu recurs.
Pe de altă parte, în celelalte cazuri de revizuire, inclusiv a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., partea poate promova doar căile de atac cărora li s-ar fi supus și hotărârea atacată, astfel că, în măsura în care această hotărâre nu poate fi atacată cu recurs, atunci nici hotărârea pronunțată în soluționarea revizuirii nu este susceptibilă de o astfel de cale de atac.
Înalta Curte reține că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia nr. 786 din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în soluționarea revizuirii declarate împotriva deciziei civile nr. 1488 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/118/2020. Această din urmă hotărâre are caracter definitiv, întrucât a avut ca obiect soluționarea recursului declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 255 din 19 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Constanța – Secția de contencios administrativ.
Rezumativ, cauza a fost soluționată în fond de Tribunalul Constanța, iar în recurs de Curtea de Apel Constanța, printr-o hotărâre definitivă, împotriva acestei hotărâri definitive fiind promovată revizuire, care a fost soluționată prin decizia ce face obiectul prezentului recurs.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția pronunțată prin decizia Curții de Apel Constanța nr. 786 din 23 octombrie 2023 asupra cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de recurs, având caracter definitiv, câtă vreme a soluționat revizuirea promovată împotriva unei hotărâri definitive.
Câtă vreme decizia nr. 1488/2021, pronunțată în dosarul nr. x/118/2020, este definitivă, atunci și decizia nr. 786/2023, care soluționează revizuirea îndreptată împotriva acestei hotărâri, are același caracter și nu poate fi atacată cu recurs, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 786 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
II.2. Analizând criticile formulate de revizuentul A împotriva deciziei nr. 786/2023, cu privire la soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le constată a fi nefondate, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Constanța, soluționând cererea de revizuire întemeiată pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a admis excepția tardivității formulării acestei cereri și a respins revizuirea ca tardiv formulată, reținând că revizuentul nu a depus calea de atac cu respectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În recurs, revizuentul a formulat critici care pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând respingerea excepției tardivității și repunerea în termenul de revizuire/recurs, susținând că, din motive medicale dovedite cu înscrisurile anexate cererii de recurs, a fost grav bolnav și imobilizat la pat în perioada 26.02.2022 (data la care s-a împlinit termenul de revizuire, astfel cum a reținut curtea de apel) - 11.01.2023 (data la care a fost formulată cererea de revizuire).
Înalta Curte constată mai întâi că, deși recurentul-revizuent a făcut mențiune despre o eventuală repunere în termenul de recurs, în speță nu s-a invocat tardivitatea formulării acestei căi de atac, din verificări rezultând că recursul a fost declarat cu respectarea termenului legal, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 513 alin. (5) C. proc. civ., astfel încât discutarea și soluționarea unei astfel de cereri nu-și găsește utilitatea.
În al doilea rând, în ceea ce privește repunerea în termenul de revizuire, Înalta Curte reține că potrivit art. 186 C. proc. civ. „(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”.
Aplicând această normă legală la cazul de față, rezultă că repunerea în termenul de declarare a revizuirii trebuia solicitată de revizuentul A în termenul de formulare a acestei căi de atac, prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., iar competența de soluționare a cererii revine instanței învestite cu soluționarea revizuirii, respectiv Curtea de Apel Constanța. Or, revizuentul nu a formulat o astfel de cerere nici în cuprinsul revizuirii și nici printr-o petiție distinctă, depusă înăuntrul termenului prevăzut de textul de lege amintit.
Este de observat și că excepția tardivității revizuirii a fost invocată de instanță din oficiu, la termenul din 15.06.2023 (fila 60 dosar Curtea de Apel Constanța), părțile fiind citate cu mențiunea de a formula puncte de vedere până la următorul termen de judecată acordat. Cu toate acestea, recurentul-revizuent nu a depus un răspuns/punct de vedere în care să expună aspectele arătate în recurs cu privire la situația sa medicală și nu a depus documente medicale care să justifice formularea cu întârziere a cererii de revizuire.
În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de revizuire a soluționat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, în condițiile neformulării de către partea revizuentă a unei cereri de repunere în termen justificată de motive întemeiate, astfel cum prevede art. 186 alin. (1) C. proc. civ., conduită menținută și la momentul procesual la care a luat cunoștință de invocarea excepției, însă a ales să nu formuleze apărări care să tindă la dovedirea netemeiniciei acesteia.
Solicitarea repunerii în termenul de declarare a revizuirii a fost pentru prima dată formulată în recursul adresat Înaltei Curți, însă, raportat la dispozițiile art. 186 alin. (3) C. proc. civ., această instanță nu are competența de a analiza o astfel de cerere, care revine în atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire.
Prin urmare, constatând că nu se poate decela un motiv de nelegalitate la adresa soluției de admitere a excepției tardivității și de respingere în consecință a cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incident cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuentul A, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva soluției de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Respinge recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 786 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca inadmisibil.
Respinge recursul declarat de revizuentul A împotriva aceleiași decizii, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.