Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cadrul procesual
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 12.12.2023 sub nr. x/2/2023 reclamantul A a solicitat strămutarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului București – cauza nr x/57/2021 și trimiterea cauzei la o altă instanță egală în grad, cu consecința desființării actelor îndeplinite de către instanță până la momentul pronunțării, raportat la motive de bănuială legitimă.
Hotărârile ce fac obiectul controlului judecătoresc
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de recuzare formulată de petentul - reclamant A împotriva președintelui de complet, doamna judecător B, ca nefondată.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.03.2024 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de recuzare formulată de petentul-reclamant A împotriva președintelui de complet, doamna judecător B, ca nefondată.
Prin Încheierea din data de 21 martie 2024 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petentul -reclamant președintelui de complet, doamna judecător B, dar și cererea de strămutare formulată de reclamantul A cu privire la dosarul aflat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/57/2021, ca neîntemeiată.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate
Împotriva acestor hotărâri – Încheierile din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024 și din data de 08.03.2024 și din ședința publică din data de 21.03.2024, toate pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal - a declarat recurs reclamantul A, acesta solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, casarea hotătârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct.2, 5 și 6 C. proc. civ., recurentul – reclamant, în cadrul motivelor de recurs, a susținut în esență că, în data de 24/12/2023 a recuzat-o pe doamna judecător B, urmând să motiveze cererea până la primul termen de judecată ce va fi fixat pentru soluționarea cererii de recuzare. Dosarul de recuzare a ajuns la doamna judecător C, care a eludat procedura de comunicare a taxei de timbru prevăzuta de dispozițiile 33 alin. (2) din OUG 80/2013. Astfel, la termenul din 09/02/2024 doamna judecător C a încălcat procedura de judecată și a soluționat cererea de recuzare fără ca instanța să fi fost legal sesizată deoarece nu s-a plătit taxa de timbru. Deși nu a formulat cerere de ajutor public judiciar doamna judecător C, deducând faptul că ar fi urmat sa formuleze cerere de ajutor public judiciar, i-a aprobat-o, fără ca aceasta să fie formulată. Intr-o singură ședință de judecată, cu încălcarea normelor de procedură și argumente false/eronate/straine cauzei doamna judecător C respinge cererea de recuzare, motiv pentru care apreciază ca fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. pct. 5 si 6 NCPC.
Mai susține recurentul că, în data de 21/02/2024 a formulat o noua cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B și a reluat motivele pe care a fost împiedicat anterior să le expună de doamna judecător C, care a omis etapele procedurale la precedenta recuzare. Dosarul a ajuns la aceeași doamnă judector C, care deja se mai pronunțase cu privire la o altă cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B, cu încălcarea clară a prevederilor art. 109 alin. (2) din HCSM 3423/2022 dar mai ales a dispozițiilor art. 14 din OUG 7/2019 în materie de repartizare aleatorie. Infractoarea C încalca din nou procedura comunicării taxei de timbru prevăzuta de dispozițiile a 33 alin. (2) din OUG 80/2013 și fără ca instanța sa fie legal sesizata respinge cererea de recuzare. Instanța ignora argumentele pertinente pentru care solicitasem recuzarea doamnei judecător B, argumente ce îndeplineau atât criteriul obiectiv cât și cel subiectiv în materie de imparțialitate în conformitate cu normele CEDO și cu motivații superficiale, eronate resspinge cererea de recuzare, motiv pentru care apreciază ca fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.
In data de 21/03/2024 a formulat o noua cerere de recuzare a doamnei judecător B, invocând noi motive de recuzare pe care urma sa le precizeze până la noul termen de judecată. A subliniat deja ca o parte din motivele formulate în cea de-a doua cerere de recuzare nu fuseseră puse în discuție, erau deci cu totul noi în dezbaterea judecătorească a cererii de recuzare și urma să le precizeze până la termenul de judecată - deci existau motive. Doamna judecător B își adjudecă cererea cu încalcarea prevederilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ., invocând faptul că nu s-au formulat noi motive, deși recurentul – reclamant afirmase că existau motive noi ce urma să le precizeze și interpretând eronat prevederile art. 47 NCPC doamna judecător B decide că cererea de recuzare ce o privea era inadmisibilă, motiv pentru care apreciază că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 si 6 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de reclamantul A, a formulat întâmpinare doar intimatul Tribunalul Olt, în cadrul căreia acesta a invocat excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. 2 C. proc. civ. susținând că simpla nemulțumire a recurentului față de încheierile pronunțate nu este suficientă pentru casarea acestora, ci recurentul are obligația de a formula critici concrete raportate la motivele de casare invocate.
Mai arată intimatul că recurentul expune doar situația de fapt, fără a indica argumente în sensul nelegalității încheierilor atacate și a formulării unor critici concrete privind modul de judecată al instanței care a pronunțat încheierile recurate raportat la motivele de recurs invocate, aspecte care nu pot conduce la încadrarea recursului în motivele prevăzute de art. 488 alin. 1 C. proc. civ.
Răspunsul la întâmpinare
Deși întâmpinarea intimatului Tribunalul Olt i-a fost comunicată recurentului A în termenul legal, acesta nu a combătut apărările intimatului în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 4711 C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. 2 C. proc. civ.
Procedura de soluționare a recursului
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. 2, coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. 5 și 6 C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelul completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 10 septembrie 2024 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.
Alte aspecte procesuale
Cu privire la obligația recurentului de a plăti taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, stabilită de complet prin Rezoluția din data de 10.05.2021, recurentul a formulat Cerere de ajutor public judiciar.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 10 septembrie 2024 instanța învestită aleatoriu cu dosarul de față și implicit cu soluționarea acestei cereri incidentale formulate de recurent, a admis cererea formulată de petentul – recurent A privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei aferentă recursului de față și a scutit petentul -recurent de la plata acestei taxe.
În dimineața ședinței publice de la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2024, stabilit pentru judecarea recursului promovat de reclamantul A, acesta a transmis pe e-mail la dosar o Cerere de recuzare a unui membru titulat al completului de judecată, în persoana doamnei judecător D, cerere de recuzare întemeiată pe dispozițiile art. 44 raportat la art. 42 alin. 1 și respectiv alin. 1 pct.13 C. proc. civ.
În ședința publică din data de 22 octombrie 2024 Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 49 alin. 2 C. proc. civ., conform cărora ” formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecății”, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și alte incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare, în principal asupra excepției nulității recursului, invocată de intimatul Tribunalul Olt, în cadrul întâmpinării și în subsidiar, condiționat de soluția ce va fi dată excepției, pe fondul recursului dedus judecății, pronunțarea acestor soluții urmând a avea loc după soluționarea cererii de recuzare.
În ședința din Camera de Consiliu din data de 22 octombrie 2024, având de analizat mai întâi cererea de recuzare formulată de petentul – recurent A împotriva doamnei judecător D, completul legal constituit conform art. 50 alin. 1 C. proc. civ., raportat la art. 65 alin. 1 din Hotărârea nr. 20/2023 din 14 martie 2023 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.274 din 03.04.2023, prin includerea în completul de judecată a doamnei judecător E, în locul doamnei judecător D, recuzată, conform Rezoluției din data de 22.10.2024. semnată de președintele secției, a respins cererea de recuzare formulată de recurentul A împotriva doamnei judecător D, ca nefondată, această încheiere având caracter definitiv.
Înalta Curte, învestită cu soluționarea recursului promovat de reclamantul A, va analiza cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Tribunalul Olt în cadrul întâmpinării depuse la dosar.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, analizând cererea de recurs din perspectiva nulității, Înalta Curte constată că aceasta a fost motivată atât în drept, cât și în fapt, recurentul încadrându-și criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct.2, 5 și 6 C. proc. civ.
Deopotrivă, lecturând argumentele expuse de recurent în cadrul recursului, Înalta Curte decelează critici ce pot fi încadrate în cele 3 motive de casare invocate expres, astfel că excepția nulității, invocată de intimatul – pârât Tribunalul Olt în cadrul întâmpinării, este nefondată, motiv pentru care urmează a fi respinsă, ca atare.
Cu privire la fondul recursului, examinând încheierile atacate, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, dar și a normelor de procedură incidente, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A, este nefondat, , urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:
Analizând mai întâi Încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024, prin raportare la criticile formulate de recurentul – reclamant și încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală, criticile recurentului fiind neîntemeiate.
Mai întâi Înalta Curte constată că toate cele 3 cereri de recuzare soluționate prin încheierile ce fac obiectul controlului judecătoresc de față au fost formulate de recurentul – reclamant în cadrul dosarului având ca obiect cererea sa de strămutare a unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București.
Înalta Curte, în soluționarea acestui recurs are în vedere obiectul dosarului în cadrul căruia recurentul reclamant a formulat cele 3 cereri de recuzare, dar și dispozițiile art. 144 alin. 1 C. proc. civ., ce prevăd că ” 1) Cererea de strămutare se judecă de urgență, …. cu citarea părților din proces”.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 47 alin. 1 și art. 51 alin. 1 C. proc. civ., ce prevăd următoarele:
” Art. 47 alin. (1) Cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească.
Art. 51 alin. 1 Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților….”.
În cadrul criticilor sale a susținut recurentul-reclamant că instanța învestită cu judecarea cererii de recuzare a ” eludat procedura de comunicare a taxei de timbru prevăzută de dispozițiile art. 33 alin. 2 din OUG nr.80/2013” și la termenul din 09.02.2024 ” a încălcat procedura de judecată și a soluționat cererea de recuzare fără ca instanța să fi fost legal sesizată- nu s-a plătit taxa de timbru”.
Aceste critici nu pot fi reținute ca fondate de către instanța de control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului de strămutare, inclusiv Încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurentul – reclamant, că cererea sa de recuzare a fost soluționată în mod legal de un alt complet, respectiv de completul nr. x Fond, acesta fiind completul cu numărul imediat următor celui din care face parte judecătorul recuzat – Completul nr. y Fond.
Faptul că, la data de 31.01.2024, prin intermediul poște electronice, la adresa de e-mail x@(...).com i-a fost comunicată petentului – recurent înștiințarea conținând obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, aferentă cererii de recuzare, iar apoi instanța a revenit asupra respectivei obligații, reținând că ar fi un formalism excesiv ce ar fi condus la tergiversarea judecății să se insiste în obligația de timbrare, în condițiile în care petentul – recurent formulase anterior o cerere de ajutor public judiciar pentru taxa de timbru aferentă cererii de strămutare, la care atașase și înscrisuri doveditoare, ținân cont că și cererea de strămutare și cererea de recuzare impun judecata de urgență, având în vedere și imposibilitatea petentului – recurent de a vizualiza linkul trimis de instanță prin intermediul poștei electronice, nu poate conduce la casarea Încheierii din data de 09.02.2024, nefiind încălcată nici o normă procedurală și nici un drept procesual al părților, dimpotrivă, asigurând reclamantului accesul la actul de justiție și respectând principiul judecării cu celeritate a cauzelor urgente.
Raportat la dispozițiile art. 47 alin. 1 C. proc. civ., care impun că cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească, în condițiile în care la data de 29 ianuarie 2024 recurentul -reclamant a avut acces la dosarul electronic, putând lua astfel la cunoșțință și de termenul stabilit pentru judecata cererii de abținere din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024, pentru a motiva cererea de recuzare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului în sensul ” am recuzat-o pe judecătoarea B urmând să motivez cererea la primul termen de judecată al cererii de recuzare” sunt fără suport legal.
Or, față de cererea de recuzare astfel cum a fost formulată și motivată de petentul – recurent în data de 25 ianuarie 2024, soluția și considerentele avute în vedere de instanța învestită cu judecata acesteia prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024 sunt la adăpost de orice critică.
Interpretând și aplicând în mod judicios dispozițiile art. 47 alin. 1 C. proc. civ., în mod corect prima instanță a reținut că simpla afirmație a petentului privind incidența art. 42 alin. 1 pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. în privința președintelui completului CyF și invocarea, la modul general, necircumstanțiat și, cu atât mai mult, neprobat, a unor ” certitudini de fapte de corupție” nu pot fi reținute ca elemente susceptibile a naște îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.
Astfel, contrar celor susținute de recurentul – reclamant, Încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024 este legală, neputându-se reține nici încălcarea vreunei norme de drept procesual, dar nici a dispozițiilor art. 33 alin. 2 din OUG nr.80/2023, instanța având dreptul de a reveni asupra obligației de plată a taxei judiciare de timbru.
Deopotrivă, Înalta Curte constată că Încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024 este și motivată, conform art. 425 alin. 1litera b) C. proc. civ., în considerentele acesteia putându-se regăsi cu ușurință motivele pentru care cererea de recuzare a petentului – recurent a fost respinsă ca nefondată.
Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge criticile recurentului – reclamant, întemeiate pe motivele de casate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct.5 și 6 C. proc. civ., ca neîntemeiate, încheierea atacată fiind legală.
În continuare, analizând și Încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.03.2024, Înalta Curte constată că nici aceasta nu se impune a fi reformată, prin raportare la criticile recurentului- reclamant.
Constată instanța de control judiciar că, în esență, împotriva acestei încheieri recurentul – reclamant reia criticile formulate împotriva Încheierii din data de 09.02.2024, privind judecarea acestei a II-a cereri de recuzare de către același judecător, respectiv de doamna judecător C, criticând nelegala sesizare a acesteia.
Recurentul invocă astfel încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Hotărârea CSM nr.3423/2022 privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești ce prevăd că: ” 2) Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia.” și încadrează această critică în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ. ce reglementează situația când ” hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii ”.
Această critică este neîntemeiată, raportat la actele și lucrările dosarului de strămutare, din conținutul cărora rezultă că dosarul a fost repartizat aleatoriu la data de 13.12.2023 pe rolul Completului de judecată nr. yF ( fond) condus de doamna judecător B ( fila 1)
Astfel cum rezultă din Încheierile din Camera de Consiliu din data de 25.01.2024 și din data de 22 februarie 2024 ( filele 26 și 50 din dosarul de strămutare), doamna judecător B, președintele completului nr.yF, luând act de cererrile de recuzare formulate de reclamant împotriva sa a stabilit la ambele termene că ” în vederea soluționării cererii de recuzare formulate împotriva președintelui ee complet…curtea dispune înaintarea dosarului către completul imediat următor în vederea soluționării cererii de recuzare, respectiv completul x fond”.
Prin urmare, după fiecare cerere de recuzare formulată de recurentul – reclamant împotriva doamnei judecător B, dosarul a fost transmis Completului nr. xF, al cărui președinte a fost doamna judecător C, pentru soluționarea cererilor de recuzare.
Se constată astfel că în cauză au fost respectate întocmai dispozițiile art. 50 alin. 1 C. proc. civ., ce prevăd că ” 1.Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat..”, dar și dispozițiile art. 109 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr.3423/2022 ce prevăd că:
” 1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie.”.
Aceste dispoziții sunt incidente pentru soluționarea cererii de recuzare ce face obiectul prezentului recurs și nu dispozițiile alin. 2 al aceluiași art., invocate eronat de recurentul – reclamant, ce prevăd că ”2) Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu….”, aceste dispoziții fiind aplicabile după soluțioarea incidentului procedural ( cerere de abținere sau recuzare), ele nefiind aplicabile pentru soluționarea incidentului procedural, când sunt aplicabile exclusiv dispozițiile alin. 1 și nu dispozițiile alin. 2.
În condițiile în care doamna judecător C a fost Președintele Completului de judecată nr. xF, acesta fiind completul ”cu numărul imediat următor care judecă în aceeași materie” completului nr. yF, condus de doamna judecător B, recuzată de 3 ori de recurentul – reclamant, iar împotriva doamnei judecător C recurentul – reclamant nu a formulat cerere de recuzare, în mod legal, cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 50 alin. 1 C. proc. civ., dar și a art. 109 alin. 1 din Hotărârea CSM nr.3423/2022 privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, două din cele trei cereri de recuzare au fost soluționate de aceeași doamnă judecător C, ca instanță legal învestită, respectându-se întocmai și principiul continuității reglementat de art. 19 C. proc. civ., conform căruia ” Judecător învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii”.
Analizând, așadar, și Încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.03.2024, Înalta Curte constată că și aceasta conține motivele pe care se întemeiază, instanța având în vedere și argumentele invocate de recurentul – petent în susținerea cererii sale de recuzare, fiind respectate întocmai dispozițiile art. 425 alin. 1 C. proc. civ.
Faptul că instanța nu și-a însușit nici această cerere de recuzare formulată de recurentul - reclamant, dimpotrivă, a respins-o, expunând totodată și argumentele pentru care a procedat astfel, nu înseamnă că hotărârea este nemotivată.
O astfel de motivare permite exercitarea controlului ierarhic superior asupra legalității sale, asigurând, totodată, garanțiile necesare pentru efectivul acces la justiție și pentru evitarea arbitrariului în soluționarea cauzei.
Față de aceste motive Înalta Curte constată că și Încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.03.2024 este legală, motivele invocate de recurentul – reclamant și întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct.2, 5 și 6 C. proc. civ. neputând fi reținute, ca fondate.
Nefondate sunt și criticile formulate de recurentul – reclamant împotriva Încheierii din data de 21 martie 2024, raportat la conținutul cererii de recuzare depusă la data de 21 martie 2024 dar și la dispozițiile art. 47 alin. 1 C. proc. civ., instanța nefiind obligată să acorde un nou termen de judecată pentru ca reclamantul să-și completeze motivele de recuzare, dimpotrivă,” instanța hotărăște de îndată”, conform art. 51 C. proc. civ., mai ales în condițiile în care obiectul litigiului îl constituie o cerere de strămutare pentru care legiuitorul a prevăzut la art. 144 C. proc. civ. că ” cererea de strămutare se judecă de urgență”.
Având în vedere întocmai toate aceste norme imperative, dar și conținutul celei de-a III-a cerere de recuzare, astfel cum a fost formulată și motivată de recurentul – reclamant, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de judecătorul curții este legală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 47 alin. 3 și 4 C. proc. civ., ce prevăd că ” 3. Sunt, de asemenea, inadmisibile, cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46 precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate.
4.Nerespectarea condițiilor prezentului art. atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat”.
În condițiile în care recurentul – reclamant a formulat ”Cerere de recuzare a judecătorei B”, însă, în cadrul motivelor expuse acesta a formulat critici la adresa soluțiilor pronunțate anterior de o altă instanță în soluționarea celorlalte două cereri formulate tot de recurentul – reclamant, acesta susținând, printre altele că ” soluțiile primelor două cereri de recuzare sunt nule de drept” ( fila 68 dosar de fond), în mod corect instanța în fața căreia s-a formulat această ultimă cerere de recuzare a respins-o, ca inadmisibilă, reținând că nu au fost invocate motive de recuzare la adresa sa, ci la adresa completului care a soluționat în precedent celelalte două cereri de recuzare, fiind, așadar, incidente dispozițiile art. 47 alin. 4 C. proc. civ., ce permit titularului completului în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare să verifice admisibilitatea acesteia.
Prin urmare, nici cu privire la Încheierea din data de 21 martie 2024 nu pot fi reținute motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct.5 și 6 C. proc. civ., eronat invocate de recurentul – reclamant, aceasta fiind corespunzător motivată și pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 41 42, 46, 47 și 50 C. proc. civ., incidente în cauză.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a celor trei încheieri recurate, prin raportare la art. 488 alin. 1 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 53 alin. 1 C. proc. civ., cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge atât excepția nulității, invocată de intimatul–pârât Tribunalul Olt, cât și recursul formulat de reclamantul A împotriva Încheierilor din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024 și din data de 08.03.2024, și împotriva Încheierii din data de 21.03.2024, toate pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondate, cu consecința menținerii, ca legale, a încheierilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția nulității, invocată de intimatul–pârât Tribunalul Olt, ca nefondată.
Respinge recursul formulat de reclamantul A împotriva Încheierilor din Camera de Consiliu din data de 09.02.2024 și din data de 08.03.2024, și împotriva Încheierii din data de 21.03.2024, toate pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.