Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2023 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne ca, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, și a dispozițiilor art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operațiunea de actualizare a cuantumului pensiei reclamantului prin raportare la prevederile art. 60 (în forma aplicabilă până la data de 15.09.2017) alin. (1) efectuarea de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 16.05.2019; plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, începând cu data 16.05.2019 și până la data plății efective; să se constate calitatea reclamantului de creditor al pârâtei și în consecință, aceasta să fie obligată la plata diferențelor de drepturi bănești de pensie militară de serviciu, dintre sumele primite și sumele rezultate în urma actualizării; să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de ART. VII din OUG 59/2017.
De asemenea, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 88/F-CONT din 12 Septembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității cererii. A admis excepția inadmisibilității și a respins ca atare cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Guvernul României și Ministerul Finanțelor.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs A, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 C. proc. civ. și urmatoarele, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, să se respingă excepția inadmisibilitatii cererii, să se dispună casarea hotărârii recurate și să se trimită cauza spre rejudecare.
Un prim motiv de casare invocat de recurentul-reclamant este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dată fiind că, în motivarea recursului, în esență, recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu a făcut o motivare relevantă cu privire la la admiterea exceptiei inadmisibilitatii, fiind încălcate prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și ale art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ.
Arată că instanța, de fond nu a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluția adoptată, nefiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) și ale art. 425 C. proc. civ.,
Arată recurentul-reclamant că nu a cerut despăgubiri în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, ci obligarea pârâtei paratei Casa Sectorială de Pensii a Misterului Afacerilor de Interfie ca, potrivit art. 60. alin. (1) și art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, să efectueze retroactiv operațiuni de actualizare a cuntumului pensiei în forma aplicabilă începând cu data de 16.05.2019 și pentru viitor.
Apreciază recurentul-reclamant că nu au fost respectate dispozițiile art. 206 C. proc. civ. deoarece nu a fost respectată procedura de comunicare a Întâmpinărilor formulate de pârâți.
Mai susține recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor două exceptii invocate, si anume: excepția de neconstituționalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art.l alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său și exceptia de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 59/2'017, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017, întrucât acest act normativ este, afectat de vicii de neconstituționalitatë extrinsecă, ce duc la neconstitutionalitatea actului normativ în ansamblul său, și în subsidiar a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, fiind adóptată cu încălcarea dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.Susțin că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligația respectării Constituției.
4. Apărările intimatelor
4.1. Apărările intimatului-pârât Guvernul României.
Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare, arată că apreciază legală soluția instanței de fond de respingere, ca inadmisibilă, a solicitării formulate de recurentul-reclamant și că în mod corect instanța de fond a reținut că fondul cauzei se identifică, practic, cu excepția de neconstituționalitate, situație care este contrară dispozițiilor art. 9 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, invocate chiar de reclamant ca temei de drept al cererii.
Arată că reglementarea cuprinsă în art. 9 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 100/2008, trimite la dispozițiile art. I alin. (l) din aceeași lege, în sensul că acțiunea în contencios administrativ trebuie să privească în mod necesar, o vătămare într-un drept sau interes legitim aparținând persoanei reclamante, tocmai datorită caracterului subiectiv al unei asemenea acțiuni.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că acțiunea vizată prin dispoziția art. 9 din Legea nr. 554/2004, trebuie să aibă un obiect complex: în sensul să existe o cerere principală, specifică contenciosului administrativ. și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului. iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
Susține intimatul-pârât Guvernul României că instanța de fond a apreciat corect că, în cazul dedus judecății, cererea de acordare a despăgubirilor este formulată în contradictoriu cu o altă persoană decât emitentul actului afirmativ nelegal.
Astfel, în cazul în care repararea prejudiciului se solicită în contradictoriu cu o altă persoană decât emitentul actului, prin demersul procesual al părții se rupe legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (în sens larg, constând în emiterea actului nelegal) și producerea unei vătămări.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întrucât pretenția reclamantului este îndreptată împotriva pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.
4.2. Apărările intimatei-pârâte Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.
Prin Întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază intimata că hotărârea instanței este legală și temeinică întricât, în cauză, raportul juridic dedus judecății în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne (actualizare pensie miliatră de stat în temeiul art. 60 din Legea nr. 223/2015, forma legislativă anterioară datei de 15.09.2017) se subsumează dreptului asigurărilor sociale, neputând primi o dezlegare în contencios administrativ și fiscal, iar pe de altă parte, excepția de neconstituționalitate a OUG nr 59/2017 în ansamblul său nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății întrucât conține și alte art. ce privesc situații străine de natura cauzei, nu vizează un drept subiectiv astfel încât instanța să fie obligată să suspende cauza până la soluționarea cauzei de către Curtea Constituțională.
Chiar și în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2017, în ansamblu, cererea de chemare în judecată nu poate fi admisă întrucât dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nu retroactivează, astfel că atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la data de la care se solicită despăgubirile, prevederile criticate pentru neconstituționalitate se bucurau de prezumția de legalitate și constituționalitate.
De asemenea apreciază că despăgubirile solicitate în contradictoriu cu această intimată nu pot fi primite, având în vedere, pe de o parte, faptul ci instituția nu are calitatea de emitent al actului normativ presupus afi vătămător, iar, pe de altă parte, Casa Sectorială de Pensii a MAI face parte din puterea executivă astfel că a fost și este un simplu executant al dispozițiilor legale în vigoare, neexistând vreo culpă a acestei pârâte în îndeplinirea atribuțiilor legale expres prevăzute în sarcina sa.
Or, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a MAI este inadmisibilă.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Din întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că reclamantul A a formulat o cerere de chemare în judecată care, deși este formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne toate pretențiile sunt formulate doar cu privire la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului, considerând că cererea de acordare a despăgubirilor este formulată în contradictoriu cu o altă persoană decât emitentul actului afirmativ nelegal.
Reținând că pretenția reclamantului este îndreptată împotriva pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, instanța de fond a apreciat că reclamantul a considerat că doar această pârâtă, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, justifică calitate procesuală în cauză, motiv pentru care a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtul Guvernul României, respingând cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Instanța de fond a motivat această soluție arătând că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din legea 554/2004, ca cerere de acordare a despăgubirilor pentru emiterea unui act administrativ nelegal, se impunea a fi formulată în contradictoriu cu emitentul actului, ca persoană care are obligația de a înlătura vătămarea produsă părții reclamante, în acest caz Guvernul României, emitent al ART. VII din OUG 59/2017.
Înalta Curte obervă că instanța de fond a procedat la admiterea excepției inadmisibilității cererii respingând, pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, fără să facă aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 16 ind.1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.”
Prima instanță nu a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a Guvernului României, considerat de aceasta că ar avea calitate procesual pasivă în cauză.
Înalta Curte subliniază că, în cadrul procedurii contencioase, ca regulă generală, instanța nu poate respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă fără a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, atunci când raportul juridic dedus judecății o impune.
Legea conferă judecătorului cauzei un drept de apreciere în ceea ce privește posibilitatea judecării procesului fără participarea terțului, dar, în cazul în care instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără introducerea în cauză a emitentului actului, în temeiul art. 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care se constată necesitatea unei coparticipări procesuale, judecătorului fondului are obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a altor persoane și doar atunci când niciuna dintre părți nu solicită introducerea terțului în cauză, cererea va fi respinsă, fără a se intra în fondul cauzei.
Potrivit art. 488 pct. 5 din C.proc civilă, casarea unei hotărâri se poate cere ”5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”.
Or, se observă că prin admiterea excepției inadmisibilității cererii și corelativ, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că partea reclamantă nu a formulat cererea de chemare în judecată și împotriva emitentului actului vătămător, respectiv Guvernul României, instanța a încălcat regula de procedură prevăzută de dispozițiile art. 16 ind.1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 78 alin. (2) C. proc.civ. care conduce la sancțiunea nulității, în materia contenciosului administrativ.
Constatând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C.proc civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de casare invocate și va dispune casarea hotărârii recurate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A împotriva sentinței nr.88/F - CONT din data de 12 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de A împotriva sentinței nr.88/F - CONT din data de 12 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 decembrie 2024.