Asupra cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2019, reclamantul Municipiul Săcele a chemat în judecată pârâții Județul Brașov, Consiliul Județean Brașov, Comuna Apața, Comuna Augustin, Comuna Bod, Comuna Cața, Comuna Feldioara, Comuna Fundata, Orașul Ghimbav, Comuna Jibert, Comuna Măieruș, Orașul Predeal, Orașul Rupea, Comuna Sânpetru, Comuna Teliu și Orașul Zărnești, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o hotărâre prin care, în principal, să autorizeze retragerea reclamantului din Acordul de Parteneriat ce a fost încheiat de părți în data de 20.03.2014, iar în subsidiar, să rezilieze acest acord, din culpa pârâtului Județul Brașov și să îl oblige pe acest pârât la plata de daune-interese în cuantum de 10.739,78 lei.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:
Prin sentinţa civilă nr. 345/S din 20 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, s-au respins excepțiile inadmisibilității și prematurității, invocate de pârâții Comuna Cața, Consiliul Județean Brașov și Județul Brașov.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Săcele în contradictoriu cu pârâții Județul Brașov, Consiliul Județean Brașov, Comuna Augustin, Comuna Bod, Comuna Cața, Comuna Fundata, Orașul Ghimbav, Comuna Jilbert, Comuna Măieruș, Orașul Predeal, Orașul Rupea, Comuna Sânpetru, Comuna Teliu, Comuna Feldioara și Orașul Zărnești și, în consecință;
S-a reziliat acordul de parteneriat încheiat între partea reclamantă și pârâtul Consiliul Județean Brașov.
S-au respins restul pretențiilor formulate de reclamantă.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Săcele în contradictoriu cu pârâta Comuna Apața, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte cererile reconvenționale formulate de părțile pârâte Comuna Augustin, Comuna Bod, Orașul Rupea și Orașul Ghimbav și, în consecință:
S-a reziliat acordul de parteneriat încheiat între aceste părți pârâte și pârâtul Consiliul Județean Brașov.
S-au respins restul pretențiilor formulate de părțile pârâte mai sus indicate, prin cererile reconvenționale.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta Comuna Teliu și, în consecință:
S-a reziliat acordul de parteneriat încheiat între această pârâtă și pârâtul Consiliul Județean Brașov.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de părțile pârâte județul Brașov și Consiliul Județean Brașov împotriva chematului în garanție A S.A.
A fost obligat pârâtul Consiliul Județean Brașov să achite reclamantului Municipiul Săcele, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, suma de 8.080,71 lei.
A fost obligat pârâtul Consiliul Județean Brașov să achite pârâtului Orașul Rupea, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, suma de 7.045 lei.
A fost obligat pârâtul Consiliul Județean Brașov să achite pârâtului Orașul Ghimbav, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, suma de 4.500 lei.
Au fost obligaţi pârâții Comuna Bod, Comun Cața, Comuna Feldioara, Orașul Ghimbav, Comuna Jilbert, Orașul Predeal, Orașul Rupea, Comuna Sânpetru, Comuna Teliu și Orașul Zărnești să achite, fiecare, suma de 1035,71 lei, cu titlu de diferență de onorariu cuvenit domnului expert B, din cadrul Biroului de Expertize Tehnice Judiciare al Tribunalului Cluj, pentru munca prestată în cauză.
3. Hotărârea pronunţată de instanța de apel:
Prin decizia nr. 1999/Ap din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a admis apelul declarat de către apelanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov şi Consiliul Judeţean Braşov împotriva sentinței civile nr. 345/S din 20 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Săcele, în contradictoriu cu pârâții Județul Brașov, prin reprezentant legal Președintele Consiliului Județean Brașov, Consiliul Județean Brașov, Comuna Augustin, Comuna Bod, Comuna Cața, Prin Primar, Comuna Fundata, Orașul Ghimbav, Comuna Jibert, Comuna Măieruș, Orașul Predeal, Orașul Rupea, Comuna Sânpetru, Comuna Teliu, Comuna Feldioara și Orașul Zărnești.
A respins, ca nefondate, cererile reconvenționale formulate de pârâtele-reclamante Comuna Augustin, Comuna Bod, Orașul Rupea, Orașul Ghimbav și Comuna Teliu.
A obligat pe reclamantul Municipiul Săcele şi pe pârâtele reclamante Comuna Augustin, Comuna Bod, Orașul Rupea, Orașul Ghimbav şi Comuna Teliu la plata în cote părţi egale către pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov şi Consiliul Judeţean Braşov a sumei de 26.092,71 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente judecăţii în fond a cauzei
A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei civile atacate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul municipiul Săcele împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
A respins apelul provocat formulat de apelanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov şi Consiliul Judeţean Braşov în contradictoriu cu intimata A S.R.L., declarat împotriva aceleiaşi sentinţei civile.
A obligat pe apelantul Municipiul Săcele şi intimaţii Comuna Augustin, Comuna Bod, Orașul Rupea, Orașul Ghimbav și Comuna Teliu la plata în cote părţi egale către apelanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov şi Consiliul Judeţean Braşov a sumei de 6.597,73 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în apel.
4. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva deciziei nr. 1999/Ap din 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, reclamantul Municipiul Săcele, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Augustin au declarat recurs.
Recursul formulat de reclamantul Municipiul Săcele:
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul relativității efectelor contractului prevăzut de art. 1280 C. civ., precizând că împreună cu celelalte UAT-uri nu este şi nu a fost niciodată parte în cel de-al doilea contract -încheiat de UAT Județul Braşov cu antreprenorul chemat în garanție, astfel încât condiţia culpei trebuia analizată exclusiv cu privire la obligaţiile asumate prin acordul de parteneriat, modul de executare a contractului de prestări servicii având relevanţă exclusiv în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în garanţie.
În vederea implementării aplicaţiei, pârâta UAT Județul Braşov era obligată să analizeze cerinţele fiecărui beneficiar, nu să realizeze o aplicaţie conform unor cerinţe stabilite unilateral de aceasta. De asemenea, trebuia să încheie cu chemata în garanţie un contract prin care să îi impună acesteia şi obligaţia de a realiza o soluţie tehnică pentru migrarea automată a datelor, doar în această situaţie putând fi considerat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de implementare a sistemului informatic.
Însă, pârâta UAT Județul Braşov nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate prin acordul de colaborare şi nu a pus la dispoziţia reclamantei un sistem informatic funcţional, care să respecte cerinţele sale, una dintre acestea fiind tocmai preluarea facilă a datelor din aplicaţia veche.
Prin hotărârea recurată, instanţa de apel a încălcat principiul relativităţii efectelor contractului, în sensul că, în relaţia dintre reclamantă şi pârâta UAT Județul Braşov, a dat eficienţă şi forţă juridică obligatorie şi contractului încheiat de pârâta UAT Județul Braşov cu chemata în garanţie.
Mai exact, instanţa de apel a reţinut că: „Or în ceea ce priveşte această noţiune de implementare a unei activităţi Curtea reţine că noţiunea este una generală, astfel încât pentru a stabili dacă obligaţia de migrare a datelor intră sau u în responsabilitatea liderului de proiect, în cadrul acestei obligaţii în speţă apelantul Consiliul Judeţean Braşov, este necesară şi analiza caietului de sarcini parte intragrantă a contractului achiziţiei publică încheiat între acesta şi intimata chemată în garanţie.”
În continuare, după prezentarea unor noțiuni teoretice, recurentul-reclamant a arătat că, raportat la principiul relativităţii efectelor contractului, în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu UAT Braşov, instanţa de apel trebuia să se raporteze exclusiv la acordul încheiat între părţi.
În ceea ce priveşte contractul de prestări servicii şi actele premergătoare (caietul de sarcini) încheiat de pârâta UAT Județul Braşov cu A, acestea puteau fi analizate de instanță doar în vederea soluţionării cererii de chemare în garanţie şi doar în relaţia UAT Județul Braşov – A.
În soluţionarea cauzei, instanţa era obligată să ţină cont exclusiv de acordul de parteneriat încheiat de reclamantă cu UAT jud. Braşov, iar, în măsura în care acesta are clauze interpretabile, să recurgă la regulile generale de interpretare a contractului reglementate de Codul civil şi nu să suplinească eventualele lacune din contract cu prevederile din alte acte juridice în care reclamanta nu este parte.
Recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav:
În cuprinsul cererii de recurs, după prezentarea situației de fapt, recurenta-pârâtă a arătat că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov este netemeinică, având în vedere că a interpretat greşit prevederile art. 1270 C. civ., fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Referitor la primul motiv de apel, vizând încetarea contractului ajuns la termen în timpul procesului, instanța de apel a considerat că acest motiv nu poate fi admis, raportat la faptul că la momentul sesizării instanţei de judecată cu solicitarea de a fi reziliat acordul, contractul era în vigoare, acesta ajungând la termen în timpul procesului.
Deşi în motivare Curtea a făcut referire la faptul că un contract încheiat între două părţi nu poate să înceteze prin ajungerea sa la termen decât în situaţia în care se constată că drepturile şi obligaţiile stabilite între părţi sunt executate, iar sesizarea instanţei de judecată cu cererea privind rezilierea contractului a fost formulată înainte de ajungerea la termen a contractului, totuși în dispozitivul hotărârii pronunţate se dispune cu privire la admiterea apelului în integralitate, fără a se avea în vedere că din motivare rezultă că apelul a fost admis numai în parte.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, instanţa de apel, în mod greşit, a admis apelul raportându-se la un contract încheiat între doua părţi (Consiliul Judeţean Braşov şi A S.A.-actualmente C S.A.), contract în care recurenta-pârâtă nu este parte, reținând şi calificând în mod greşit anumite acţiuni sau inacţiuni care reprezentau obligaţii impuse în sarcina părţilor suspuse raportului juridic contractual, calificând anumite obligaţii din acel contract ca fiind obligaţii care le reveneau în calitate de parteneri în proiect.
Instanţă de apel în mod eronat interpretează clauzele contractuale şi greşit apreciază că ,,obligaţia de migrare a actelor este aceeaşi cu obligaţia de implementare a sistemului informatic integrat”.
Chiar daca ulterior, instanţa de apel precizează ca aceasta noţiune de implementare a sistemului informatic integrat este o noţiune generală, aceasta analizează în mod eronat dispoziţiile din caietul de sarcini „parte integrantă a contractului de achiziţie publica încheiat intre aceasta şi chemată în garanţie”.
De altfel, deşi reține că recurenta-pârâtă nu are calitate de parte în contractul de achiziţie încheiat între liderul de proiect şi chematul în garanţie, în lipsa de probe şi cu greşită încălcare a art. 1271 C. civ., instanța de apel apreciază că ,,deşi în caietul de sarcini menţionat face parte din contractul de achiziţie publica reţinut anterior, în care apelantul reclamant şi intimatele pârâte reclamante unităţi administrativ teritoriale nu sunt părţi, curtea considera ca acestea au cunoscut în mod cert şi s-au asumat în cadrul obligaţiei generale mai sus specificate privind implementarea sistemului informatic , astfel cum s-a detaliat în conţinutul caietului de sarcini.”
Achiziţia publică a fost organizată de liderul de proiect, iar la fila 5 din graficul de îndeplinire a activităţilor din cadrul contractului nr. 715/2015 încheiat între liderul de proiect şi chematul în garanţie, la punctul 5.3 se menţionează că migrarea şi integrarea diverselor structuri de acte existente în baza de date, precum şi realizarea importului de date în baza de date, este o obligaţie a chematului în garanţie, asumată prin contract.
Motivarea instanţei de apel cu privire la acest aspect este netemeinică şi nelegală, contractul încheiat având putere de lege între părţile contractante, respectiv între liderul de proiect şi chemata în garanţie.
Cu privire la ,,Declaraţia angajament,, pe care a semnat-o fiecare conducător de UAT, în speţă primarii, solicită să fie analizat acest înscris şi să se constate că asigurarea capacităţii operaţionale şi administrative necesare implementării proiectului nu naşte în sarcina UAT-urilor obligaţia la care face referire instanţa de fond, în mod greşit, că UAT-urile ar fi avut obligaţia de a asigura posibilitatea ca sistemele implementate să fie capabile sa exporte date în formatele cerute de aceste aplicaţii.
Aşa cum a menţionat anterior, migrarea, respectiv realizarea importului de date era obligaţia asumată de A S.A., potrivit contractului de prestări servicii nr. 1/2015.
Deşi în considerentele hotărârii se face referire strict numai la acest contract, instanţa de apel retine la fila 23: ,,curtea are în vedere ca deşi intre aceste părţi litigante, nu exista un raport juridic direct, acestea au criticat colaborarea cu intimată chemată în garanţie, considerând ca nu le-a acordat sprijinul necesar în migrarea acestor date”.
Or, potrivit Acordului de Parteneriat, liderul de proiect şi-a asumat obligaţia de implementare a unui sistem informatic integrat (art. 5 din acordul de parteneriat), iar neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor de către liderul de proiect, în sensul că acesta nu a acut verificările necesare cu privire la obligaţiile pe care le avea A S.A. şi nu a verificat modalitatea de executare a obligaţiilor care i-au fost impuse prin contract, în sensul că programele software nu sunt funcţionale, nu creează în sarcina pârâtei nicio obligaţie, dimpotrivă liderul de proiect şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru orice disfuncționalitate.
Din Acordul de parteneriat la care face referire instanţă de apel nu rezultă că recurenta-pârâtă avea obligaţia „migrării datelor”. Migrarea datelor era atributul chematei în garanţie A S.A., care şi-a însuşit aceasta obligaţie în baza contractului nr. 1/2015, nicidecum a pârâtei, aşa cum în mod eronat reține instanţă de apel.
Asigurarea funcționalității sistemului reprezenta un aspect strict tehnic, care trebuia verificat şi asigurat prin reprezentanţii A S.A.
Din concluziile controlului realizat de ministerele de resort a reieșit faptul că furnizorul serviciului de mentenanță are datoria ”de a lua toate măsurile pentru rezolvarea problemelor ridicate de UAT-uri, nefiind constatate conduite culpabile din partea beneficiarilor”.
UAT Judeţul Braşov, în calitate de lider de proiect şi de autoritate publică cu competență la nivelul judeţului, nu a efectuat nicio verificare proprie pe teren, pentru a constata nemijlocit dacă există un refuz nejustificat al angajaţilor UAT-urilor de a colabora cu furnizorul și a semnat procesul-verbal fără obiecţiuni.
Acceptând înscrisurile întocmite de furnizor fără un minim de verificări, UAT Judeţul Braşov a neglijat interesul contractual al UAT-ului partener, în speţă pârâta UAT Ghimbav şi nu rezultă din niciun înscris faptul că serviciul de mentenanţă a fost efectuat şi obiectul contractului încheiat cu A a fost realizat.
Prin urmare, UAT Judeţul Braşov a acţionat în mod neglijent, fără a manifesta diligența necesară în raporturile contractuale pe care le avea cu pârâtele din cauză, nu a activat clauza de răspundere a chematei în garanţie, iar sistemul achiziţionat în cadrul proiectului este inoperabil.
Concluzionând, recurenta-pârâtă a solicitat să fie avut în vedere faptul că între ea şi chemată în garanţie nu există niciun raport juridic, că întreaga motivare a hotărârii civile pronunţate de instanţă de apel are la bază contractul încheiat între liderul de proiect şi chemata în garanţie, pârâta nefiind parte în contractul de achiziţie a acestui sistem, iar singura modalitate de răspundere a chematei în garanţie este o acţiune formulată de către liderul de proiect în contradictoriu cu chemată în garanţie.
Recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Augustin:
Singura critică formulată de recurenta-pârâtă priveşte modul de citare al său în cadrul procedurii desfășurate în fața de apel, apreciind ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Precizează că în apel, nu a fost citată la sediul său din Augustin. str. (...), judeţ Braşov, ci la sediul procesual ales la avocat D, care a reprezentat partea în primul ciclu procesual, pentru ca ulterior, tot în cadrul Tribunalului Braşov, instituţia să fie reprezentată de avocat E.
În cadrul cercetării judecătoreşti purtate în faţa Tribunalului Braşov, ulterior încetării contractului de asistentă avut cu av. D, instituţia a depus, prin av. E, împuternicire avocaţială şi diverse acte de procedură la dosar, prin care era indicată ca sediu adresa instituţiei.
Totodată, la momentul depunerii împuternicirii şi prezentării noului avocat ales - E, s-a menţionat că a încetat delegaţia acordată avocatului D.
Ca efect al depunerii delegaţiei de către noul avocat în faţa Tribunalului Braşov, în mod evident, nu se mai impunea menţinerea domiciliului procesual ales la vechiul avocat, efectele mandatului acordat acestuia încetând, în raport de art. 87 C. proc. civ.
Cu toate acestea, niciunul din actele de procedură ulterioare pronunţării primei hotărâri de către Tribunalul Braşov, nu a parvenit la sediul pârâtei, în condiţiile în care, independent de alegerea oricărui domiciliul procesual în faţa Tribunalului Braşov, instanța de apel era obligată să citeze pârâta la sediul său, fără a ţine cont de orice domiciliul procesual ales în faţa Tribunalului Braşov, dat fiind faptul că, potrivit art. 87 C. proc. civ., efectele mandatului se extind exclusiv doar pentru actele îndeplinite în fata respectivei instanţe.
Astfel, şi dacă s-ar aprecia că pârâta şi-a desemnat domiciliul procesual ales, acesta ar fi produs efecte doar în cadrul judecării cauzei la fond - în faţa Tribunalului Braşov, efectele neavând cum să se extindă si pentru judecarea cauzei în faţa instanţei de apel, respectiv în fața Curţii de Apel Braşov.
Interpretând per a contrario dispozițiile art. 172 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că alegerea domiciliului procesual este valabilă doar pentru un ciclu procesual și nu pentru întregul litigiu purtat în fața unor instanţe de grad diferit şi/sau în fața instanţelor de control judiciar.
Precizează că vătămarea sa este evidentă şi rezultă atât din faptul că i-a fost respinsă cererea reconvenţională, în actuala formă a recursului fiind inadmisibile apărări referitoare la fondul problemei şi la aprecierea probelor, nefiind astfel în măsură să combată motivele reţinute pe fond de Curtea de Apel Braşov, cât şi din faptul că, în lipsa apărării, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Astfel, nefiind prezentă nici personal, nici prin reprezentant convenţional, sunt întrunite premisele aplicării art. 153 alin. (2) C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii hotărârii.
5. Apărările formulate în cauză:
Intimaţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov şi Consiliul Judeţean Braşov au formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Augustin, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata-chemată în garanţie C S.A. a formulat întâmpinare la recursurile formulate de recurenţi, comunicată, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimată-pârâtă Comuna Cața a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav, comunicată, prin care solicită să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Intimată-pârâtă Comuna Teliu a formulat întâmpinare la recursurile formulate de recurenți, comunicată, solicitând admiterea recursurilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă Comuna Cața prin întâmpinare, se constată că în cuprinsul cererii de recurs sunt dezvoltate critici ce pot fi analizate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., astfel încât excepția nulității căii de atac se impune a fi respinsă.
În același timp, se reţine că, prin raportare la caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, care poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute expres și limitativ de lege, urmează a fi examinate exclusiv criticile de nelegalitate care au fost formulate în legătură cu soluția pronunţată de curtea de apel și cu considerentele care o susțin. Nu se circumscriu aspectelor de nelegalitate criticile privitoare la stabilirea situației de fapt și la aprecierea materialului probator, respectiv cele vizând modalitatea în care instanţa de apel a interpretat clauzele contractuale.
În cauza dedusă judecății, potrivit premiselor factuale stabilite de instanţele devolutive ale fondului, între pârâtul Consiliul Județean Brașov (lider de proiect) și un număr de 15 unități administrativ-teritoriale din județul Brașov (reclamantul din cauză și ceilalți pârâți) a fost încheiat un Acord de Parteneriat, prin care au fost stabilite drepturile și obligațiile părților, contribuția fiecăreia la cofinanțarea cheltuielilor totale, precum și responsabilitățile ce le revin în implementarea activităților aferente proiectului de achiziționare a unui sistem informatic integrat, destinat gestiunii Registrului Agricol în format electronic la nivelul județului Brașov.
În vederea derulării proiectului, între pârâtul Consiliul Județean Brașov (în calitate de achizitor) și chematul în garanție A S.A. (în calitate de prestator) s-a perfectat un contract de achiziție publică, în temeiul căruia prestatorul s-a obligat să presteze serviciile și să furnizeze produsele aferente contractului, respectiv echipamentele hard, licențele și sistemele de operare, analiză, proiectare, testare și implementare sistem informatic, configurarea și implementarea bazelor de date, a semnăturii electronice, să realizeze formarea profesională, precum și mentenanța sistemului informatic implementat pentru perioada post-implementare (5 ani), în timp ce achizitorul și-a asumat obligația de a plăti prețul convenit. În temeiul acestui contract, chematul în garanție a furnizat celor 15 unități administrativ-teritoriale din acordul de parteneriat echipamentele necesare implementării programului informatic integrat.
Prin demersul judiciar ce face obiect al analizei, reclamantul Municipiul Săcele a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe Județul Brașov, pe Consiliul Județean Brașov și pe celelalte 14 unități administrativ-teritoriale din județul Brașov, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care, în principal, să autorizeze retragerea reclamantului din Acordul de Parteneriat ce a fost încheiat cu părțile din cauză, iar în subsidiar, să rezilieze acest acord din culpa pârâtului Consiliul Județean Brașov și să îl oblige pe acest pârât la plata de daune-interese în cuantum de 10.739,78 lei, invocând ca motiv de reziliere modul defectuos în care funcţionează sistemul informatic implementat şi lipsa oricărei acţiuni din partea pârâtului în vederea remedierii.
Instanța de apel, schimbând în parte soluția pronunțată de tribunal, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată, reținând că nu se identifică nicio obligaţie concretă care nu a fost executată în mod culpabil de către pârâtul Consiliul Judeţean Braşov care să derive din Acordul încheiat, ci din contră, atât reclamantul Municipiul Săcele, cât şi pârâtele Comuna Augustin, Comuna Bod, Orașul Rupea, Orașul Ghimbav și Comuna Teliu, care la rândul lor, au solicitat rezilierea, nu au dovedit executarea obligaţiilor care le reveneau în vederea migrării datelor, respectiv transferul acestora din vechile sisteme folosite de către fiecare unitate administrativ-teritorială în parte în noul sistem realizat de intimata-chemată în garanţie.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, atât reclamantul Municipiul Săcele, cât și pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Augustin au declarat recurs.
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant Municipiul Săcele a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul relativității efectelor contractului prevăzut de art. 1280 C. civ., în sensul că, în relaţia dintre reclamantă şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Braşov, a dat eficienţă şi forţă juridică obligatorie şi contractului încheiat de pârâtă cu chemata în garanţie. A precizat că, împreună cu celelalte unități administrativ-teritoriale, nu a fost niciodată parte în cel de-al doilea contract, încheiat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Braşov cu antreprenorul chemat în garanție, astfel încât condiţia culpei trebuia analizată exclusiv cu privire la obligaţiile asumate prin acordul de parteneriat, modul de executare a contractului de prestări servicii având relevanţă exclusiv în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în garanţie.
Prin această critică, pretinzând încălcarea principiului relativității efectelor contractului, recurentul deduce judecăţii în recurs o chestiune care se regăseşte la limita configurației juridice dată de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., respectiv modalitatea în care instanţa de apel a interpretat clauzele contractuale.
Critica ignoră argumentele instanţei de apel privite în ansamblul lor, iar nu trunchiat. Astfel, ceea ce s-a reținut, ca motiv al rezilierii, a fost modul defectuos în care funcționează sistemul informatic, chestiunea esențială disputată de părțile din litigiu vizând lipsa migrării datelor - transferul acestora din vechile sisteme folosite de către fiecare unitate administrativ-teritorială în parte în noul sistem realizat de intimata-chemată în garanţie – aspect necontestat de către niciuna dintre părți.
Cu privire la obligația de migrare a datelor, nu se poate reține că instanța de apel a dat eficienţă şi forţă juridică obligatorie contractului încheiat de pârâtă cu chemata în garanţie, astfel cum susține recurentul-pârât. Analiza instanței a pornit de la Acordul de parteneriat încheiat între Consiliul Județean Brașov și cele 15 unități administrativ-teritoriale din județul Brașov, la pagina 21 din decizia recurată reținându-se că: ” În ceea ce priveşte obligaţia de migrare a datelor, din analiza Acordului de parteneriat încheiat între părţile din raportul juridic principal (f.13 şi urm. vol. I dosar de fond), rezultă că a fost asumată atât de către liderul de proiect, apelantul Consiliul Judeţean Braşov, cât şi de unităţile administrativ teritoriale părţi în cauza de faţă, conform pct. 5.3 din cadrul Rolurilor şi responsabilităţilor asumate de fiecare, menţionându-se, astfel, că fiecare are, printre altele, obligaţia de „implementare a sistemului informatic integrat”, acest sistem informatic fiind obiectul contractului menţionat.
Din analiza acestui contract, nu rezultă, aşadar, în mod concret cui îi revenea obligaţia de a migra datele din vechile sisteme în cadrul noul sistem informatic, unic la nivelul acestor unităţi administrativ teritoriale, în art. 5 pct. 8, menţionându-se că, în cazul în care unul dintre parteneri nu duce la îndeplinire una sau mai multe obligaţii, cum ar fi cea de implementare a unor activităţi, liderul de proiect va prelua în totalitate responsabilitatea îndeplinirii acestei obligaţii.”
Plecând de la această analiză a clauzelor inserate în Acordul de parteneriat, instanța a avut de clarificat noțiunea de ”implementare a unei activități”, pentru a stabili dacă obligația de migrare a datelor intra sau nu în responsabilitatea liderului de proiect, respectiv a pârâtului Consiliul Județean Brașov, în acest sens apreciind ca fiind necesară analiza caietului de sarcini – parte integrantă a contractului de achiziție publică încheiat între pârât și societatea chemată în garanție.
Acesta a fost contextul în care instanța a examinat conținutul obligațiilor stabilite în caietul de sarcini, apreciind că, deși acesta face parte din contractul de achiziție publică în care reclamantul și pârâtele unități administrativ-teritoriale nu sunt părți, totuși aceștia au cunoscut și și-au asumat modul în care urma să aibă loc migrarea datelor, prin asumarea obligației generale de implementare a sistemului informatic.
Faptul că, interpretând ansamblul materialului probator, instanța a dat eficiență ”şi contractului încheiat de pârâtă cu chemata în garanţie” nu denotă vreun aspect de nelegalitate din prisma încălcării principiului relativității efectelor contractului.
De altfel, în operațiunea de interpretare a clauzelor contractuale, instanța de apel a examinat și alte înscrisuri, cum ar fi Declarația de angajament din 4 iunie 2013, din care a rezultat că reclamantul şi-a asumat obligaţia de a asigura capacitatea operaţională şi administrativă necesare implementării proiectului, precum şi aceea de a asigura interoperabilitatea sistemelor informatice care vor fi implementate prin proiectul depus, cu sistemele informatice deja existente.
Pentru a stabili cui îi revenea obligația de migrare a datelor, instanţa de apel nu trebuia să se raporteze exclusiv la Acordul încheiat între părţi, astfel cum susține recurenta-reclamantă, ci era obligată să valorifice toate înscrisurile existente la dosar, inclusiv contractul de prestări servicii şi actele premergătoare (caietul de sarcini) încheiate de pârâtă cu firma chemată în garanție.
Faptul că în vederea implementării aplicaţiei, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Braşov era obligată să analizeze cerinţele fiecărui beneficiar, nu să realizeze o aplicaţie conform unor cerinţe stabilite unilateral de aceasta și faptul că trebuia să încheie cu chemata în garanţie un contract prin care să îi impună acesteia şi obligaţia de a realiza o soluţie tehnică pentru migrarea automată a datelor, reprezintă chestiuni care exced analizei în actualul cadru procesual. În realitate, ceea ce invocă recurentul este o pretinsă ”nelegalitate” a prevederilor contractuale, iar nu a unor dispoziţii legale, întreaga argumentație vizând efectele juridice ale convenţiei părţilor, care ”ar fi trebuit” să fie în sensul arătat de recurentă.
Conchizând, se constată, așadar, că în mod legal instanţa de apel, fiind învestită prin calea devolutivă cu verificarea legalităţii soluţiei primei instanţe, a procedat la o interpretare sistematică a clauzelor convenţiilor încheiate între părţi, inclusiv a contractului de achiziție publică încheiat cu societatea chemată în garanție, ocazie cu care a stabilit, urmare a cercetării probatoriului, valorificând inclusiv concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, faptul că, deși liderului de proiect (Consiliul Județean Brașov) îi revenea sarcina de a asigura respectarea implementării sale, totuși acestuia nu i se poate imputa o culpă în neexecutarea obligațiilor ce derivă din chiar Acordul de parteneriat, neputându-se identifica nicio o obligație concretă care să nu fi fost executată în mod culpabil de către pârât.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantul Municipiul Săcele va fi respins ca nefondat.
Recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav urmează a fi respins, de asemenea, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Printr-o primă critică, susceptibilă de examinare din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că, deşi în considerentele hotărârii instanța de apel a respins primul motiv de apel vizând încetarea Acordului prin ajungerea la termen, totuși a admis în mod nelegal apelul în integralitate, fără a avea în vedere că, din motivare, rezultă că apelul a fost admis numai în parte.
Cu privire la acest aspect, se reține că respingerea unei critici formulate în cuprinsul cererii de apel, nu determină o soluție parțială asupra căii de atac, respectiv aceea de admitere în parte a apelului.
În conformitate cu normele de procedură civilă, apelul se admite întotdeauna în întregime, art. 480 alin. (2) C. proc. civ. neîngăduind admiterea în parte a căii de atac. Numai schimbarea sentinței (atunci când se constată că prima instanță a intrat în cercetarea fondului, însă hotărârea este greșită) poate fi dispusă în tot sau în parte.
Se constată, așadar, că aspectul învederat de recurentă nu relevă vreo încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat.
Prin cea de-a doua critică, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel, în mod greşit, a admis apelul raportându-se la un contract încheiat între Consiliul Judeţean Braşov şi A S.A. (actualmente C S.A.), contract în care nu este parte, reținând şi calificând în mod greşit anumite acţiuni sau inacţiuni care reprezentau obligaţii impuse în sarcina părţilor suspuse raportului juridic contractual, calificând anumite obligaţii din acel contract ca fiind obligaţii care le reveneau în calitate de parteneri în proiect. De asemenea, instanţa de apel în mod eronat a interpretat clauzele contractuale, apreciind în mod greșit că obligaţia de migrare a actelor este aceeaşi cu obligaţia de implementare a sistemului informatic integrat.
Referitor la faptul că instanța de apel a procedat la o interpretare sistematică a clauzelor convenţiilor încheiate între părţi, raportându-se inclusiv la contractul de achiziție publică încheiat cu societatea chemată în garanție, urmează a fi avute în vedere considerentele anterior prezentate, cu prilejul examinării recursului declarat de reclamant.
În ceea ce privește faptul că instanța ar fi interpretat greșit clauzele contractuale, calificând în mod eronat anumite acţiuni sau inacţiuni care reprezentau obligaţii impuse în sarcina părţilor suspuse raportului juridic contractual, Înalta Curte reamintește faptul că aspectele legate de interpretarea clauzelor contractuale nu constituie o critică de nelegalitate, ci reprezintă un simplu aspect ce ţine de temeinicia judecăţii înfăptuite, din moment ce acestea decurg din analiza probatoriului, cu ocazia cercetării fondului cauzei.
Sub aparenţa unei critici de nelegalitate relative la încălcarea dispoziţiei de drept substanţial vizând efectele contractului - forța obligatorie a contractului (art. 1270 C. civ.), în legătură cu care se rezumă la a indica succint că „motivarea instanţei de apel cu privire la acest aspect este netemeinică şi nelegală, contractul încheiat având putere de lege între părţile contractante, respectiv între liderul de proiect şi chemata în garanţie”, recurenta înţelege să îşi construiască întreaga argumentaţie invocând greşita interpretare de către instanţa de prim control judiciar a clauzelor convenţiilor încheiate între părţi.
Ca atare, întrucât statuările instanţei de apel, cu corespondent pe tărâm contractual, nu mai pot fi contrazise la acest moment procesual, simpla referire la ipoteza încălcării forței obligatorii a contractului nu este de natură a imprima, în sine, criticii un caracter subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta urmărind, în realitate, doar a supune analizei, în afara limitelor specifice judecăţii din recurs, chestiuni de fapt vizând statuările instanței de apel.
Nici susţinerile referitoare la faptul că migrarea datelor era atributul chematei în garanţie A S.A., care şi-a însuşit aceasta obligaţie în baza contractului nr. 1/2015, nicidecum a pârâtei, aşa cum în mod eronat a reținut instanţa de apel, respectiv faptul că asigurarea funcționalității sistemului reprezenta un aspect strict tehnic, care trebuia verificat şi asigurat prin reprezentanţii A S.A., nu deduc, spre examinare, veritabile aspecte de nelegalitate cu privire la actul jurisdicțional atacat.
Susţinerile sunt, la rândul lor, unele ce nu permit controlul judiciar al instanţei de recurs, cât timp, ceea ce afirmă, în esenţă, partea este greşita determinare, în calea ordinară de atac, a efectelor juridice ale clauzelor inserate în convenţia părţilor, aspect ce se circumscrie exclusiv activităţii de interpretare a probatoriului administrat, ce revine instanţelor devolutive.
Analizând decizia recurată prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, se constată că prin modalitatea de redactare a memoriului de recurs şi de formulare a criticilor, recurenta nu a demonstrat în ce constă nelegalitatea soluţiei din apel, astfel încât să fie atrasă incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Drept urmare, recursul se impune a fi respins ca nefondat.
Prin recursul formulat, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Augustin a adus critici hotărârii instanței de apel din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., făcând referire la modul în care a fost citată în cadrul procedurii desfășurate în fața de apel.
Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că, în apel, nu a fost citată la sediul său, ci la sediul procesual ales al apărătorului care a reprezentat partea în primul ciclu procesual, deși în cadrul cercetării judecătoreşti purtate în faţa Tribunalului Braşov, ulterior încetării contractului de asistentă avut cu avocatul inițial, instituţia a depus la dosar diverse acte de procedură, prin noul apărător ales, înscrisuri în cuprinsul cărora era indicată adresa instituţiei. Totodată, la momentul depunerii împuternicirii şi prezentării noului avocat ales, s-a menţionat că a încetat delegaţia acordată avocatului anterior. Ca efect al depunerii delegaţiei de către noul avocat în faţa Tribunalului Braşov, recurenta-pârâtă apreciază că, în mod evident, nu se mai impunea menţinerea domiciliului procesual ales la vechiul avocat, efectele mandatului acordat acestuia încetând, în raport de art. 87 C. proc. civ.
Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că, în fața primei instanțe, pârâta și-a ales sediul procesual la avocat D, apărător care a reprezentat partea până la momentul cercetării judecătorești în primul ciclu procesual. Această alegere nu a fost schimbată pe parcursul judecății - simpla împrejurare că, în diversele acte de procedură depuse la dosar, prin noul apărător ales, era indicată adresa instituţiei, nu era de natură, în lipsa unei solicitări exprese, să determine efectuarea comunicării actelor procesuale la altă adresă decât cea iniţial aleasă în acest scop.
Schimbarea locului citării poate avea loc numai în condițiile art. 172 C. proc. civ. - partea este obligată să încunoștințeze atât instanța (prin indicarea locului unde va fi citată la termenele anterioare), cât și partea adversă. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare (teza a II-a a art. 172 C. proc. civ.). Sintagma ”pentru aceeași instanță” nu poate să fie înțeleasă în sensul că în apel și în recurs citarea la locul indicat în etapa procesuală anterioară nu mai este considerată valabilă, ci în sensul că nu se poate invoca nulitatea hotărârii pronunțate de instanța în cursul căreia s-a schimbat locul citării.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei-pârâte, prin care se arată că, urmare a depunerii delegaţiei de către noul avocat în faţa Tribunalului Braşov, în mod evident, nu se mai impunea menţinerea sediului procesual ales la vechiul avocat, efectele mandatului acordat acestuia încetând în raport de prevederile art. 87 C. proc. civ., se reţine că alegerea sediului/domiciliului procesual, conform dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., nu este într-o legătură de dependenţă cu mandatul dat avocatului ales, fiind necesar ca partea sau avocatul să arate în mod expres că renunţă la alegerea de domiciliu sau de sediu, pentru ca alegerea făcută în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. să nu mai fie valabilă, domiciliul sau sediul procesual ales neconstituind obiect al contractului de asistenţă juridică.
De asemenea, faptul că la momentul depunerii împuternicirii şi prezentării noului avocat ales (E), s-a menţionat că a încetat delegaţia acordată avocatului D, nu echivalează cu schimbarea locului citării în sensul dispozițiilor art. 172 C. proc. civ. – noua adresă de citare trebuia adusă la cunoștința instanţei de către apărătorul părţii în condiţiile art. 160 C. proc. civ., chiar dacă prezenţa reprezentantului convenţional în faţa instanţei ar acoperi lipsa de procedură.
Curtea Europeană a arătat că revine sarcina în primul rând celor interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, hotărârea din 4 mai 2004) şi că autorităţile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenţei trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot din 23 octombrie 2007).
Așadar, instanța de apel nu ”era obligată” să citeze pârâta la sediul său, fără a ţine cont de orice domiciliul procesual ales în faţa Tribunalului Braşov, astfel cum susține recurenta-pârâtă.
Nu pot fi reţinute nici susținerile în sensul că alegerea de sediu/domiciliu procesual ar fi fost valabilă doar pentru etapa procesuală în care a fost făcută, în împrejurările descrise anterior. Astfel, ar fi contrar raţiunilor avute în vedere prin instituirea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ. ca o parte care, în situaţia dată, nu a exercitat calea de atac şi nici nu are cunoştinţă despre exercitarea căii de atac de către cealaltă parte, să fie citată la un alt sediu/domiciliu decât cel procesual ales în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea contestată. Alegerea de sediu/domiciliu poate fi şi este, de cele mai multe ori, determinată de lipsa îndelungată a părţii de la sediul/domiciliul legal, iar comunicarea actelor de procedură la această din urmă adresă ar lipsi de conţinut dreptul la apărare al părţii.
Mai mult, textul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. nu limitează incidenţa alegerii de sediu/domiciliu la etapa procesuală în care a fost făcută. De asemenea, dispoziţiile art. 172 C. proc. civ. obligă partea să încunoştinţeze instanţa despre schimbarea locului unde a fost citată în cursul procesului, rezultând că odată ales un sediu/domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură acesta rămâne valabil în tot cursul procesului, iar nu doar în faza procesuală în care a fost făcută alegerea.
Pentru argumentele expuse, se constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă, vizând neîndeplinirea procedurii de citare în fața instanței de apel, este nefondat.
Având în vedere ansamblul considerentelor expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecății de către cei trei recurenți sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Municipiul Săcele, de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Augustin împotriva deciziei nr. 1999/Ap din 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2024.