Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 03 decembrie 2024 sub numărul x/314/2024, executorul judecătoresc A a înaintat instanţei cererea formulată de creditorul Banca B în vederea încuviinţării executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de împrumut nr. 013/7064 din data de 19 aprilie 2016, cu modificările şi completările făcute prin Act adiţional nr.1 din 30 ianuarie 2019 privind pe debitoarea C, pentru recuperarea sumei de 11852,78 lei, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale şi cheltuielile prilejuite de executarea silită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 06 decembrie 2024, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., având în vedere calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Suceava a debitoarei şi a rămas în pronunţare cu privire la excepţia invocată.
Hotărârea Judecătoriei Suceava
Prin sentinţa civilă nr. 7267 din 6 decembrie 2024, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2 ind. 1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
A arătat că, în speță, debitoarea are calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Suceava, aspect care se circumscrie prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi care în interpretarea instanţei impun declinarea cauzei în vederea respectării aparenţei de imparţialitate.
Instanța a mai reținut că Judecătoria Iași este o instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, astfel că a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Hotărârea Judecătoriei Iași
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 10 ianuarie 2025, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) si alin. (3) C. proc. civ., și a învederat că excepția de necompetență teritorială este de ordine privată şi nu de ordine publică pentru a putea fi invocată de către judecător din oficiu.
A mai arătat că în speță, chiar dacă debitoarea are calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Suceava, petentul executorul judecătoresc A nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de prevederile art. 127 C. proc. civ., de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Suceava, instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitoarei.
A mai reținut că astfel cum rezultă din verificările efectuate în DEPABD cu privire la debitoarea C, domiciliul legal activ al acesteia se află în Municipiul Suceava, strada (...), județul Suceava, motiv pentru care, raportat la dispozițiile legale sus-citate (care reglementează o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga), instanța de executare este Judecătoria Suceava, aceasta fiind competentă să soluționeze și prezenta cerere de încuviințare a executării silite (conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ.).
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Constată că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Suceava și Judecătoria Iași.
Obiectul demersului judiciar îl reprezintă solicitarea creditorului Banca B prin executorului judecătoresc A de a încuviința executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de împrumut nr. 013/7064 din data de 19 aprilie 2016, cu modificările şi completările făcute prin Act adiţional nr. 1 din 30 ianuarie 2019 privind pe debitoarea C, pentru recuperarea sumei de 11852,78 lei, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale şi cheltuielile prilejuite de executarea silită.
În materia încuviințării executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar încuviințarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că instanțele și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea și aplicarea diferită a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de judecător în cadrul Curţii de apel Suceava a debitoarei.
În ceea ce privește dispozițiile art. 127 C. proc. civ., evocate de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte amintește că aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau pârât, rațiunea acestor norme fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.
Articolul 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant sau pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care reclamantul își desfășoară activitatea.
În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea debitoarei de judecător în cadrul Curții de Apel Suceava, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art.127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora ”În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.”
În ipoteza art. 127 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege.
Sintagma ”cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea” din cuprinsul dispoziţiilor art.127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, inclusiv cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art.651 alin. (3) C. proc. civ.
În prezenta cauză, creditoarea Banca B nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Suceava, instanța de la sediul intimatei, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe.
Norma art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu putea fi valorificate de instanță din oficiu prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe. În ipoteza prevăzută de acest text legal, excepția de necompetență teritorială este de ordine privată.
În aceste condiții, întrucât norma de competență teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepției de necompetență de către instanța de judecată din oficiu.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Suceava – instanța sesizată de creditoare – în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi ale art.127 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Suceava, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Definitivă.
Pronunţată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.