I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 30 ianuarie 2024, pe rolul Judecătoriei Băileşti, sub nr. x/183/2024, reclamanta U.A.T. Radovan, în contradictoriu cu pârâta A S.R.L. a solicitat: interzicerea utilizării de către pârâtă a numelui „Radovan” din denumirea „B”, fără acordul reclamantei, în desfășurarea activității comerciale, inclusiv înlăturarea numelui „Radovan” afișat pe clădirea spațiului comercial, precum și înlăturarea acestuia din orice material de promovare comercială; obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 100.000 lei, pentru repararea prejudiciului cauzat; obligarea pârâtei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii judecătorești; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58, art. 252 și următoarele, art. 257 şi art. 1357 C. civ.
I.2. Hotărârile care au generat conflictul
I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 693 din data de 5 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/183/2024, Judecătoria Băileşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Băileşti a reţinut că, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, iar art. 94 C. proc. civ., ce enumera expres cererile date în competenţa judecătoriei, reprezintă o normă de excepţie de la regula instituită prin art. 95 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că ceea ce nu intră în competenţele atribuite judecătoriei revine spre soluționare tribunalului, ca instanţă de drept comun.
În cauză, Judecătoria Băileşti a apreciat că litigiu este unul în materia proprietăţii intelectuale, întrucât izvorăşte din pretinsa încălcare a unor drepturi reglementate de Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, iar materia proprietăţii intelectuale se încadrează în categoria celor care nu pot fi considerate ca fiind atribuite prin lege în competenţa judecătoriei, motiv pentru care litigiile în această materie sunt de competenţa de primă instanţă a tribunalului, în aplicarea art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 99 Legea nr. 84/1998, lege specială în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă, competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine Tribunalului București.
I.2.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/183/2024, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenței sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Astfel, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a reţinut că, în prezenta cauză, reclamanta nu a invocat nici în mod expres, nici în substanță, dispozițiile speciale ale Legii nr. 84/1998 și nu a învestit instanța cu analiza niciunui aspect specific protecției mărcilor sau altui drept de proprietate industrială.
Totodată, a observat că reclamanta nu a pretins că ar avea vreun drept de autor, care să atragă competența specială a unui complet specializat în materia proprietății intelectuale, din analiza cererii de chemare în judecată, rezultând că reclamanta a înțeles să formuleze o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, invocând în esență o încălcare a dreptului său la imagine și o utilizare fără drept a numelui său.
A constatat şi că, din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâtă, reiese că nici aceasta nu a opus reclamantei un pretins drept cu privire la o marcă sau vreun drept de autor.
Prin urmare, a apreciat că analiza acestor aspecte nu implică în mod direct sau indirect cunoștințe speciale legate de materia drepturilor de autor sau de proprietate industrială, ci presupune aplicarea dreptului comun.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Judecătoria Băileşti şi Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, Judecătoria Băileşti a apreciat că a fost învestită cu o acţiune ce se circumscrie materiei proprietăţii intelectuale, în timp ce Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a constatat că litigiul este unul de drept comun.
Prin prezentul demers judiciar, întemeiat pe dispoziţiile art. 58, art. 252 și următoarele, art. 257 şi art. 1357 C. civ., reclamanta a solicitat să se dispună interzicerea utilizării de către pârâtă a numelui „Radovan” din denumirea „B”, fără acordul său, în desfășurarea activității comerciale, inclusiv înlăturarea numelui „Radovan” afișat pe clădirea spațiului comercial, precum și înlăturarea acestuia din orice material de promovare comercială, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 100.000 lei, pentru repararea prejudiciului cauzat.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că numele „Radovan” constituie un atribut de identificare a U.A.T. Comuna Radovan, iar pârâta expune și se folosește în mod nelegal de imaginea comunei.
A considerat că prin simpla afișare a numelui „B”, pârâta a profitat de numele „Radovan” pentru a promova imaginea magazinului în rândul locuitorilor comunei dar și a celor ce au tranzitat comuna, inducând ideea că este o societate ce este promovată, susținută, garantată chiar de Comuna Radovan.
Reclamanta a afirmat că, prin utilizarea fără drept a numelui „Radovan” într-o activitate comercială, pârâta a prezentat fapte neadevărate cu caracter vătămător al imaginii instituției publice, fiindu-i încălcat dreptul personal nepatrimonial la imagine.
A subliniat că este o instituție publică ce nu își permite implicarea imaginii fără drept în susținerea preferențială a unor comercianți privați, astfel că numele său este folosit în mod nelegal întrucât este de natură a induce în eroare pe cei care doresc să facă cumpărăturile, pârâta folosindu-se de rezonanța numelui „Radovan” pentru a atrage și a menține clienții.
Prin urmare, a susţinut că, acțiunea pârâtei de a afișa pe magazinul său denumirea „B” constituie o faptă ilicită ce aduce atingere imaginii Comunei Radovan, instituție ce asigură un serviciu public, iar, prin asocierea numelui de către pârâtă cu activitatea comercială pe care o desfășurată, pune la îndoială serviciul public oferit, creează o imagine preferențială în detrimentul celorlalți comercianți și induce în eroare cumpărătorii.
Ca atare, având în vedere cele arătate de către reclamantă în susţinerea cererii de chemare în judecată, precum şi temeiurile de drept invocate de aceasta, Înalta Curte constată că litigiul pendinte se circumscrie cauzelor de drept comun, partea urmărind protecţia dreptului la imagine şi a dreptului la nume, drepturi personale nepatrimoniale, şi nu protecţia unui drept recunoscut de Legea nr. 84/1998.
Regula în materie de instanţă competentă material pentru „cererile privind obligaţiile de a face şi a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe” este judecătoria, potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., iar, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.
Aşadar, reţinând că prezenta cauză reprezintă o acţiune de drept comun ce vizează angajarea răspunderii civile delictuale pentru încălcarea drepturilor la nume şi la imagine, în raport cu normele de procedură anterior menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băileşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băileşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.