Şedinţa publică din data de 04 iunie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/197, la data de 8.04.2013, pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamanţii Comuna Tărlungeni, Primarul Comunei Tărlungeni şi Consiliul Local Tărlungeni, prin reprezentant convenţional avocat A., au chemat în judecată pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - B. - Direcţia Silvică Braşov - şi Ocolul Silvic Teliu, solicitând instanţei ca, în urma probelor care se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina părţilor pârâte obligaţia de a le lăsa în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 221 ha de teren, înscrisă în cărţile funciare nr. x Zizin, nr. 11949 Zizin şi nr. 1948 Zizin.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 131/S din data de 4 iulie 2016 a Tribunalului Braşov, a fost admisă, astfel cum a fost ulterior precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Tărlungeni, reprezentată legal de primar, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor "B.", prin Direcţia Silvică Braşov şi, în consecinţă:
- s-a instituit în sarcina pârâtei obligaţia de a lăsa reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 221 ha din imobilele înscrise în cărţile funciare nr. x Zizin, nr. 1949 Zizin şi nr. 1948 Zizin, astfel cum aceasta a fost determinată prin raportul de expertiză nr. x din data de 20 noiembrie 2015, întocmit de inginer-expert C. şi prin documentaţia cadastrală aferentă acestui raport de expertiză, ce a fost recepţionată de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov prin procesul-verbal de recepţie nr. x din data de 22 iunie 2016, ce fac parte integrantă din sentinţă.
3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 366/Ap din data de 23 februarie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererile de apel formulate de către apelantul-intervenient în nume propriu Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi apelanta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor "B.", prin Direcţia Silvică Braşov, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Comuna Tărlungeni, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 13l/S din data de 4 iulie 2016 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel au declarat recurs pârâta Regia Naţională a Pădurilor "B." prin Direcţia Silvică Braşov şi intervenientul în nume propriu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor "B."
Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 483 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că, deşi a făcut cunoscut instanţei de apel că prin hotărârea nr. 148 din data de 13 septembrie 2005 a Comisiei Judeţene Braşov, municipiului Braşov i s-a reconstituit titlul de proprietate pentru suprafaţa de 1584,57 ha fond forestier (din terenul inclus în Amenajamentul silvic al Ocolului silvic Teliu), din care suprafaţa de 122,1 ha coincide cu suprafaţa revendicată, Curtea, fără să cerceteze faptul că suprafaţa de 122 ha fond forestier este în posesia municipiului Braşov, a constatat că acest aspect nu rezultă din probele administrate în cauză.
Instanţa de apel s-a aflat în eroare şi nu a observat că din suprafaţa totală de 570,79 ha, intimata-reclamantă posedă şi foloseşte 200,4 ha ca fond forestier, 149,38 ha ca păşune, iar 122 ha sunt în posesia municipiului Braşov. Există o diferenţă de 99 ha, iar această suprafaţă face obiectul dosarului nr. x/2013, "fond funciar", aflat pe rolul Judecătoriei Braşov, din care a fost disjuns prezentul dosar.
Dacă intimatei-reclamante i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa din actele de proprietate depuse, aceasta este îndreptăţită să fie pusă în posesie cu aceste suprafeţe din aceeaşi categorie de folosinţă şi anume păşune şi nu pădure, însă pe calea şi procedura legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate.
Totodată, acţiunea, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, întrucât trebuia urmată procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare. A invocat în faţa instanţei de apel că în acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin decizia nr. 33 din data de 9 iunie 2008, prin care concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă nu este prevăzut expres în legea specială, însă instanţa de apel a arătat că acest aspect nu poate fi reţinut de vreme ce intimata-reclamantă a urmat procedura, însă nu a observat că procedura nu este finalizată, prin punerea în posesie a întregii suprafeţe validate.
Cu privire la motivul de recurs încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că atât instanţa de fond cât şi cea de apel în mod nejustificat au făcut doar aplicarea dispoziţiilor art. 863 şi art. 555 C. civ., în ceea ce priveşte modul de dobândire a fondului forestier, fără să ţină cont de dispoziţiile speciale în domeniu.
Instanţa de apel a interpretat greşit documentele depuse în faza apelului, deşi rezulta în mod clar că la momentul confiscării abuzive terenurile erau incluse în fondul forestier şi erau formate din arborete de peste 80 ani, astfel că nu exista posibilitatea ca Statul român să naţionalizeze aceste suprafeţe ca păşuni.
S-a dispus lăsarea în deplină proprietate şi posesie a unei suprafeţe proprietate publică a statului, fără să se observe că natura de drept public a acestora este dată de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 46/2008 coroborate cu prevederile Legii nr. 213/1998, anexa 1 pct. 4.
Titlul statului este mai bine caracterizat, statul beneficiind de prezumţia privilegiată a fericitului posesor, iar dispoziţiile art. 16 din Decretul-lege nr. 115/1938 statuează că statul nu este obligat să-şi înscrie imobilele în cărţile funciare, imobilele care aparţin domeniului public înscriindu-se numai în registrele speciale.
Instanţa de apel în mod greşit a considerat că nu poate fi primită critica pe care a formulat-o cu privire necomunicarea de către instanţa de fond a raportului de expertiză refăcut întrucât nu a indicat vătămarea care s-a produs. Vătămarea pe care a suferit-o constă în lipsa posibilităţii formulării unor obiecţiuni la raportul de expertiză refăcut, prin care s-a produs un prejudiciu ce constă în contravaloarea celor 221 ha fond forestier.
Recursul promovat de recurentul-intervenient în nume propriu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov
Recurentul-intervenient în nume propriu solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 13 l/S din data de 4 iulie 2016 pronunţate de Tribunalul Braşov, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată precizate de reclamanta Comuna Tărlungeni prin primar, admiterii cererii de intervenţie formulate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice privind constatarea dreptului de proprietate publică a Statului Român asupra pădurii în suprafaţă de 221 ha în contradictoriu cu Comuna Tărlungeni prin primar. Să se respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 26.925 RON, reprezentând onorariu de expert în sarcina Regiei Naţionale a Pădurilor "B." prin Direcţia Silvică Braşov acordate la fond şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON în apel.
De asemenea, solicită a se menţine dispoziţiile de anulare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Comuna Tărlungeni în contradictoriu cu pârâtul Ocolul Silvic Teliu, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acestui pârât; de anulare a cererii de chemare în judecată a reclamantului Consiliul Local al Comunei Teliu în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor "B.", ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acestui reclamant şi respingerea cererii de chemare în judecată formulate de primarul Comunei Tărlungeni în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor "B.", ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, susţine că intimata-reclamantă Comuna Tărlungeni nu face dovada că pădurea revendicată în suprafaţă de 221 ha a fost restituită acesteia de către Comisia Judeţeană Braşov de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constituită în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Braşov, conform dispoziţiilor din Legea nr. 1/2000, Legea nr. 18/1991, precum şi din Legea nr. 169/1997.
Faţă de dispoziţiile legii speciale invocate, intimata-reclamantă trebuia să depună la dosarul cauzei împreună cu titlul de proprietate asupra pădurilor în suprafaţă de 221 ha emis de Comisia Judeţeană Braşov de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi schiţa amplasament a terenului forestier şi procesul-verbal de punere în posesie asupra pădurii.
Drumurile forestiere, construcţiile şi terenurile aferente acestora fac parte din domeniul public al statului în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu referire la pct. I nr. 4 din Anexa cuprinzând Lista cu bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţia României, prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 861 C. civ., bunurile care fac parte din proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
Pădurile în litigiu sunt declarate de lege (în mod expres de prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 213/1998) ca făcând parte din domeniul public al statului, ele nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate şi nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
Făcând trimitere la prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 şi la cele ale Legii nr. 204/1947, arată că terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe de teren intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice. Suprafeţele de pădure au fost incluse în amenajamentul silvic cu ocazia naţionalizării pădurilor care s-a realizat prin efectul Constituţiei din 1948 şi al legilor ulterioare.
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au încălcat normele de drept material invocate anterior şi au reţinut că Statul român nu a fost în măsură să probeze că pădurea de 221 ha constituie obiectul material al dreptului de proprietate publică, drept care să fi fost dobândit în unul dintre modurile reglementate de art. 863 C. civ., deşi a invocat ca mod de dobândire a dreptului de proprietate publică, legea.
Partea adversă nu a uzat de procedura specială pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor, instituită de legile fondului funciar şi în consecinţă, nu mai poate promova pe calea dreptului comun o acţiune în revendicare a acestor imobile.
Din decizia nr. 202 din data de 16 mai 1991 emisă de Prefectura judeţului Braşov şi din hotărârea nr. 61 emisă de Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Braşov, rezultă că s-au restituit terenuri păşune şi fâneaţă şi nu pădure.
Decizia nr. 202/1991 emisă de Prefectura judeţului Braşov, în ceea ce priveşte suprafaţa de 221 ha de pădure, nu poate produce un transfer al dreptului de proprietate de la Statul român la Comuna Tărlungeni şi nici nu poate constitui titlul de proprietate pentru intimata-reclamantă, fiind încălcate dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 18/1991, iar extrasele de carte funciară nu pot face dovada dreptului de proprietate asupra pădurii atât timp cât acestea nu au respectat legile speciale din domeniul fondului funciar.
Raportul de expertiză întocmit în cauză este neconcludent, nepertinent şi inutil cauzei, în lipsa unui tabel parcelar care să cuprindă terenul reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991.
Referitor la cheltuielile de judecată în cuantum de 26.925 RON, reprezentând onorariul de expert pus în sarcina Regiei Naţionale a Pădurilor "B." prin Direcţia Silvică Braşov, acordate la fond, consideră că acestea sunt nelegale întrucât intimata-reclamantă este în culpă pentru nedepunerea tabelului parcelar cu parcelele reconstituite.
5. Apărările formulate în cauză
Învestită cu soluţionarea căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la comunicarea cererilor motivate de recurs, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la filele nr. x, 34 şi 57 din dosarul de recurs.
La data de 6 iunie 2017, în termen legal, recurentul-intervenient în nume propriu Statul Român a depus întâmpinare cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă prin care a solicitat admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.
În termen legal, la data de 20 iunie 2017, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză, ca fiind legale şi temeinice.
Întâmpinările formulate în cauză au fost comunicate, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la filele nr. x, 140, 117 şi 118 din dosarul de recurs.
Recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor "B." a depus în termen legal, la data de 5 iulie 2017, răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă Comuna Tărlungeni, reiterând susţinerile din cererea de recurs şi combătând apărările recurentei-pârâte.
Recurentul-intervenient în nume propriu Statul Român nu a depus răspuns la întâmpinare în termen legal (până la data de 17 iulie 2017).
Faţă de cele arătate, s-a constatat încheiată etapa comunicărilor prealabile, fiind întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 05 decembrie 2017, completul de filtru a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - B. prin Direcţia Silvică Braşov împotriva deciziei civile nr. 366/Ap din data de 23 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.
A admis în principiu recursul declarat de intervenientul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva aceleiaşi decizii.
A fixat termen de judecată la data de 13 februarie 2018, ora 9:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La termenul din 13 februarie 2018 a fost admisă cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către recurentul-intervenient Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, de recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - B. prin Direcţia Silvică Braşov şi de intimata-reclamantă Comuna Târlungeni, prin Primar, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul cererii de intervenţie accesorie formulate de intimatul Municipiul Braşov prin Primar, la data de 09.02.2018.
A fost amânată judecarea cauzei şi s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2018.
La termenul din 27 martie 2018, a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie, iar în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost suspendată judecata recursului declarat de intervenientul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei civile nr. 366/Ap din data de 23 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Braşov.
Prin rezoluţie s-a acordat termen de judecată în şedinţa publică din 05 martie 2024, ca urmare a cererii de repunere pe rol a cauzei, formulate de Statul Român reprezentat legal prin Ministerul Finanţelor. Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a definitivării litigiului în raport de care a intervenit suspendarea judecăţii prezentului recurs, fiind depuse la dosar hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2018, hotărâri în raport de care părţile recurente au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv, iar intimata reclamantă şi-a prezentat propriile apărări.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, la fel ca şi cererea de intervenţie accesorie, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prin motivele sale de recurs, recurentul-intervenient Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a arătat între altele, că intimata reclamantă nu a făcut dovada cu înscrisuri că este proprietara imobilului revendicat, precizând în această direcţie, că intimata reclamantă nu a realizat proba faptului că pădurea în suprafaţă de 221 ha i-ar fi fost restituită de către Comisia Judeţeană Braşov de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform legilor funciare.
A mai arătat şi că intimata reclamantă nu a uzat de procedura specială pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor, instituită de legile fondului funciar.
De asemenea, a considerat şi că Decizia nr. 202/1991 emisă de Prefectul Judeţului Braşov nu este aptă să producă un transfer al dreptului de proprietate de la Statul Român la Comuna Tărlungeni în ce priveşte suprafaţa de pădure de 221 hectare şi nici nu poate constitui titlu de proprietate pentru intimată.
Înalta Curte constată că prin astfel de critici din cererea de recurs precum cele sintetizate supra, recurentul intervenient Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov înţelege să combată practic, statuarea instanţei de apel din cadrul deciziei recurate, relativă justificării dreptului de proprietate invocat de reclamantă, prin prisma titlului de proprietate exhibat de această parte procesuală în susţinerea cererii de revendicare prezente, reprezentat de Hotărârea nr. 61/1991 emisă de Comisia Judeţeană Braşov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Decizia nr. 202/1991 a Prefecturii Judeţului Braşov.
Înalta Curte mai notează relevant în aceeaşi direcţie, că ulterior rezolvării definitive a procesului civil nr. 3175/197/2018 până la a cărui soluţionare judecata prezentului recurs a fost suspendată, recurentul intervenient, precum şi recurenta Regia Naţională a Pădurilor - B., Direcţia Silvică Braşov au invocat în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., fiind incident şi art. 432 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat sub aspect pozitiv, a unor chestiuni litigioase dezlegate prin considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în respectivul dosar, referitoare la acelaşi titlu de proprietate exhibat, intimata reclamantă formulând la rândul său, apărări inclusiv în această privinţă.
Procedând în acest context la analiza criticilor de recurs formulate enunţate, Înalta Curte notează că într-adevăr, în cuprinsul cererii de chemare în judecată precizate, reclamanta intimată a indicat faptul că "Prin Hotărârea nr. 61/1991 emisă de Comisia Judeţeană Braşov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 şi prin Decizia nr. 202/1991 a Prefecturii Judeţului Braşov, subscrisei, Comuna Tărlungeni, i-a fost reconstituit în baza Legii 18/1991 dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren cuprinse în Anexa 16, în care a fost inclusă şi suprafaţa de 570,78 ha înscrisă în CF x Zizin, CF x Zizin şi CF x Zizin" .
Prin decizia civilă recurată, curtea de apel a reţinut că "astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, terenurile în litigiu sunt intabulate pe numele intimatei reclamante, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Hotărârii nr. 61/1991 a Comisiei Judeţene Braşov şi Deciziei nr. 202/1991 a Prefecturii Braşov, ambele acte fiind emise în temeiul prevederilor L. nr. 18/1991. (...)
Referitor la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare, curtea nu poate reţine o astfel de apărare de vreme ce intimata reclamantă a urmat procedura L. nr. 18/1991 şi a obţinut titlurile de proprietate menţionate anterior şi care au fost emise tocmai în temeiul acestei legi speciale. (...)
Chiar dacă este adevărat că prin Constituţia din anul 1948 toate pădurile au fost naţionalizate, totuşi prin edictarea L. nr. 18/1991 s-a urmărit tocmai înlăturarea abuzurilor săvârşite în regimul anterior, iar actele de proprietate al intimatei reclamante au fost emise în baza acestui act normativ special şi nu au fost desfiinţate până în prezent. (...)
Pe de altă parte, chiar Decizia nr. 202/1991 a Prefecturii Braşov care constituie titlul de proprietate al reclamantei, a fost emisă în temeiul prevederilor L. nr. 18/1991 şi se prezumă că a respectat prevederile acestui act normativ, de vreme ce nu a fost desfiinţat până la data pronunţării prezentei decizii. (...)
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate s-a făcut în temeiul prevederilor art. 32 şi art. 40 din L. nr. 18/1991 - forma în vigoare la data emiterii actelor respective, iar art. 29 din H.G. nr. 131/1991 stabilea că terenurile provenite din fostele izlazuri comunale treceau în proprietatea privată a comunelor prin decizia prefecturii, aceasta fiind procedura urmată la data emiterii Hotărârii nr. 61/1991 a Comisiei Judeţene Braşov şi Deciziei nr. 202/1991 a Prefecturii Braşov. (...)
De asemenea, o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu se mai putea formula în baza L. nr. 1/2000 sau a legilor ulterioare de vreme ce intimata reclamantă avea deja un titlu de proprietate emis anterior şi în baza căruia şi-a intabulat şi dreptul de proprietate în cartea funciară.
Totodată, amplasamentul terenurilor reconstituite în temeiul L. nr. 18/1991 în favoarea reclamantei a fost stabilit prin intermediul raportului de expertiză tehnică efectuat în faţa instanţei de fond, iar reclamanta este şi intabulată ca proprietar asupra imobilelor revendicate, tocmai în baza titlurilor de proprietate emise în temeiul L. nr. 18/1991" (paginile 7 - 8 ale deciziei recurate).
Or, Înalta Curte constată că în faza procesuală a recursului, a fost soluţionat definitiv dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov, dosar în care părţi procesuale au fost şi părţile prezente, fiind pronunţată de către Judecătoria Braşov sentinţa civilă nr. 4470/10.05.2023, definitivă prin decizia civilă nr. 1307/18.12.2023 a Tribunalului Braşov.
În cadrul respectivului dosar, "prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.12.2018 pe rolul Judecătoriei Braşov, Regia Naţională a Pădurilor - B. prin Direcţia Silvică Braşov a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană Braşov de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor constituită în cadrul Prefecturii Braşov şi a Comunei Tărlungeni, nulitatea absolută a Deciziei nr. 202/16/05.1991 emisă de Prefectura Judeţului Braşov şi a Hotărârii nr. 61/1991 emisă de Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legii nr. 18/1991 precum şi a actelor juridice ce au fost emise în baza acestora emise de către pârâta 1 pentru pârâta 2 pentru suprafaţa de 221 ha fond forestier înscris în Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Teliu, Unitatea de Protecţie I Vama Buzăului, unităţile amenajistice 222-248" (extras citat din sentinţa civilă nr. 4470/2023 - filele x şi urm. dosar recurs). Recurentul prezent Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Municipiul Braşov prin primar au formulat în cadrul acelui litigiu cereri de intervenţie principală.
În cuprinsul considerentelor sentinţei civile enunţate prin care s-au respins ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată şi cererile de intervenţie principale formulate de intervenienţi, s-a arătat că "Instanţa constată că din cuprinsul cărţilor funciare analizate rezultă că pârâta UAT Comuna Tărlungeni este înscrisă în aceste cărţi funciare în baza unor acte ce nu fac obiectul prezentei judecăţi, respectiv Adresa nr. x din 15.09.1960, emisă de Sfatul Popular Tărlungeni, precum şi a procesului-verbal din 25.04.1960, Adresa nr. x din 19.10.1960 şi procesele-verbale din 30.01.1925 şi 19.05.1925, proces-verbal, adeverinţă nr. x/21.05.2009 eliberată de Primăria Comunei Tărlungeni, conform act nr. 3770/1993 şi act nr. 37734/2009 . În acest din urmă sens instanţa reţine că potrivit această ultimă înscriere s-a realizat prin încheierea notariatului de Stat Judeţean Braşov din dosar nr. x/18.03.1993 unde s-au reţinut ca acte care au stat la baza înscrierii procesul-verbal al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor - Casa Centrală - Cooperaţiei şi Împroprietăririi Sătenilor - Direcţia Cadastrului şi a Lucrărilor Tehnice, precum şi procesul-verbal încheiat la data de 14.05.1925 depus la dosar " (pagina 16 a sentinţei civile nr. x/2023 - filele x şi urm. dosar recurs).
Potrivit cuprinsului respectivei sentinţe civile, cărţile funciare avute în vedere în cadrul considerentelor sale sunt cele regăsite şi în prezentul litigiu.
Înalta Curte constată, în pofida susţinerilor intimatei reclamante privind chestiunea autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv, susţineri formulate atât verbal la termenul de judecată din 14.05.2024, cât şi în scris, în cadrul concluziilor depuse la dosar la data de 22.05.2024, că aceste statuări ale Judecătoriei Braşov - fie ele privite în mod izolat, fie în mod sistematic, în ansamblul motivării respectivei hotărâri judecătoreşti, inclusiv prin raportare la obiectul şi cauza concrete ale respectivei cereri de chemare în judecată - ilustrează în mod categoric, inechivoc, că instanţa de fond respectivă a apreciat că înscrierea dreptului de proprietate al intimatei reclamante în cărţile funciare s-a realizat în temeiul unor alte acte juridice decât cele emise în procedura Legii nr. 18/1991 menţionate anterior.
Este adevărat că Judecătoria Braşov şi-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată respective pe mai multe argumente, unele dintre ele citate de intimata reclamantă în prezentul dosar în cadrul prezentării punctului său de vedere asupra chestiunii autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv, însă, lecturând cuprinsul sentinţei civile nr. 4470/2023, nu se poate contesta coexistenţa şi a acestor argumente determinate, tranşante şi inechivoce, citate supra de prezenta instanţă de recurs, argumente care au justificat deopotrivă hotărârea adoptată de instanţa respectivă şi care, pe cale de consecinţă, nu pot fi catalogate ca fiind trunchiate sau scoase din context.
De altfel, însăşi instanţa de control judiciar din respectivul dosar, Tribunalul Braşov, a confirmat în mod expres că aceste statuări expuse supra au fost realizate de instanţa de fond în cadrul sentinţei civile nr. 4470/2023. Astfel, prin decizia civilă definitivă nr. 1307/2023, prin care s-au respins ca nefondate apelurile formulate împotriva sentinţei civile nr. 4470/10.05.2023 a Judecătoriei Braşov, Tribunalul Braşov a arătat:
"În ceea ce priveşte apelurile formulate de AJFP Braşov pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi RNP B. prin Direcţia Silvică Braşov, Tribunalul reţine că motivul determinant care a condus la respingerea acţiunii şi a cererii de intervenţie a fost acela că nu s-a făcut dovada că există identitate între suprafaţa de 1564 ha din Decizia 202/1991 emisă de Prefectura Jud. Braşov şi suprafaţa din cele 3 cărţi funciare arătate în acţiune. Instanţa de fond a constatat că înscrierile din cele 3 cărţi funciare sunt făcute în baza unor acte ce nu fac obiectul cercetării judecătoreşti, acte şi adrese din anul 1960, procese-verbale din 1925, acte din 1993 şi 2009 care nu au nici o legătură cu actele atacate în prezenta cauză (...)" (decizia civilă nr. 1307/2023 a Tribunalului Braşov - filele x şi urm. dosar recurs prezent).
Tot potrivnic apărărilor intimatei reclamante formulate în privinţa chestiunii autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv, Înalta Curte constată că Tribunalul Braşov, prin decizia sa de apel definitivă pronunţată, a confirmat statuările judecătoriei din sentinţa civilă nr. 4470/2023, redate de prezenta instanţă de recurs prin citat.
Astfel, Tribunalul Braşov, ca instanţă de apel, a circumscris în cadrul hotărârii sale definitive de apel, dreptul de proprietate invocat de intimata Comuna Tărlungeni, unor alte acte juridice decât Decizia nr. 202/16.05.1991 emisă de Prefectura Judeţului Braşov şi Hotărârea nr. 61/1991 a Comisiei Judeţene Braşov de aplicare a Legii nr. 18/1991, respectiv:
"- Procesul-verbal al Comisiei de Ocol pentru împroprietărire Braşov, din data de 30.01.1925 prin care s-a dispus în baza hotărârii comisiunii judecătoreşti de împroprietărire nr. 112/1923 împroprietărirea comunei Zizin, în prezent sat Zizin - comuna Târlungeni, a comunei Purcăreni, în prezent sat Purcăreni - comuna Târlungeni şi a comunei Târlungeni cu terenurile ce formează obiectul acestui litigiu.
- Procesul-verbal din data de 25.04.1960 încheiat de Comitetul Executiv al Sfatului al Oraşului Stalin şi Sfatul Popular al Comunei Târlungeni.
- Încheierile nr. 2046/1960 şi 2306/1960 ale Tribunalului Popular al Oraşului Stalin prin care se dispune intabularea în CF a dreptului de proprietate ca urmare a împroprietăririi comunelor.
- Protocoalele încheiate între Ocolul Silvic Braşov şi Primăria Târlungeni din data de 10.02 şi 15.02.1990 prin care terenurile au fost predate Comunei Târlungeni", (paginile 17 - 18 din decizia civilă nr. 1307/2023), marea majoritate a acestor alte acte juridice indicate fiind cele menţionate şi în cadrul sentinţei civile nr. 4470/2023.
Înalta Curte constată aşadar, în temeiul celor expuse supra, că tribunalul şi-a însuşit în mod expres în cadrul deciziei sale de apel, constatarea instanţei de fond din cadrul sentinţei civile nr. 4470/2023 asupra înscrierii dreptului de proprietate invocat de reclamantă în cărţile funciare în temeiul altor acte juridice decât cele emise în procedura Legii nr. 18/1991.
Drept urmare, intimata reclamantă prezentă nu poate susţine cu succes faptul că, sub acest aspect, autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 4470/2023 a Judecătoriei Braşov ar fi una doar provizorie, în sensul dispoziţiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ.
Tot în temeiul celor ilustrate în paragrafele precedente, Înalta Curte observă că în structura motivării deciziei sale civile nr. 1307/2023, Tribunalul Braşov a realizat constatarea expusă privind fundamentul distinct al dreptului de proprietate evocat de intimata Comuna Tărlungeni, în mod independent de aspectul punerii sau nu în executare a actelor juridice emise în procedura legii funciare, astfel încât dezbaterea statuărilor concrete ale Tribunalului Braşov asupra acestui din urmă aspect enunţat - dezbatere invocată de asemenea, de intimata reclamantă prezentă în apărările sale circumscrise chestiunii autorităţii de lucru judecat - este nerelevantă (şi ca atare, superfluă) în raport de constatarea analizată în prezent.
Restul apărărilor formulate de intimata reclamantă în privinţa chestiunii autorităţii de lucru judecat (precum ar fi cele legate de invocata confirmare în cadrul dosarului civil nr. x/2018, a dreptului său de proprietate asupra imobilului litigios în temeiul actelor juridice diferite evidenţiate în decizia nr. 1307/2023 sau cele relative invocatei atestări în cadrul aceluiaşi dosar rezolvat definitiv, a inexistenţei vreunui drept de proprietate al pârâţilor recurenţi asupra imobilului) vizează elemente subsecvente din cadrul silogismului juridic presupus de acţiunea în revendicare, silogism al cărui punct de plecare îl reprezintă din punct de vedere logico - juridic exhibarea valabilă de către reclamant a titlului de proprietate de care se prevalează.
Continuând, Înalta Curte observă aşadar, că toate considerentele citate din hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2018, considerente care au justificat, fundamentat, soluţiile pronunţate de respectivele instanţe de judecată, statuează în mod definitiv şi de o manieră tranşantă, inechivocă, faptul că înscrierea dreptului de proprietate al intimatei reclamante în cele trei cărţi funciare vechi, CF x Zizin, CF x Zizin şi CF x Zizin, nu s-a realizat în baza actelor emise în beneficiul intimatei reclamante în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv Decizia nr. 202/16/05.1991 a Prefecturii Judeţului Braşov şi Hotărârea nr. 61/1991 a Comisiei Judeţene Braşov de Aplicare a Legii nr. 18/1991, ci în baza unor acte juridice distincte.
Din această perspectivă şi văzând şi prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", rezultă că statuarea expusă a instanţei de apel din prezentul litigiu, în sensul că întabularea dreptului de proprietate al intimatei reclamante Comuna Tărlungeni în cadrul celor trei cărţi funciare s-ar fi realizat în temeiul titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991, contrazice în mod flagrant statuarea contrară din cadrul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiul nr. 3175/197/2018 soluţionat definitiv, determinând aşadar, constatarea încălcării de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".
Aşadar, întrucât elementul de debut al algoritmului juridic presupus de cererea de revendicare formulată de intimata reclamantă - algoritm reglementat de art. 563 C. civ., fie şi amendat potrivit art. 858 şi urm. C. civ. - este infirmat de statuarea contrară din litigiul definitiv soluţionat anterior, rezultă că în cauza pendinte, grupul de critici din recurs, expus în partea de început a prezentelor considerente, grup privitor în esenţă, la fundamentarea eronată de către instanţa de apel a dreptului de proprietate al intimatei reclamante înscris în cărţile funciare pe actele juridice emise în temeiul legilor funciare, este fondat.
Acest caracter juridic al grupului de critici de recurs a fost dobândit ca urmare a survenitei încălcări de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv evidenţiate anterior, fapt de natură a atrage în privinţa calificării lor juridice, incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 7 C. proc. civ. ("Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat") şi nu a art. 488 pct. 8 C. proc. civ. indicat prin cererea de recurs formulată de recurentul intervenient, această operaţiune juridică de reîncadrare fiind permisă instanţei de recurs de prevederile art. 489 C. proc. civ.. Aşa cum s-a ilustrat deja, atât intimata reclamantă, cât şi recurenţii şi-au expus punctul de vedere inclusiv asupra incidenţei în cauză a autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv în raport de considerentele soluţiei definitive pronunţate în cadrul litigiului nr. 3175/197/2018, instanţa de recurs acordând în mod expres cuvântul părţilor procesuale prezente asupra acestui aspect, în cadrul dezbaterilor recursului şi cererii de intervenţie accesorie, desfăşurate la termenul de judecată din 14.05.2024.
Efectul încălcării autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv, conform celor ilustrate supra, este invalidarea statuării instanţei de apel asupra fundamentului (dreptului de proprietate al intimatei reclamante înscris în cărţile funciare) invocat de reclamantă şi reţinut ca incident de către curtea de apel.
În acest context expus, devine inutilă verificarea în continuare, prin prisma celorlalte critici din recursul formulat de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, evident şi a apărărilor contrapuse lor de intimata reclamantă sau a susţinerilor celorlalte părţi procesuale, a operaţiunilor juridice subsecvente realizate de către curtea de apel în cadrul algoritmului juridic presupus de acţiunea în revendicare formulată, atât timp cât premisa acestui algoritm juridic a fost invalidată, potrivit celor anterior expuse.
Tot pe cale de consecinţă, devine inutilă la acest moment procesual şi analiza restului apărărilor intimatei reclamante realizate în privinţa chestiunii autorităţii de lucru judecat a considerentelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiul nr. 3175/197/2018, rest menţionat supra în prezenta decizie. Concluzia se impune întrucât şi acest rest vizează tot aspecte subsecvente celui primar, decisiv, deja analizat, din cadrul algoritmului juridic presupus de acţiunea în revendicare.
Tot acest ansamblu expus de critici, respectiv apărări urmează însă, a fi evaluate de către instanţa de apel, în rejudecarea cauzei, laolaltă cu susţinerile contrapuse lor de către celelalte părţi procesuale ale cauzei, toate acestea evident dacă eventuale impedimente de ordin juridic prealabile nu vor împiedica instanţa de rejudecare să procedeze la realizarea unei atare evaluări.
Pe cale de consecinţă a tuturor argumentelor ilustrate, Înalta Curte constată că se impune în temeiul art. 488 pct. 7 C. proc. civ. în referire la art. 497 C. proc. civ., admiterea prezentului recurs, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, urmând ca instanţa de rejudecare să procedeze la rejudecarea cauzei, cu respectarea autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv anterior enunţate, reglementate de art. 430 C. proc. civ. în referire la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă a soluţiei care se impune în prezenta cauză în referire la recursul declarat de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, potrivit considerentelor ilustrate, rezultă că inclusiv cererea de intervenţie accesorie formulată în recurs de către intervenientul Municipiul Braşov, prin Primar, evident în limitele în care ea a fost admisă în principiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul de judecată din data de 27.03.2025, este fondată.
Pentru ansamblul tuturor acestor considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul promovat, va casa decizia civilă şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-intervenient Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei civile nr. 366/Ap din 23 februarie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Comuna Tărlungeni prin Primar, recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - B. prin Direcţia Silvică Braşov şi intimatul-intervenient Municipiul Braşov prin Primar.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2024.