Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, la data de 16.06.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. sp.j. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. solicitând: a) interzicerea producerii, distribuirii, importului, exportului, oferirii spre vânzare, comercializării şi a oricărui alt act de folosinţă, inclusiv online, de către pârâtă a produselor reprezentând prize reprezentate în anexa nr. 3 şi identificate comercial de pârâtă prin codurile x, acestea încălcând drepturile de autor deţinute de reclamantă asupra formei estetice a produselor; b) interzicerea practicilor de concurenţă neloială constând în reproducerea, distribuirea, importul, producerea, oferirea spre vânzare, comercializarea şi a oricărui alt act de folosinţă, inclusiv online, a produselor reprezentând prize a căror reprezentare grafică este redată în Anexa nr. 3 şi identificate comercial de pârâtă prin codurile x, precum şi a oricăror alte produse ce imită în mod fraudulos aspectul produselor comercializate legitim de reclamantă şi care sunt identificate de reclamantă sub denumirile x; c) retragerea şi scoaterea definitivă din circuitul comercial a produselor care sunt identificate de pârâtă prin codurile x şi distrugerea acestora, pe cheltuiala pârâtei; d) obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 1.500 de euro. respectiv echivalentul a 7.251 RON la cursul BNR din data de 12.06.2020, reprezentând daune materiale; e) obligarea la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu la suma de 3.000 de euro, respectiv echivalentul a 14.502 RON la cursul BNR din data de 12.06.2020, cauzate prin actele de încălcare a drepturilor reclamantei şi prin actele de concurenţă neloială; f) furnizarea de informaţii complete privind provenienţa şi reţelele de distribuţie a bunurilor ce formează obiectul prezentului dosar: numele/adresele furnizorilor şi ale deţinătorilor anteriori ai bunurilor, numele/adresele cumpărătorilor/clienţilor, cu excepţia consumatorilor finali, informaţii cu privire la cantitatea şi valoarea de produse achiziţionate, produse, fabricate, livrate sau transportate, primite ori comandate şi livrate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile, facturile sau alte documente de achiziţie relevante; g) obligarea pârâtei la publicarea pe pagina sa de internet, respectiv www.x.ro, a unui comunicat, în care să fie menţionată fapta de concurenţă neloială săvârşită şi măsurile dispuse de instanţă sau dispozitivul hotărârii şi publicarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti în ziarele "C." şi "România Liberă", precum şi în publicaţiile electronice de specialitate D. şi E. pe cheltuiala pârâtei; h) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, conform art. 453 şi urm. C. proc. civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7,10,12,13 şi urm., cât şi art. 187 şi 188 ale Legii nr. 8/1996, art. 7 raportat la art. 1, art. 2 alin. (2) lit. c) şi (3) şi art. 5 din Legea 11/1991, art. 1349 şi următoarele C. civ., O.U.G. nr. 100/2005, art. 6 bis alin. (1) şi art. 10 bis din Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale, art. 6 alin. (1) Ut (b) din Directiva 2005/29/CE, art. 6 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 363/2007.
I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 258 din data de 22 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a luat act de renunţarea reclamantei A. la capetele de cerere privind obligarea paratei la plata despăgubirilor materiale şi morale.
A admis cererea de chemare în judecată, a dispus interzicerea producerii, distribuirii, importului, exportului, oferirii spre vânzare, comercializării şi a oricărui alt act de folosinţă, inclusiv online, de către pârâtă a produselor identificate de pârâtă prin codurile x; interzicerea practicilor de concurenţă neloială constând în reproducerea, distribuirea, importul, producerea, oferirea spre vânzare, comercializarea şi a oricărui alt act de folosinţă, inclusiv online, a produselor identificate de pârâtă prin codurile x; retragerea şi scoaterea definitivă din circuitul comercial a produselor identificate de pârâtă prin codurile x şi distrugerea acestora, pe cheltuiala pârâtei; furnizarea de informaţii complete privind provenienţa şi reţelele de distribuţie a produselor identificate de pârâtă prin codurile x, respectiv numele/adresele furnizorilor şi ale deţinătorilor anteriori ai bunurilor, numele/adresele cumpărătorilor/clienţilor, cu excepţia consumatorilor finali, informaţii cu privire la cantitatea şi valoarea de produse achiziţionate, produse, fabricate, livrate sau transportate, primite ori comandate şi livrate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile, facturile sau alte documente de achiziţie relevante.
A obligat pârâta la publicarea pe pagina sa de internet, respectiv www.x.ro, a unui comunicat, în care să fie redat dispozitivul prezentei hotărâri şi publicarea acestuia în ziarele "C.", "România Liberă" şi în publicaţiile electronice de specialitate D. şi E. pe cheltuiala pârâtei.
A obligat pârâta la plata sumei de 35.850 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei civile nr. 258 din data de 22 februarie 2022 a declarat apel pârâta B. S.R.L..
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin decizia civilă nr. 407A din data de 09 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 258/22.02.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea ca nefondată.
I.4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 407A din data de 09 martie 2023 a formulat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii atacate ca fiind emisă cu încălcarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material în materia protecţiei dreptului de autor şi a jurisprudenţei în această materie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 258/22.02.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material atunci când a considerat că produsele sale, constând în prize cu capac, nu ar avea un caracter original suficient pentru a beneficia de protecţie prin dreptul de autor. Astfel, recurenta a arătat că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este contrazisă de Deciziile F. nr. ICD 110 762, ICD 110 763 şi ICD 110 764, depuse la dosar încă de la cererea de chemare în judecată şi devenite definitive prin necontestarea lor de către intimată în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Din aceste decizii F. rezultă că desenele industriale înregistrate de către B. S.R.L., considerate imitaţii ale produselor A., au fost anulate tocmai pentru că existau creaţii anterioare originale ale recurentei, distincte de funcţiile tehnice ale produselor, încât să conducă la acest rezultat.
Recurenta a considerat eronată concluzia instanţei de apel conform căreia nu ar fi demonstrat originalitatea produselor sale şi nici faptul că acestea ar reprezenta o manifestare a alegerilor libere şi creative ale autorului. Instanţa de apel ar fi apreciat incorect că muchiile rotunjite şi utilizarea capacului transparent etanş ar ţine exclusiv de funcţionalitate şi nu de originalitate.
Recurenta a precizat că orice căutare pe internet se realizează prin intermediul unor motoare de căutare şi este influenţată atât de criteriile folosite la căutare, cât şi de algoritmii acestor motoare, care pot favoriza anumite rezultate, inclusiv pe considerente comerciale. În aceste condiţii, nicio căutare pe internet nu poate constitui în sine o probă privind existenţa sau inexistenţa originalităţii unei opere şi nu pot surprinde toate detaliile obiectului (produsului) respectiv, care sunt prezentate în format 2 D şi nu 3 D, aşa cum sunt planşele depuse la dosarul cauzei, în probatoriu, încă de la faza procesuală în fond.
Recurenta a contestat aprecierea instanţei de apel potrivit căreia "reclamanta nu a dovedit în niciun fel" caracterul original al creaţiei sale, arătând că aceasta a depus înscrisuri ce probează anterioritatea şi originalitatea designului produselor sale.
De asemenea, recurenta a arătat că până şi căutarea efectuată de instanţa de apel pe internet nu a relevat produse similare cu cele realizate de A., ci doar produse care aveau elemente diferite de design, în ciuda îndeplinirii aceleiaşi funcţii tehnice, ceea ce ar confirma tocmai creativitatea producătorilor în încercarea de a-şi diferenţia produsele.
Recurenta a subliniat importanţa caracterului distinctiv al produselor pe piaţa echipamentelor electrice, evidenţiind că într-un domeniu caracterizat de concurenţă ridicată, acesta este esenţial pentru atragerea clientelei.
Astfel, a menţionat că există diverse forme de prize, cum ar fi prize rotunjite cu capac transparent - produsele A. - dar şi prize sub formă de cub sau paralelipiped, ori decorate cu elemente colorate, toate având scopul evident de a se distinge unele faţă de altele.
Or, instanţa de apel ar fi putut observa din probatoriul administrat faptul că intimata B. a realizat doar produse care imită designul produselor A., şi nu designul altor producători.
În continuare, recurenta a criticat considerentul instanţei de apel potrivit căruia critica apelantei B. referitoare la lipsa unui raţionament în fapt al primei instanţe cu privire la elementele grafice cu rol estetic identificate de tribunal, ar fi fost pertinentă, fără ca instanţa să fi explicat clar motivul acestei pertinenţe.
De asemenea, recurenta a susţinut că, raportat la calitatea sa procesuală, în apel, sarcina probei privind pretinsul caracter eronat al argumentelor instanţei de fond revenea apelantei B., ceea ce nu s-a întâmplat.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel nu a explicat motivul pentru care societatea B. a realizat doar prize ermetice închise cu capac care copiază exclusiv designul prizelor A. şi nu design-urile altor modele identificate chiar de instanţa de apel în cadrul căutărilor sale pe internet.
De asemenea, a precizat că instanţa de apel nu a explicat nici motivul pentru care doar societatea B. imită produsele recurentei şi nu alţi producători prezenţi pe piaţa echipamentelor electrice.
Astfel cum se arată chiar în jurisprudenţa CJUE citată în cuprinsul deciziei nr. 407A/2023 a Curţii de Apel Bucureşti - hotărârea din 1 decembrie 2011 în cauza Painer, C-145/10 şi hotărârea din 7 august 2018 din cauza Renckhoff, C-161/17, "pentru ca un obiect să poată fi considerat drept original, este necesar şi în acelaşi timp suficient ca el să reflecte personalitatea autorului său, manifestând alegerile libere şi creative ale acestuia din urmă". Or, designul prizelor ermetice cu capac produse de către A. reflectă pe deplin personalitatea şi alegerile creative ale autorului acestora, fondatorul societăţii domnul A. şi nimeni, nici măcar intimata B. S.R.L., nu a contestat faptul că acesta este o persoană cu o îndelungată activitate şi reputaţie în producţia de echipamente electrice. Totodată, a arătată că nu este deloc o simplă întâmplare nici faptul că societatea actuală, care produce prizele, păstrează chiar în denumirea sa numele şi prenumele fondatorului acestei afaceri, care are rolul de marcă faptul că produsele poartă amprenta ingeniozităţii tehnice şi a creativităţii domnului A..
Consideră că aprecierea instanţei de apel conform căreia elementele estetice ale prizelor ermetice cu capac produse de către A. ar fi simple elemente funcţionale este o simplă apreciere subiectivă, contrazisă de în mod evident de probatoriul administrat în faza judecăţii în fond şi apel.
Or, instanţa de apel aduce în discuţie valoarea artistică a operei, mutând discuţia dintr-o sferă obiectivă, a identificării contribuţiei, amprentei autorului, într-una subiectivă, vizând valoarea stilistică a produselor A..
De asemenea, a mai subliniat că instanţa de apel este în eroare atunci când după ce impută societăţii A. că "nu a adus nici în cursul judecăţii apelului argumente în sensul respingerii acestei critici, ori pentru a consolida concluzia rolului exclusiv estetic al unor elemente ale prizei, afirmă în paragraful imediat următor că "Instanţa de apel nu se află în postura de a propune astfel de probe din oficiu, din moment ce caracterul tehnic şi extrem de nuanţat al incidenţei sau nu a libertăţii de creaţie fac ca existenţa acestor probe să nu fie cunoscută decât părţilor însele". Nu este foarte clar la ce probă se referă instanţa de apel în aceste considerent, probabil la cea cu expertiză tehnică, însă instanţa de apel nu a pus măcar în discuţie necesitatea unei astfel de expertiză, deşi prin întâmpinarea depusă de către reclamantă-intimată şi-au exprimat disponibilitatea administrării oricărei probe a cărei necesitatea ar rezulta din cercetarea judecătorească sau din dezbateri.
A mai criticat faptul că instanţa de apel a continuat cercetarea judecătorească după încheierea dezbaterilor, în forma căutărilor pe internet, fără a mai pune în discuţia părţilor concluziile sale şi fără a permite combaterea acestora, inclusiv printr-o expertiză tehnică.
I.5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata B. S.R.L. a solicitat instanţei:
În principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului formulat de recurenta A., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu menţinerea integrală a hotărârii recurate.
În subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, întrucât motivul invocat de recurentă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză, şi menţinerea integrală a hotărârii atacate.
De asemenea, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată generate, în temeiul art. 451 şi următoarele din C. proc. civ.
În motivare, intimata a susţinut că recursul este nul, deoarece recurenta nu a indicat explicit normele de drept material încălcate sau greşit aplicate de către instanţa de apel, limitându-se la afirmaţii generale privind interpretarea greşită a normelor privind dreptul de autor şi jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În opinia intimatei, recurenta a formulat critici ce privesc aprecierea probelor, aspecte de fapt care nu pot fi analizate în recurs.
În subsidiar, în privinţa netemeiniciei recursului, intimata a arătat că recurenta a făcut confuzii tehnice şi juridice privind aplicarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor, a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele şi modelele industriale comunitare şi a Legii nr. 129/1992 privind desenele şi modelele industriale.
Intimata a argumentat că Deciziile F. invocate de recurentă privesc modele industriale care au fost analizate exclusiv din perspectiva caracterului individual şi a noutăţii, fără legătură directă cu pretinsul drept de autor asupra desenelor tehnice invocate de recurentă. A subliniat că recurenta a încercat în mod eronat să asocieze aceste decizii cu un drept de autor asupra unor simple desene tehnice.
Mai mult, intimata a subliniat că recurenta a confundat termenii "operă de artă grafică sau plastică", "desen tehnic" şi "desen/model industrial", fiecare având reglementări distincte. A susţinut că desenele tehnice invocate de recurentă au o funcţie exclusiv tehnică, fiind realizate conform unor standarde internaţionale şi că acestea nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru protecţia prin dreptul de autor.
Intimata a evidenţiat că instanţa de apel a apreciat corect caracterul exclusiv utilitar al desenelor tehnice invocate şi că, în mod justificat, a reţinut aplicabilitatea art. 9 lit. (g) din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia desenele tehnice nu pot beneficia de protecţia dreptului de autor.
În concluzie, intimata a susţinut că hotărârea atacată este legală şi temeinică, solicitând menţinerea acesteia. şi respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând legalitatea deciziei recurate, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, în considerarea celor ce succed.
Preliminar, se constată că recursul nu este lovit de nulitate conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cum susţine intimata-pârâtă; deşi este adevărat că o parte dintre susţinerile recurentei nu pot fi examinate din perspectiva nelegalităţii deciziei atacate, pentru că se referă la aspecte de netemeinicie şi privesc în mod direct chestiunea evaluării probatoriului şi a elementelor de fapt relevante ale speţei, în cererea de recurs se regăsesc susţineri ce pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind greşita aplicare sau interpretare a normelor de drept substanţial incidente cauzei şi totodată alte chestiuni ridicate pot fi evaluate prin prisma cazului de casare de la pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., pentru că privesc soluţionarea cauzei la instanţa de apel cu nesocotirea normelor de procedură ce guvernează procesul civil.
De aceea, în cele ce urmează vor fi analizate numai acele critici care sunt susceptibile de încadrare în motivele de recurs prevăzute de lege - inclusiv dacă încadrarea presupune o recalificare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. - cu înlăturarea celor care tind la o nouă judecată în fond a cauzei.
Printr-un prim motiv de critică, s-a susţinut pretinsa încălcare a celor statuate prin deciziile F. de anulare a înregistrărilor modelelor industriale ale pârâtei, în sensul că aceste decizii ar fi statuat în sensul originalităţii modelelor anterioare ale reclamantei.
Încadrarea acestui motiv nu se poate realiza în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru că nu se pune în discuţie aplicarea unei norme de drept material.
Înalta Curte consideră că această critică nu poate fi examinată nici sub cazul de casare de la pct. 7 al art. 488 C. proc. civ. (încălcarea autorităţii de lucru judecat), pentru că deciziile pronunţate de Oficiu în procedura de anulare a mărcilor şi desenelor/modelelor industriale nu se bucură în faţa instanţei naţionale de autoritate de lucru judecat în sensul avut în vedere de norma evocată, de vreme ce acestea nu sunt hotărâri ale unor organe judiciare.
Susţinând că statuările instanţei de apel sunt contrazise de constatările comisiei F. care a dispus anularea modelelor industriale înregistrate la nivelul Oficiului, recurenta-reclamantă poate aduce în discuţie cel mult negarea valorii probatorii a unei dovezi administrate în cauză, cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dar nici în aceste coordonate legale critica nu poate fi primită.
Astfel, anularea înregistrărilor modelelor al căror titular a fost intimata-pârâtă s-a realizat pentru motivul neîndeplinirii condiţiilor substanţiale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare, care sunt noutatea şi caracterul individual.
În acest sens, din deciziile invocate se poate desprinde concluzia că impresia globală pe care o producea asupra utilizatorului avizat modelul a cărui înregistrare a fost contestată nu diferea de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de un alt desen sau model care a fost făcut public anterior, respectiv că un model identic (în speţă cel folosit de reclamantă) a fost făcut public anterior.
Or, chestiunile litigioase în speţă (respectiv dacă modelele de prize aparţinând reclamantei îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi protejate prin drept de autor) nu au făcut obiectul analizei deciziilor în discuţie şi nici nu ar fi fost posibil să fie examinate, deoarece aceste aspecte revin spre apreciere instanţei naţionale.
Din această perspectivă sunt relevante statuările cuprinse în Hotărârea CJUE (Camera a treia) din 12 septembrie 2019 în cauza C-683/17, Cofemel - Sociedade de Vestuário S.A. împotriva G., paragrafele 39 şi următoarele, cu precădere par. 40:
"Procedând astfel, legiuitorul Uniunii a considerat că obiectele protejate în temeiul unui desen sau al unui model industrial nu sunt, în principiu, asimilabile celor care constituie opere protejate prin Directiva 2001/29." şi par. 50:
"În această privinţă, trebuie să se precizeze de la bun început că protecţia desenelor şi modelelor industriale, pe de o parte, şi protecţia oferită de dreptul de autor, pe de altă parte, urmăresc obiective fundamental diferite şi sunt supuse unor regimuri distincte. Astfel, aşa cum a arătat în esenţă domnul avocat general la punctele 51 şi 55 din concluzii, protecţia desenelor şi modelelor industriale urmăreşte să protejeze obiecte care, deşi sunt noi şi individualizate, prezintă un caracter utilitar şi au vocaţie să fie produse în masă. În plus, această protecţie este menită să se aplice pe o durată limitată, dar suficientă pentru a permite rentabilizarea investiţiilor necesare pentru crearea şi producerea acestor obiecte, fără a îngrădi însă în mod excesiv concurenţa. La rândul său, protecţia oferită de dreptul de autor, a cărei durată este semnificativ mai mare, este rezervată obiectelor care merită să fie calificate drept opere."
Aceste argumente cuprinse în Hotărârea Cofemel susţin teza că recunoaşterea celor două categorii de drepturi - deşi este posibil un cumul, cum se consemnează în paragrafele 43 şi 45 din hotărâre - este supusă unor cerinţe distincte, astfel că existenţa unui model anterior făcut public de reclamantă nu implică şi recunoaşterea pentru acesta din urmă a unui drept de autor.
Cu privire la argumentele deduse de instanţa de apel din existenţa pe piaţă a mai multor prize cu înfăţişare exterioară similară, ce prezintă elemente concrete diferite, valorificarea lor a fost criticată de recurenta-reclamantă din perspectivă procedurală, susţinându-se că instanţa a procedat la aceste verificări (accesarea unui motor de căutare pe internet a produselor) după închiderea dezbaterilor şi fără a da posibilitatea părţilor de a combate aceste elemente de probă, neputând fi verificate reperele acestor căutări (cuvinte cheie, motor folosit, etc).
Aceste susţineri pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la normele procedurale ce reglementează dreptul la apărare şi contradictorialitatea procesului civil (în componentele la care se referă art. 13 alin. (3) şi respectiv art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.), dacă asemenea încălcări se concretizează prin incidenţa dispoziţiilor art. 175 sau art. 176 C. proc. civ. - atrăgând nulitatea hotărârii atacate.
În cauză se constată că instanţa de apel s-a raportat la rezultatul unei verificări folosind un motor de căutare pe internet atunci când a reţinut că imaginile prizelor identificate astfel relevă că în realitate alegerile în conceperea acestor produse se bucură de suficientă libertate încât să poată da naştere unor drepturi de autor, autorul nefiind constrâns de funcţia tehnică, însă o astfel de situaţie nu se regăseşte în speţă:
"În cauza de faţă, însă, reclamanta nu a dovedit în niciun fel nici caracterul vădit original al creaţiei sale, nici faptul că aceasta reprezintă manifestarea alegerilor libere şi creative ale autorului. Caracteristicile descrise de reclamantă se referă la designul cu muchii rotunjite şi la utilizarea închiderii etanşe cu ajutorul capacului transparent, însă nu se explică prin ce anume exprimă aceste caracteristici o alegere creativă a autorului, fără a se suprapune complet funcţiei tehnice. Mai mult, o simplă căutare pe internet generează imagini ale unor desene similare ca funcţie (prize multiple etanşe cu capac) însă dispuse nu în linie dreaptă, ci compactate în forma unui cub ori paralelipiped, ori decorate cu elemente colorate, ori concepute pentru a fi încorporate elementelor de mobilier tip birou (fiind aparent ascunse), astfel că se poate ajunge în mod legitim la concluzia că originalitatea şi alegerile artistice libere nu sunt excluse în legătură cu acest produs în general, însă nu se regăsesc în cazul produselor reclamantei."
Cu titlu de principiu, recurenta-reclamantă susţine pertinent faptul că instanţei nu îi este permis a se raporta la elemente de probă care nu au fost puse în prealabil în dezbaterea părţilor, pentru ca acestea să poată combate legalitatea lor, să aibă posibilitatea de a propune probe contrare ori de a dezbate forţa lor doveditoare.
O verificare ca cea imputată instanţei de apel în speţă reprezintă procesul de a găsi informaţii pe Internet folosind un motor de căutare, care este un program software ce permite utilizatorilor să introducă interogări (întrebări sau cuvinte cheie) şi să primească rezultate relevante de pe paginile web.
Motoarele de căutare funcţionează prin intermediul roboţilor de căutare, care scanează paginile web şi indexează conţinutul lor. Acest proces ajută motorul de căutare să găsească informaţii rapid şi eficient, pe care le prezintă utilizatorului folosind anumiţi algoritmi şi criterii variabile privind ordinea prezentării lor.
Nefiind vorba despre o bază de date publică, ci despre informaţii culese de pe pagini web nedeterminate, ce sunt apoi indexate şi ordonate, rezultatul căutării - ce poate fi util soluţionării cauzei - reprezintă un mijloc de probă supus regimului procedural de drept comun în procesul civil, astfel că presupune, dacă este ordonat şi administrat de instanţă din oficiu, respectarea aceloraşi garanţii mai sus evocate: contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
Cu toate acestea, în speţă elementul de fapt extras de curtea de apel din respectiva căutare este unul ce apare ca fiind indiferent în cadrul raţionamentului logico-juridic cuprins în hotărâre, deoarece instanţa a reţinut, cu argumente proprii, că nu sunt îndeplinite condiţiile extrase din jurisprudenţa CJUE pentru a recunoaşte dreptul de autor în speţă, pentru că elementele ce caracterizează prizele reclamantei nu exprimă o alegere creativă a autorului şi sunt legate de funcţionalitatea acestora.
De aceea, nefiind un element determinant pentru soluţionarea cauzei - ci mai degrabă apare ca un considerent supraabundent - nulitatea condiţionată virtuală nu operează în cauză (nefiind identificată o vătămare rezultată din utilizarea acestei căutări) şi cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care presupune ca nesocotirea normei de procedură să atragă sancţiunea nulităţii, nu este incident.
Înalta Curte constată că, deşi nu au fost expres invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ele trebuie să fie examinate şi în legătură cu reproşul adus instanţei de apel în sensul că nu a pus în discuţie administrarea unei probe cu expertiză, dacă o considera necesară.
În primul rând, nu rezultă din considerentele deciziei recurate că o atare probă a fost considerată necesară.
În schimb, instanţa de apel a constatat că argumentele privitoare la activitatea creativă desfăşurată odată cu conceperea modelelor de prize în discuţie (care nu se regăseau în hotărârea primei instanţe, atacată cu apel de pârâtă), trebuie să fie aduse de reclamantă, care este ţinută a-şi dovedi pretenţiile:
"În plus, deşi critica pertinentă a apelantei s-a referit la lipsa unui raţionament în fapt al primei instanţe cu privire la elementele grafice cu rol estetic identificate de tribunal, intimata - reclamantă nu a adus nici în cursul judecăţii apelului argumente în scopul respingerii acestei critici, ori pentru a consolida concluzia rolului exclusiv estetic al unor elemente ale prizei.
Instanţa de apel nu se află în postura de a propune astfel de probe din oficiu, din moment ce caracterul tehnic şi extrem de nuanţat al incidenţei sau nu a libertăţii de creaţie fac ca existenţa acestor probe să nu fie cunoscută decât părţilor însele."
În al doilea rând, faţă de art. 254 alin. (6) C. proc. civ. ("Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii."), un astfel de motiv de recurs nu poate fi primit.
Totodată, nu se poate susţine cu temei că a fost răsturnată sarcina probei, care în apel revenea pârâtei - titulară a căii de atac, deoarece în speţă apelanta pârâtă a învederat prin apelul declarat tocmai absenţa fundamentelor faptice şi argumentative în sentinţa atacată ale unor împrejurări relevante pentru cauză; constatând că, într-adevăr, aceste repere lipsesc din considerentele hotărârii tribunalului, instanţa de apel era îndreptăţită a sublinia că însăşi reclamanta nu a justificat adecvat în cauză faptul că pretinsa operă reflectă personalitatea autorului prin manifestarea alegerilor libere şi creative ale acestuia.
Conex, recurenta susţine că pertinenţa acestei critici a apelantei nu a fost justificată de Curtea de apel, ceea ce poate constitui un viciu sancţionabil din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (pentru absenţa unei dezlegări impuse de susţinerile părţilor, cu referire la art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi art. 476-477 C. proc. civ.), dar Înalta Curte observă că întreaga motivare a deciziei atacate se referă la condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru a se constata existenţa unui drept de autor - astfel cum au fost extrase din jurisprudenţa analizată acolo - şi în consecinţa statuării acestora s-a procedat şi la verificarea concretă a împrejurărilor cauzei.
Rezultă deci îndeajuns de lămuritor de ce erau pertinente susţinerile apelantei pârâte în sensul că nu s-a dovedit sau justificat în cauză - şi nici prima instanţă nu reţinuse vreun argument - care a fost modalitatea concretă în care alegerile libere ale autorului s-au manifestat la crearea produselor reclamantei.
Cât priveşte concreta apreciere a instanţei de apel cu privire la condiţiile recunoaşterii dreptului de autor invocat prin acţiune, se impune a observa că au fost în mod corect identificate elementele relevante de apreciere astfel cum rezultă ele din jurisprudenţa CJUE anterior evocată (Hotărârea Cofemel) - de altfel aplicarea lor la speţă nu a fost criticată prin cererea de recurs, care nu cuprinde susţineri contrare concluziilor teoretice ale instanţei de apel - astfel încât în coordonatele cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se poate reţine o nelegalitate.
Conex, susţinerile recurentei reclamante privind rezultatul concret al analizei Curţii de apel se înscriu în registrul aprecierilor de fapt, al căror control judiciar nu poate fi realizat în coordonatele cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul nefiind deschis decât pentru situaţia încălcării legii la momentul soluţionării apelului.
În schimb, aprecierile instanţei de apel cu privire la faptele relevante cauzei - cum este în speţă şi chestiunea absenţei elementelor care să justifice existenţa unei opere în sensul Legii nr. 8/1996 - scapă controlului de legalitate de faţă.
În fine, împrejurarea că prizele comercializate de pârâtă sunt identice sau similare cu cele concepute anterior de reclamantă nu poate primi consecinţe juridice în absenţa recunoaşterii unui drept al reclamantei asupra modelelor puse pe piaţă - fie un drept asupra unor modele sau desene industriale înregistrate, fie un drept de autor - iar aspectele legate de săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială nu au fost deduse judecăţii prin recurs, astfel încât în absenţa unui motiv de critică nu pot fi examinate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta căzută în pretenţii la plata către intimată a cheltuielilor ocazionate de judecarea recursului, în cuantum de 29.750 RON, reprezentând onorariu avocaţial conform dovezii depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 407 A din 9 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..
Obligă curenta-reclamantă A. la plata sumei de 29750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. S.R.L..
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 noiembrie 2024.