Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă la data de 01 iulie 2013, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Miniera Tg-Jiu, au solicitat să se constate că sunt autorii invenţiei denumită "Cupă poligonală pentru excavator", protejată prin brevetul de invenţie nr. x B1/30.12.2005, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu S.C. K. S.A. şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficienţa economică, realizată prin utilizarea neautorizată a "dinţilor cupă excavator 1400 (II) desen E 14 - 328.05/M", părţi componente ale invenţiei "Cupă poligonală excavator", în perioada 01 iulie 2010-30 iunie 2013, precum şi la plata sumelor datorate, actualizate cu coeficientul de inflaţie, de la data când erau datorate până la data plăţii, cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 73 din 22 februarie 2018, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu să plătească fiecărui reclamant suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la 01 octombrie 2017 şi până la data plăţii efective. De asemenea, a fost obligată pârâta sa plătească fiecărui reclamant 1.771 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin aceeaşi hotărâre, au fost respinse cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtă împotriva chematelor în garanţie L. S.A. şi S.C. M. S.A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 2268 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu împotriva sentinţei tribunalului, a admis apelul declarat de reclamanţii A., B., C., E., F., G., H., I., J. şi a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a luat act, pe de o parte, de renunţarea la judecată a reclamantului D. şi, pe de altă parte, de cesiunea de drepturi litigioase intervenită între reclamanţii A. şi I..

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului I. suma de 77.916,6 RON şi fiecăruia dintre reclamanţii B., C., E., F., G., H., J. suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la data de 01 octombrie 2017 până la data plătii efective. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privitoare la modul de soluţionare a cererilor de chemare în garanţie si a cheltuielilor de judecată.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 2182 din data de 26 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B., C., E., F., G., H., I., J. - decedat, continuat de succesorii N. şi O. - împotriva deciziei nr. 2268 din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă; a respins ca lipsit de interes, recursul formulat de chemata în garanţie M. S.A. împotriva aceleiaşi decizii; a admis recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, în consecinţă a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 347 din data de 12 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanţii A., B., C., E. decedat în timpul procesului şi continuat de moştenitorii P. şi Q., F., G., H., I., J., decedat în timpul procesului şi continuat de moştenitorii O. şi N., împotriva sentinţei civile nr. 73 din data de 22 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013

A admis apelul formulat de către pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, aceleiaşi sentinţe, a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea; a menţinut dispoziţiile referitoare la modul de soluţionare a cererilor de chemare în garanţie.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 347 din data de 12 octombrie 2023, pronunţate în al doilea ciclu procesual de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs principal reclamanţii A., B., C., P. şi Q. (aceştia doi moştenitori ai defunctului E.), F., G., H., I., O. şi N. (acestea două moştenitoare ale defunctului J.) şi recurs incident chemata în garanţie M. S.A..

6.1 Recursul principal formulat de reclamanţi

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea a fost pronunţată fără ca apelul declarat de Societatea Complexul Energetic Oltenia să fie pus în discuţia părţilor, încălcându-se principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.. Instanţa de apel a acordat cuvântul părţilor doar cu privire la apelul reclamanţilor, sens în care recurenţii-reclamanţi redau paragrafele de la pag. 2 a încheierii de amânare a pronunţării.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, au învederat că hotărârea recurată se bazează pe o singură probă, respectiv expertiza întocmită de expert R., depusă la data de 24 mai 2023, care trebuia înlăturată de instanţă pentru motivele expuse în obiecţiunile depuse de reclamanţi cu privire la acest raport de expertiză.

Au mai susţinut că au depus la dosar, pentru termenul din 16 februarie 2022, în rejudecarea apelurilor, note de şedinţe în care au expus îndrumările instanţei de casare, menţionând, totodată, şi toate rapoartele de expertiză efectuate cu privire la dinţii pentru cupă de excavator protejaţi prin B.I. nr. x, însă instanţa de apel nu a analizat aceste probe, astfel că hotărârea recurată este nemotivată cu privire la aceste apărări.

Instanţa de apel nu a analizat nici susţinerile recurenţilor-reclamanţi expuse în paginile 2-10 din notele de şedinţă mai sus menţionate, referitoare la chestiunile litigioase soluţionate cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa primei instanţe privitoare la producerea de către L. S.A. şi M. S.A. a dinţilor pentru cupa de excavator conform brevetului reclamanţilor, dar şi cu privire la folosirea acestor dinţi de către societatea pârâtă, de faptul că prin aceeaşi sentinţă s-a reţinut că pârâta beneficiază de protecţia conferită de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, echivalând cu o recunoaştere implicită a folosirii de către pârâtă a dinţilor aparţinând brevetului reclamanţilor, considerente care nu au făcut obiectul motivelor de apel ale pârâtei.

De asemenea, instanţa de apel nu a analizat nici aspectele invocate de recurenţii-reclamanţi la paginile 13-16 din respectivele note de şedinţă, unde au invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prin raportare la cinci decizii ale Curţii de Apel Craiova şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care au reţinut că pârâta din prezenta cauză a folosit în carierele de lignit dinţi pentru cupă excavator, achiziţionaţi de la furnizorul S.C. M. S.A., care fac obiectul brevetului de invenţie x.

Totodată, recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la administrarea probei cu efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă, probă solicitată prin notele de şedinţă, la paginile 16-17. Prin acest supliment la raportul de expertiză contabilă ar fi trebuit să se stabilească eficienţa economică obţinută de pârâtă prin folosirea dinţilor pentru cupă excavator, protejaţi prin brevetul de invenţie al reclamanţilor, la un număr de 58 de excavatoare ce acţionează în carierele pârâtei, având în vedere că prin decizia nr. 2182/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză s-a reţinut că pârâta nu beneficiază de dispoziţiile art. 43 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, dar şi faptul că lăsa în sarcina instanţei de rejudecare să decidă "asupra probelor necesare pentru verificarea cerinţelor prevăzute de normele legale, pornind de la cele arătate în prezenta decizie, urmând să aprecieze, între altele, dacă este suficientă expertiza contabilă efectuată la prima instanţă".

Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la soluţionarea chestiunii litigioase privitoare la faptul că M. S.A. a fabricat şi comercializat către pârâtă dinţi pentru cupă de excavator aparţinând invenţiei reclamanţilor, chestiune tranşată prin decizia nr. 506/A/2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, deşi trebuia reţinut efectul pozitiv al lucrului judecat, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., al acestei hotărâri. Acest aspect a fost arătat de recurenţii-reclamanţi prin notele de şedinţă depuse în dosarul de apel pentru termenul din 28 noiembrie 2022, în cuprinsul cărora au indicat faptul că prin decizia nr. 506/A din 03 iunie 2022 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia nr. 1705 din 04.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a deciziei nr. 2671/2019 a Curţii de Apel Craiova numai cu privire la faptul că protecţia conferită de brevetul de invenţie xB1 se întinde asupra cupei de excavator, ca ansamblu, cât şi asupra dinţilor pentru cupă excavator, dar care a soluţionat cu autoritate de lucru judecat în sens pozitiv şi chestiunea litigioasă în sensul că "M. S.A. a încălcat reclamanţilor dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei-cupă poligonală pentru excavator, protejată prin brevetul de invenţie nr. x Bl/30.12.2005, prin producerea/fabricarea şi comercializarea neautorizată a dinţilor cupă excavator 1400(11) desen E14-328.05M, părţi componente ale invenţiei reclamanţilor".

Nici concluziile scrise depuse la data de 08.10.2023 pentru termenul din 09.10.2023, termen la care se amânase pronunţarea de către instanţa de apel, nu au făcut obiectul analizei instanţei de apel.

Tot circumscrise motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt şi criticile referitoare la faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

Astfel, recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel a reţinut că "Excepţia autorităţii de lucru judecat sub aspectul încălcării dreptului de autor ocrotit prin Brevetul de Invenţie nr. x Bl/30.12.2005, invocată de reclamanţi, nu este fondată întrucât decizia civilă nr. 2738 pronunţată în dosarul nr. x/2013 vizează dinţii cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.03, iar nu dinţii cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.05/M precum şi Exploatarea Minieră Berbeşti, iar nu carierele menţionate de reclamanţi în petitul acţiunii deduse judecăţii."

Or, nu reclamanţii au solicitat să se aibă în vedere autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2738 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, ci pârâta, prin consilier juridic S., cu ocazia depunerii concluziilor pe fondul apelului reclamanţilor, astfel cum rezultă din consemnările din încheierea de şedinţă din 27.09.2023, pag. 2, a Curţii de Apel Craiova.

Au mai susţinut că prin decizia civilă nr. 2738 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013 nu s-a reţinut încălcarea dreptului de autor al reclamanţilor ocrotit prin brevetul de invenţie în discuţie, ci faptul că dinţii pentru cupă excavator, utilizaţi de pârâtă la Exploatarea Minieră Berbeşti nu aparţin brevetului de invenţie x Bl, motiv pentru care cauza a fost soluţionată definitiv prin respingerea acţiunii.

Motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, motivarea fiind de esenţa hotărârilor. Or, în speţă, nu există o motivare care să întrunească aceste cerinţe. În lipsa motivării, instanţa de control judiciar nu poate analiza criticile formulate în apel şi, implicit, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

În probaţiune, recurenţii-reclamanţi au înţeles să se folosească de probele administrate în dosarul de fond şi de apel.

6.2 Recursul incident formulat de chemata în garanţie M. SA

Prin cererea de recurs incident, chemata în garanţie a solicitat admiterea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a i se indica instanţei de apel ca, în rejudecarea cauzei, să ia act de faptul că hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2013 are autoritate de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv.

În ceea ce priveşte interesul în formularea recursului incident, recurenta-chemată în garanţie susţine că are un interes legitim şi personal întrucât există posibilitatea ca instanţa de recurs să schimbe decizia instanţei de apel referitoare la cererea de chemare în garanţie, precum şi că o astfel de decizie definitivă ar avea impact asupra altor litigii similare între M. şi reclamanţi.

7. Apărările formulate în cauză

7.1 Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la recursul reclamanţilor

Intimata-pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenţii-reclamanţi şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Referitor la motivele invocate de recurenţii-reclamanţi sub aspectul pronunţării instanţei de apel asupra probelor depuse la dosarul cauzei, intimata-pârâtă a învederat că, având în vedere îndrumările date de Înalta Curte prin decizia de casare, instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea proprietate industrială-brevete de invenţie, în concluziile căruia s-a reţinut că dinţii utilizaţi de pârâtă în procesul de producţie nu au nicio asemănare cu dinţii protejaţi prin brevetul reclamanţilor.

Nu s-a făcut nicio dovadă că în perioada în litigiu producătorii dinţilor au livrat societăţii pârâte dinţi de cupă identici celor descrişi în brevetul reclamanţilor sau alt tip de dinţi ca cel utilizat în extracţia cărbunelui la cariera Berbeşti, întrucât din expertizele efectuate în cauză rezultă că au fost realizaţi alţi dinţi de cupă cu caracteristici tehnice diferite, respectiv dinţi de cupă produşi de S.C. L. şi M. S.A. Piteşti, conform brevetului de invenţie x.

Intimata-pârâtă a anexat decizia Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2017 prin care s-a respins apelul formulat de reclamanţii din prezenta cauză împotriva sentinţei civile nr. 272/25.02.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care instanţa de fond a reţinut că în perioada 16.01.2014-31.12.2015 producătorii L. şi M. nu au produs şi comercializat către SCE Oltenia dinţi de cupă conform brevetului de invenţie Rol20350Bl/30.12.2005.

Prin urmare, în situaţia în care instanţa de apel nu a administrat în cauză altă probă care să dovedească contrariul, reclamanţii nu au dovedit utilizarea invenţiei, şi pe cale de consecinţă nu le sunt cuvenite drepturile băneşti ce ar rezulta din utilizarea acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sub aspectul încălcării dreptului de autor ocrotit prin brevetul de invenţie nr. x/30.12.2005, intimata-pârâtă a solicitat respingerea acestei critici, pe motiv că este vorba de o eroare de redactare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce se referă la susţinerile părţilor în faţa instanţei de apel, intimata-pârâtă a solicitat şi respingerea acestuia, susţinând că instanţa de apel a amânat pronunţarea pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii sau note scrise.

În concluzie, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205, art. 22 şi art. 249 C. proc. civ., Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.

7.2 Întâmpinarea formulată de M. S.A. la recursul reclamanţilor.

Intimata-chemată în garanţie M. S.A. a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la neacordarea cuvântului asupra apelului pârâtei, chemata în garanţie apreciază că acest motiv este nefondat, întrucât nu există o vătămare reală care să fi fost cauzată de modul şi ordinea în care au fost puse concluziile pe fond. A mai susţinut că este evident faptul că argumentele în susţinerea propriei căi de atac, respectiv argumentele în combaterea căii de atac a părţii adverse sunt de fapt identice.

Referitor la motivul de recurs prin care s-a susţinut că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât este fundamentată exclusiv pe raportul întocmit de expertul R., chemata în garanţie a susţinut că o motivare corectă nu este obligatoriu să analizeze în parte fiecare document la care face referire fiecare parte prin multiple variante de documente depuse la dosar.

Faptul că instanţa de apel invalidează susţinerile reclamanţilor nu poate constitui un motiv de nelegalitate, atâta timp cât au fost avute în vedere toate probele pertinente, concludente şi utile aflate la dosarul cauzei.

Asemănările dintre brevetul reclamanţilor şi dinţii produşi de chemata în garanţie nu pot fi determinate decât pe baza unor expertize tehnice, astfel că instanţa este ţinută de concluziile expertului, având în vedere că a omologat raportul de expertiză.

În ceea ce priveşte dinţii produşi de chemata în garanţie, expertul a arătat că aceştia sunt identici cu cei la care s-a făcut referire în dosarul nr. x/2013, în cadrul căruia s-a stabilit în mod definitiv, după aplicarea teoriei echivalenţei, că aceştia nu încalcă brevetul reclamanţilor. Or, în acest context nici nu era necesar a fi efectuate alte analize.

În consecinţă, apreciază că acest motiv de recurs este nefondat, toate condiţiile privind motivarea hotărârii fiind îndeplinite, din explicaţia redată de instanţa care a analizat pe fond se înţeleg motivele care au dus la luarea soluţiei respective.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor, în sensul că pârâta a folosit dinţi produşi de M. în carierele sale de lignit, chemata în garanţie a susţinut că este irelevant acest aspect. Chiar expertul R. a arătat că aceşti dinţi au fost folosiţi, precizând expres faptul că dinţii asupra cărora a purtat litigiul în dosarul nr. x/2013 sunt aceiaşi cu cei la care face referire prezentul dosar. Prin urmare, este incidenţă puterea pozitivă a lucrului judecat, în sensul că nu există nicio încălcare a brevetului reclamanţilor.

S-a mai susţinut că hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş pronunţată în dosarul nr. x/2010 nu are autoritate de lucru judecat din perspectiva considerentelor. In acest dosar, pronunţat după rămânerea definitivă a hotărârii din dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, deşi a respins acţiunea reclamanţilor, a arătat în considerente că, în opinia sa, ar exista o faptă de încălcare. Deşi această cauză a rămas definitivă, ea a fost judecată sub imperiul vechiul C. proc. civ., conform căruia autoritatea de lucru judecat nu se extindea şi asupra considerentelor, ci se raporta numai asupra dispozitivului hotărârii. Mai mult, sub imperiul vechiul C. proc. civ., recursul se îndrepta doar împotriva dispozitivului, nu şi împotriva considerentelor. Prin urmare, hotărârea pronunţată în dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş nu produce niciun efect sub aspectul faptului încălcării. In cazul de faţă, produce efecte din perspectiva lucrului judecat hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2013, aceasta fiind pronunţată sub imperiul noului C. proc. civ.

Faţă de argumentele expuse, chemata în garanţie a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanţi.

7.3 Întâmpinarea formulată de recurenţii-reclamanţi la recursul incident.

Prin întâmpinarea formulată, recurenţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului incident, apreciind că intimata-pârâtă nu are interes să promoveze recurs incident, iar chemata în garanţie a declarat recurs în primul ciclu procesual, însă a fost respins ca lipsit de interes prin decizia nr. 2182/26.10.2021.

7.4 Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Complexul Energetic Oltenia la recursul incident

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă solicită respingerea recursului incident ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.

A susţinut că motivele invocate de recurenta-chemată în garanţie sunt străine de natura cauzei, deoarece în rejudecare instanţa de apel a fost obligată să ţină seama de îndrumarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, a susţinut că în apel nu s-au pus în discuţie cererile de chemare în garanţie şi, în consecinţă, procedura derulată în faţa instanţei de fond referitoare la respingerea cererii, de chemare în garanţie se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât nu a fost recurată.

7.5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenţii-reclamanţi au formulat şi răspuns la întâmpinarea M. S.A., prin care au solicitat respingerea apărărilor chematei în garanţie ca nefondate şi admiterea recursului principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

8. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 18 iunie 2024 instanţa a respins, ca tardiv, recursul incident declarat de recurenta-chemată în garanţie S.C. M. S.A. Piteşti împotriva deciziei nr. 347 din 12 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi a admis în principiu recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva aceleiaşi decizii, fixând termen de judecată la data de 05 noiembrie 2024.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenţii-reclamanţi este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În cadrul criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susţinut de către recurenţii reclamanţi că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor cererea de apel formulată de pârâta CE Oltenia, dezbaterile purtând exclusiv asupra apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe.

Această susţinere presupune verificarea de către instanţa de control judiciar a respectării prevederilor art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu observarea art. 175 alin. (1) C. proc. civ. - în sensul că o eventuală încălcare a principiului contradictorialităţii, nesancţionată expres cu nulitatea, urmând regimul juridic al nulităţii virtuale condiţionate.

Această verificare relevă că în cadrul dezbaterilor orale ce au avut loc cu ocazia rejudecării în faţa instanţei de apel, la data de 27 septembrie 2023, Curtea de apel a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul asupra apelurilor, astfel cum se consemnează expres în încheierea de şedinţă întocmită la acea dată .

Faţă de aceste împrejurări, menţiunile consemnate în încheierea de şedinţă întocmită conform art. 233 C. proc. civ., ce constituie un act autentic - menţiuni prezumate ca fiind corecte până la înscrierea în fals, conform art. 270 alin. (1) C. proc. civ. sau până la rectificarea lor potrivit art. 442 C. proc. civ. - relevă în speţă faptul că instanţa şi-a îndeplinit obligaţia procedurală de a pune în discuţia părţilor ambele căi de atac declarate în cauză.

Împrejurarea că încheierea consemnează susţinerile apărătorului reclamanţilor ce privesc exclusiv propria cerere de apel nu poate conduce la o concluzie contrară, cât timp părţile (şi reprezentanţii lor) sunt libere să formuleze concluzii asupra unora sau tuturor aspectelor puse în discuţie, fără ca absenţa unor concluzii referitoare la apelul declarat de partea adversă să permită o constatare în sensul că o asemenea dezbatere nu a putut avea loc din culpa instanţei.

Dimpotrivă, aceeaşi încheiere de şedinţă relevă că reprezentantul pârâtei intimate CEO Oltenia, deşi a solicitat expres numai respingerea apelului declarat de reclamanţi, în dezvoltarea concluziilor orale a arătat că în aprecierea sa în cauză nu s-au administrat dovezi care să susţină teza încălcării brevetului de invenţie al reclamanţilor (paragraful 5 din aceeaşi încheierea, fila x verso).

Or, acesta era tocmai elementul central al căii de atac susţinute de pârâtă, care a solicitat respingerea acţiunii şi a argumentat pe parcursul procesului în mod constant că dinţii de cupă pentru excavator pe care i-a folosit pe parcursul procesului sunt diferiţi de cei pentru care reclamanţii au justificat protecţia prin brevet.

De aceea, însăşi împrejurarea că o parte dintre concluziile orale ale reprezentantului convenţional al intimatei pârâte - apelantă în etapa procesuală desfăşurată la Cutea de apel - au privit propria pretenţie de netemeinicie a acţiunii susţine teza că dezbaterile orale au privit ambele căi de atac cu care instanţa era învestită, iar eventuala omisiune a uneia dintre părţi de a se referi în aceste dezbateri la toate aspectele procesuale puse în discuţie nu conduce la concluzia nulităţii hotărârii pentru motivul invocat în cadrul acestei critici de nelegalitate.

Printr-o critică fundamentată de recurenţi pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susţinut că proba pe care s-a întemeiat soluţia Curţii de apel - expertiza R. - trebuia să fie înlăturată de instanţă pe baza altor mijloace de probă, indicate de recurenţi în obiecţiunile depuse de aceştia la dosar la data de 7 iunie 2023, respectiv în notele de şedinţă depuse la dosar în rejudecare pentru termenul din 16 februarie 2022.

Astfel cum este formulat motivul de recurs, el nu se constituie însă într-o critică ce priveşte absenţa motivării sau motivarea străină ori contradictorie a deciziei atacate (astfel cum cere norma mai sus evocată), ci într-un reproş adus instanţei de apel cu privire la rezultatul cercetării judecătoreşti efectuate şi al aprecierii faptelor relevante prin prisma probelor administrate în speţă (în sensul că nu a acordat efecte altor rapoarte de expertiză efectuate în dosare diferite ce au purtat între părţi, în dauna expertizei judiciare întocmite în cauza de faţă).

În acest sens, este relevant că, de vreme ce calea de atac a recursului este rezervată chestiunilor care privesc legalitatea deciziei instanţei de apel, operaţiunea de a evalua probele administrate şi de a trage o concluzie cu privire la faptele relevante speţei din aceste dovezi revine instanţelor care judecă pricina în fond - prima şi a doua instanţă - iar rezultatul demersului de cercetare a probatoriului nu poate face obiectul reevaluării în controlul judiciar de legalitate, deoarece reprezintă o chestiune de temeinicie a hotărârii şi niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege nu o permite.

În tot cazul, Curtea de apel a respins obiecţiunile formulate de reclamanţi - argumentând această măsură în cuprinsul deciziei pronunţate - astfel încât nu poate fi reţinut nici un argument de nemotivare asupra acestei chestiuni ridicate de reclamanţi în faţa instanţei de apel.

De aceea, susţinerile recurenţilor care pretind că în mod greşit s-au reţinut concluziile expertizei judiciare realizate în cauză în dauna altor constatări - din cuprinsul expertizelor efectuate în litigii anterioare diferite - nu pot fi primite şi evaluate nici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi nici prin prisma altui caz de casare.

În cadrul aceluiaşi motiv de recurs s-a susţinut omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la o probă cu expertiză contabilă cerută prin aceleaşi note de şedinţă din 16 februarie 2022, în scopul determinării eficienţei economice de care a beneficiat pârâta prin utilizarea brevetului reclamanţilor.

O astfel de susţinere nu poate fi examinată decât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru că nu priveşte vicii ale motivării deciziei atacate, ci absenţa unei dispoziţii cu privire la probe solicitate în cauză.

De aceea, critica va fi examinată prin prisma acestui motiv de recurs, care presupune a se verifica dacă instanţa de apel a încălcat norme de procedură sancţionate cu nulitatea; pot fi identificate astfel (deşi neinvocate de recurenţi) prevederile art. 470 alin. (1) lit. d) coroborat cu alin. (3) teza I C. proc. civ. (probele pentru dovedirea apelului se propun prin cererea de apel sub sancţiunea decăderii), art. 478 alin. (2) teza I C. proc. civ. (părţile se pot folosi în apel de probele propuse prin apel sau prin întâmpinare), art. 479 alin. (1) teza I C. proc. civ. ("Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă").

Constatând că nulitatea ce poate rezulta din eventuala nesocotire a acestor dispoziţii procedurale este una condiţionată de existenţa unei vătămări, în aplicarea art. 175 C. proc. civ., se observă că nulitatea este una virtuală, deci se impune a verifica dacă partea care o invocă a suferit vreo vătămare, sarcina probei revenind acesteia.

Or, în speţă soluţia instanţei de apel a constat în respingerea cererii de chemare în judecată pentru motivul că pârâta nu a folosit soluţia brevetată în beneficiul reclamanţilor; ca în orice tip de răspundere civilă pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, şi în cazul acţiunii în contrafacerea brevetului de invenţie condiţiile răspunderii sunt cumulative, iar în absenţa faptei ilicite (încălcarea), cerinţa prejudiciului nu mai este necesar a fi analizată.

Prin urmare, în coordonatele judecăţii ce a urmat în etapa apelului, întinderea prejudiciului pretins a fi fost suferit de reclamanţi nu este relevantă, pentru că s-a constatat că soluţia brevetată nu a fost utilizată, astfel încât nu se verifică cerinţa ca recurenţii să fi suferit vreo vătămare din nepronunţarea instanţei asupra unei probe.

De altfel, decizia de casare evocată de recurenţi consemnează expres că necesitatea administrării acestei probe este lăsată la aprecierea instanţei de rejudecare.

O altă critică circumscrisă de recurenţi tot cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la absenţa unui răspuns la diferite chestiuni invocate prin note de şedinţă depuse la dosar la data de 8.10.2023, respectiv după închiderea dezbaterilor asupra fondului şi în timpul intervalului cât instanţa de apel a amânat pronunţarea în cauză.

Faţă de prevederile art. 394 C. proc. civ. şi totodată având în vedere dispoziţiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu era ţinută a răspunde unor susţineri ale părţilor cuprinse în note scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, decât dacă ele se refereau la aspecte faţă de care însăşi instanţa ceruse părţilor completarea concluziilor - ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

Dimpotrivă, cadrul procesual era deja stabilit de apelul declarat şi de apărările formulate în cauză pe parcursul judecăţii, orice aspecte noi invocate după închiderea dezbaterilor (care se constituie în chestiuni relevante pentru judecată, distincte de cele deja invocate deja şi nu simple dezvoltări ale motivelor apelului şi apărărilor deja formulate) neputând obliga instanţa la analizarea lor.

Au susţinut recurenţii că instanţa de apel nu a examinat susţinerea lor cuprinsă în notele de şedinţă depuse la 16 februarie 2022, în sensul că sentinţa Tribunalului Gorj a reţinut că pârâta beneficiază de protecţia conferită de art. 34 alin. (1) lit. f) din pârâtă a dinţilor aparţinând brevetului reclamanţilor, iar această apreciere nu a fost contestată prin apel şi se bucură de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte reţine că această afirmaţie este eronată; sentinţa a fost atacată cu apel de pârâta obligată la despăgubiri, ceea ce a declanşat controlul de temeinicie şi legalitate al sentinţei, iar criticile formulate şi art. 477 C. proc. civ. făceau ca devoluţiunea să fie deplină în privinţa chestiunilor ce privesc folosirea soluţiei tehnice brevetate.

Dimpotrivă, ceea ce a intrat în autoritatea de lucru judecat din ceea ce s-a judecat la prima instanţă a fost consemnat în prima decizie de casare, respectiv soluţia dată cererii de chemare în garanţie, neatacată de pârâtă.

Mai mult, în decizia de casare s-a consemnat sub acest aspect:

"Înalta Curte constată că apărarea susţinută în mod constant de către pârâtă în faţa instanţelor de fond (aspect reluat în mod neechivoc şi prin propriile motive de apel) priveşte însă faptul că, în perioada de interes pentru speţă, nu a încălcat drepturile exclusive ale reclamanţilor de exploatare a invenţiei decurgând din calitatea lor de titulari de brevet, întrucât, în procesul de extracţie a cărbunelui, foloseşte dinţii de cupă produşi de cele două chemate în garanţie - L. S.A. şi S.C. M. S.A. Piteşti -, cu privire la care s-a arătat că ele însele sunt titulare ale unor drepturi de proprietate industrială - dinţi de cupă pentru excavator - şi că aceştia sunt diferiţi de obiectul protecţiei ce operează în favoarea reclamanţilor, conform brevetului de invenţie nr. x B1."

Prin urmare, nu a avut loc o recunoaştere din partea pârâtei a utilizării brevetului, ci dimpotrivă.

Cererea de recurs conţine mai multe susţineri legate de autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri definitive pronunţate între părţi, care ar fi fost ignorate greşit de instanţa de apel; nici aceste critici nu pot fi examinate sub cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că ele nu îmbracă forma vreuneia dintre ipotezele textului, urmând a fi avute în vedere (cu respectarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.) din perspectiva cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens, este adevărat că la dosar au fost depuse note de şedinţă anterior termenului din 28 noiembrie 2022, în cuprinsul cărora s-a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat rezultat din decizii definitive pronunţate în alte două cauze: dosarul nr. x/2013 şi dosarul nr. x/2010, iar instanţa de apel a examinat numai efectele hotărârii pronunţate în primul dintre cele două dosare invocate, soluţionat definitiv prin decizia nr. 2738/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, Curtea de apel a reţinut că "Excepţia autorităţii de lucru judecat sub aspectul încălcării dreptului de autor ocrotit prin Brevetul de Invenţie nr. x B1/30.12.2005, invocată de reclamanţi, nu este fondată întrucât decizia civilă nr. 2738 pronunţată în dosarul nr. x/2013 vizează dinţii cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.03 iar nu dinţii cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.05/M precum şi Exploatarea Minieră Berbeşti, iar nu carierele menţionate de reclamanţi în petitul acţiunii deduse judecăţii."

Aceste constatări relevă că instanţa de apel a observat că între cele două cauze nu există legătura strânsă la care se referă art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.")

Astfel, pentru a fi reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii, cum au susţinut apelanţii, era necesar ca procesul anterior să poarte între aceleaşi părţi şi, obiectul sau cauza procesului fiind diferite, să existe o legătură suficient de strânsă între procese pentru ca cele dezlegate prin hotărârea definitivă pronunţată anterior să fie obligatorii pentru judecata pendinte.

Or, constatarea că în dosarul nr. x/2013 a fost în discuţie activitatea pârâtei din altă exploatare minieră decât cea din cauza de faţă este suficientă pentru a nega efectul pozitiv al hotărârii acolo pronunţate în cauza de faţă.

Ceea ce implică recurenţii prin invocarea efectului pozitiv al hotărârilor din cauza nr. 6443/95/2013* este că s-a dovedit deja utilizarea dinţilor de excavator pentru care a fost emis brevetul de care ei se prevalează în cauză.

Cu toate acestea, dacă faptele ilicite imputate pârâtei în cauza de faţă privesc alte exploatări miniere, constatările instanţei din procesul anterior nu se pot bucura de autoritate de lucru judecat în sensul invocat, pentru că ele privesc alte împrejurări de fapt, alte fapte ilicite imputate şi dezlegările cuprinse în acea hotărâre nu sunt relevante pentru cauza pendinte.

Deşi cu privire la hotărârile din dosarul nr. x/2013 s-au formulat exclusiv critici de recurs în sensul omisiunii de analiză a autorităţii de lucru judecat - critici nefondate, cum s-a arătat - Înalta Curte constată, pentru motivele mai sus arătate, că apărarea a fost corect soluţionată de Curtea de apel în sensul că nu se poate reţine efectul pozitiv invocat.

În fine, nefondat se susţine contrarietatea considerentelor sub aspectul că excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2738/2020 a instanţei supreme nu a fost invocată de reclamanţi, ci de pârâtă.

Deşi este real că în concluziile orale ce au avut loc la data de 27 septembrie 2023 reprezentanta pârâtei CE Oltenia S.A. s-a referit la autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, nu mai puţin adevărat este că ea este indicată expres şi în notele de şedinţă depuse la dosar înaintea termenului din 28 noiembrie 2022 de reclamanţi (note la care ei înşişi se referă în cuprinsul cererii de recurs, reproşând instanţei de apel absenţa unei analize cu privire la chestiunile acolo invocate).

Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor din dosarul nr. x/2010, invocată de asemenea prin notele scrise depuse în luna noiembrie 2022, Înalta Curte constată că, într-adevăr, chestiunea nu este dezlegată în considerentele deciziei recurate.

O atare omisiune nu este însă hotărâtoare pentru a determina incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., după cum nu este incident nici art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru că respectiva hotărâre nu se bucura în cauza de faţă de autoritate de lucru judecat sub forma efectului pozitiv, după cum se va arăta, iar Înalta Curte va răspunde argumentat acestor susţineri în cuprinsul prezentei hotărâri, urmând astfel a asigura părţilor reclamante garanţiile de echitate specifice procesului civil şi totodată a completa corespunzător considerentele deciziei recurate, care este legală, dar insuficient argumentată în privinţa efectelor hotărârilor definitive anterioare invocate.

Din perspectiva circumstanţelor particulare ale litigiului, ce privesc pretenţia reclamanţilor de a fi despăgubiţi pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită afirmată a pârâtei de a fi utilizat fără drept în activitatea sa economică dinţi pentru cupă de excavator care pun în practică soluţia tehnică brevetată prin BI 120350 B1, hotărârile pronunţate în litigii anterioare soluţionate definitiv, pot avea autoritate de lucru judecat în forma efectului pozitiv dacă sunt întrunite mai multe cerinţe.

În acest sens, este necesar ca procesele să fi purtat între aceleaşi părţi, precum şi ca dezlegările ce au stat la baza hotărârilor deja pronunţate să fie relevante în mod determinant pentru cauza de faţă, în sensul de a privi pretinse fapte de încălcare a aceluiaşi brevet de către pârâta CEO Oltenia, în aceleaşi exploatări miniere, dar în perioade diferite de timp (pentru că, desigur, dacă se solicitau despăgubiri pentru acelaşi prejudiciu, cauzat de încălcarea brevetului în aceeaşi perioadă, ar fi intervenit efectul negativ al autorităţii de lucru judecat).

Autoritatea de lucru judecat - a cărei întindere este dată de soluţia din dispozitiv, dar şi de considerentele care o explicitează, precum şi de cele decizorii - operează atât timp cât circumstanţele de fapt avute în vedere la pronunţarea unei soluţii definitive rămân neschimbate (în aplicarea principiului rebus sic stantibus).

De aceea, efectul pozitiv invocat cu privire la hotărârile anterioare dintre părţi, chiar dacă în cauzele respective se imputa pârâtei folosirea dinţilor pentru cupă de excavator protejaţi prin brevet în cadrul aceloraşi exploatări miniere, pe o perioadă anterioară celei relevante în cauza de faţă (respectiv 01.07.2010-31.12.2015), poate fi reţinut în cauza de faţă - prin scutirea reclamantei de alte dovezi privind existenţa încălcării, respectiv a faptei ilicite - dacă împrejurările de fapt relevante nu s-au schimbat.

În aceste limite pârâtei îi era permisă sarcina probei contrare afirmaţiilor reclamantei - nu în sensul că utilajele pentru care deja s-a reţinut încălcarea anterior nu sunt identice sau similare cu cele pentru care este emis brevetul, o asemenea dovadă fiind interzisă de efectul pozitiv al lucrului dezlegat, ci în sensul că în perioada relevantă pentru cauză (prin definiţie diferită de cea avută în vedere anterior) au fost utilizate alte utilaje, care nu folosesc aceeaşi soluţie tehnică.

În acest context teoretic, Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 506A/3 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nrx/2010*, s-a soluţionat o altă acţiune a reclamanţilor din cauza de faţă, îndreptată împotriva pârâtelor M. S.A. şi T. S.A., invocându-se încălcarea drepturilor reclamanţilor rezultate din BI x în perioada 01.08.2007 - 31.07.2010.

Faţă de societatea T. S.A. reclamanţii au renunţat la judecată în etapa apelului, iar faţă de prima societate (chemată în garanţie în cauza de faţă) acţiunea a fost respinsă pentru că, deşi s-a reţinut că M. a fabricat dinţi de excavator care încalcă drepturile izvorâte din brevet, reclamanţii nu au administrat probe adecvate pentru determinarea întinderii prejudiciului.

Se poate astfel observa că pârâta CE Oltenia nu a fost parte în litigiul anterior; de aceea, nu se poate opune intimatei pârâte autoritatea de lucru judecat în forma efectului pozitiv a deciziei Curţii de Apel Târgu-Mureş, deoarece aceasta nu a luat parte la desfăşurarea procedurii anterioare, iar prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. operează între părţile procesului, aşa cum expres prevede textul, şi nu faţă de terţi.

În plus, este lipsit de relevanţă argumentul recurenţilor în sensul că în cuprinsul deciziei nr. 506A/2022 a Curţii de Apel Târgu-Mureş s-ar fi reţinut efectul pozitiv al lucrului judecat în alte cauze anterioare, pentru că autoritatea de lucru judecat poartă între părţile procesului, astfel încât orice dezlegări cuprinse în menţionata decizie pot fi combătute în cauza de faţă de către pârâta care nu a participat la judecata în dosarul nr. x/2010.

Celelalte afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs sunt lipsite de substanţă, pentru că ele se referă generic la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor din alte cauze, fără a le indica expres şi fără ca instanţa de recurs să fie în măsură a identifica în lucrările dosarului care anume hotărâri ar putea fi luate în discuţie, astfel încât nu se poate reţine o critică efectivă care să poată declanşa un control de legalitate.

Pentru toate aceste considerente, constatând că motivele recursului declarat sunt nefondate, Înalta Curte va respinge calea de atac în consecinţă, în temeiul art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi N. - succesor al lui J., C., I., A., G., Q. - moştenitor al defunctului E., B., H., O. - succesor al lui J., F., P. - moştenitor al defunctului E. împotriva deciziei nr. 347 din 12 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanţie S.C. M. S.A. Piteşti şi cu intimaţii-pârâţi Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, S.C. L., S.C. U. S.A. Câmpina prin administrator judiciar V..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2024.