Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2025
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 17 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Novaci, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Novaci prin Primar, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 630.200 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând diferenţa de preţ pe care reclamanta o putea obţine în mai 2019 şi preţul actual din mai 2022 al construcţiei situate în Novaci - Rânca, judeţ Gorj.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 456-482 C. proc. civ., art. 1349 şi art. 1357 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8065 din 25 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 311 din 14 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Novaci şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă, după care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Oraşul Novaci şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva acestor pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în final s-a respins cererea Oraşului Novaci de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 311 din 14 martie 2023, a declarat apel reclamanta, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 22 ianuarie 2024.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin decizia civilă nr. 358A din 26 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B., împotriva sentinţei civile nr. 311/14.03.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Primăria Novaci, Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Novaci reprezentată prin Primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin DGRFPB, a anulat în parte sentinţa apelată cu privire la soluţia vizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oraşul Novaci, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oraşul Novaci, invocată de către pârât, ca neîntemeiată, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Novaci şi a păstrat soluţia primei instanţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Novaci.
I.4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 358A din 26 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă reclamanta a declarat recurs.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 13 iunie 2024, sub nr. x/2022, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa ECRIS şi procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.
Indicând drept motive de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, cu privire la menţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor în calitate de proprietar şi respingerea acestei excepţii.
În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel în mod greşit i-a respins apelul pe care l-a formulat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, apreciind că nu s-a făcut dovada acestei calităţi, iar hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, nefiind expuse motivele pentru care s-a apreciat că Statul Român nu este proprietar.
Astfel, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., cât şi a dispoziţiilor art. 456-482 C. proc. civ., art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., ale Legii nr. 213/1998, H.G. nr. 973/2002 Anexa 5, întrucât potrivit acestora există identitate între părţi şi subiectul raportului juridic litigios astfel cum acesta a fost dedus judecăţii, Statul Român răspunzând pentru fapta ilicită în calitate de proprietar al terenului în solidar cu Oraşul Novaci, administrator al terenului, în conformitate cu art. 1382 C. civ.
În dovedirea existenţei de identitate între părţi, recurenta-reclamantă a învederat că în extrasul de carte funciară este înscris la rubrica "înscrieri privitoare la proprietate", poziţia 1 - intabulare, drept de proprietate publică, dobândit prin lege, cota 1/1; OCPI Gorj a respins înscrierea în cartea funciară a "C." pe motiv că terenul este proprietatea Statului Român; din fişa activ fix a Oraşului Novaci rezultă în mod clar că terenul este domeniu public al statului în folosinţa Oraşului Novaci.
Pentru a concesiona terenul în Novaci, zona Rânca, UAT Novaci a depus la Guvernul României o notă de fundamentare, în baza căreia i-a fost aprobată concesionarea terenurilor în zona Rânca.
Dreptul de proprietate nu putea fi reconstituit pe terenuri proprietatea Statului Român şi aflate sub contract de concesiune pe care se găsesc construcţii realizate legal.
Recurenta-reclamantă a mai susţinut că s-a ajuns la această situaţie, pentru că UAT Novaci a emis un titlu de proprietate C., respectiv titlul de proprietate nr. x din 21 iunie 2013, cu privire la terenuri concesionate pe care existau clădiri, iar Statul Român prin Prefectura Gorj, Ministerul Finanţelor, Comisia Judeţeană de Fond Funciar nu respectă legea concesiunii nr. 219/25.10.1998 şi nici decizia nr. 644 din 20.02.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inducând în eroare instanţele din raza Curţii de Apel Craiova, ajungându-se astfel la emiterea unor acte potrivnice hotărârii Înaltei Curţi şi Statului Român.
UAT Novaci nu dovedeşte consecvenţă, ceea ce presupune existenţa unor interese care încalcă legea şi proprietatea Statului Român, chiar de către cea care ar trebui să vegheze la respectarea ei (a se vedea fişa activ fix din 05.08.2022), având o atitudine duplicitară în instanţe (adresa din 27.11.2018).
Anularea HCJ nr. 6120 din 21.06.2013 a lăsat fără fundament chiar existenţa titlului de proprietate nr. x din 21.06.2013, deoarece titlul de proprietate urmează aceeaşi cale ca şi hotărârea comisiei judeţene care a stat la baza emiterii sale. Niciun titlu de proprietate nu poate produce efecte fără să aibă la bază o hotărâre a comisiei judeţene de fond funciar.
În cazul de faţă, HCJ nr. 6210 din 21.06.2013 este constatată nulă de instanţă (Tribunalul Gorj) prin decizia civilă nr. 1458 din 12.12.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013, astfel că titlul este lipsit de elementul esenţial avut în vedere de emitent şi nu poate produce efecte. Aşadar, prin anularea acestei hotărâri s-a dovedit că terenul este proprietatea Statului Român.
Actele de proprietate ale Statului Român nu pot fi contestate, având în vedere că art. 179 alin. (3) consacră principiul accesorium sequitur principale, stabilind că atunci când un act de procedură este desfiinţat, vor fi desfiinţate şi actele de procedură următoare, în cazul în care acestea din urmă nu pot avea o existenţă de sine stătătoare (aşa cum este titlul de proprietate nr. x din 21.06.2013).
Actele prezentate de UAT Novaci sunt acte subsecvente hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu au fost aduse la cunoştinţa instituţiilor statului şi instanţelor de judecată, fapt ce a generat emiterea de hotărâri, sentinţe şi decizii contrare deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi potrivnice Statului Român.
Hotărârile UAT Novaci sunt acte fără valoare juridică, fiind emise ilegal, împotriva proprietăţii Statului Român. A se vedea în acest sens HCL Novaci nr. 48 din 15.07.2015 şi HCL Novaci nr. 97 din 18.10.2017. O parte a semnatarilor acestor hotărâri sunt membrii ai entităţii C. şi consilieri locali, aceste hotărâri fiind contestate în instanţă.
Recurenta-reclamantă a solicitat a se avea în vedere excepţia nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x din 21.06.2013, acesta fiind emis pentru terenurile Statului Român, respectiv UM 02517 unde se construieşte o bază NATO, Institutul Naţional de Pedologie (ICPA Bucureşti) şi terenuri concesionate de diverse persoane juridice şi fizice.
Prin decizia nr. 644 din 20.02.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în dosarul nr. x/2007, s-a reţinut că C. este o asociaţie cu scop nepatrimonial constituită conform O.G. nr. 26/2000, neputând fi succesoarea unei instituţii de credit (D.), de asemenea a mai fost reţinut că înscrierea reclamantei în Registrul Special al Asociaţiilor şi Fundaţiilor nu s-a făcut cu considerarea calităţii de continuatoare a fostei D..
Până la data prezentei terenul pe care este edificată construcţia reclamantei este proprietatea Statului Român, domeniu public, în administrarea UAT Novaci, în baza H.G. nr. 973/2002 Anexa 5, prin adresa nr. x/08.08.2022 şi adresa nr. x/26.04.2017 emisă de MFP-ANAF Direcţia Generală Regională Craiova, terenul concesionat de reclamantă prin contractul de concesiune nr. x din 21.10.2008 încheiat între Oraşul Novaci, în calitate de concedent şi reclamantă în calitate de concesionar, s-a cedat-preluat în concesiune suprafaţa de teren de 250 mp suplimentat cu 250 mp prin act adiţional, în oraşul Novaci, zona Rânca, str. x, parcela nr. 3, judeţul Gorj, în vederea construirii unei cabane turistice montane.
Procesul-verbal din data de 05.02.2018 al Ministerului Afacerilor Interne prin Corpul de Control al MAI, aflat la dosar, confirmă că terenul este în domeniul public al Statului Român şi în administrarea UAT a Oraşului Novaci.
I.5. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Novaci prin Primar şi Primăria Novaci nu au formulat întâmpinări.
I.6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că respectiva cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 mai 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 14 ianuarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
Recurenta-reclamantă a criticat decizia instanţei de apel, invocând drept motive de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, respectiv motivele pentru care instanţa de apel a apreciat că Statul Român nu este proprietar.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Prin urmare, viciile motivării unei hotărâri, în sensul acestui text legal, se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind casabilă, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii iar din altele netemeinicia acestora şi, în consecinţă, se exclud reciproc, când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.
Verificând hotărârea atacată cu recurs, prin prisma respectării cerinţelor legale de indicare a motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, că aceasta îndeplineşte exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., argumentele relevante în acest sens fiind următoarele:
"În schimb, dezlegarea primei instanţe în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Oraşul Novaci este neîntemeiată, iar soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice este fondată, Curtea urmând să abordeze această problematică printr-o motivare comună.
Printre condiţiile exercitării acţiunii civile se regăseşte şi aceea privind calitatea procesuală, care presupune existenţa unei identităţi între părţi şi subiectele raportului juridic dedus judecăţii, conform art. 36 teza I C. proc. civ.. Într-o altă formulare, pentru a proba calitatea procesuală trebuie să se dovedească faptul că există identitate între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), respectiv între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).
În speţă, apelanta-reclamantă solicită angrenarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, invocând în susţinerea cererii sale faptul că a încheiat cu oraşul Novaci (intimat-pârât) contractul de concesiune nr. x/21.10.2008, la care s-a adăugat un act adiţional, prin care a luat în concesiune suprafaţa de teren de 500 mp în oraşul Novaci-zona Rânca, str. x, parcela nr. 3, teren pe care a edificat o construcţie cu destinaţia de pensiune, iar în momentul în care a intenţionat să înstrăineze această construcţie s-a lovit de refuzul intimatului-pârât de a elibera un acord pentru a cesiona contractul de concesiune.
Adaptând condiţia calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât oraşul Novaci în prezenta cauză, Curtea constată că acesta are o asemenea calitate, câtă vreme are calitatea de proprietar al terenului în suprafaţă de 250 mp, situat în oraşul Novaci, str. x, jud. Gorj, înscris în CF nr. x Novaci, conform extrasului de Carte funciară .
Într-o altă exprimare, dat fiind faptul că între apelanta-reclamantă şi intimatul-pârât Oraşul Novaci a existat/există contractul de concesiune pentru terenul pe care a fost edificată construcţie, iar acest teren apare a fi în proprietatea acestui intimat-pârât, potrivit extrasului de Carte funciară, este lesne de observat că acesta are calitate procesuală pasivă în speţă.
Pe de altă parte, existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond, potrivit art. 36 teza a II-a C. proc. civ., deci urmează să se analizeze condiţiile răspunderii civile delictuale.
De altfel, în ipoteza litigiilor în care se solicită angrenarea răspunderii civile delictuale este suficient pentru a se reţine existenţa calităţii procesuale pasive a unui pârât faptul că reclamantul susţine că pârâtul a comis o faptă ilicită, întrunirea sau neîntrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale (comiterea cu vinovăţie a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu între care există o legătură de cauzalitate) fiind o chestiune de fond, în sensul art. 36 teza a II-a C. proc. civ.
În schimb, terenul pe care se află construcţia aparţinând apelantei-reclamante nu se află în patrimoniul intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, sens în care acesta nu are calitate procesuală pasivă în speţă, neaflându-se în nicio relaţie delictuală/contractuală cu apelanta-reclamantă".
Din cuprinsul considerentelor mai sus redate, se observă că instanţa de apel a abordat printr-o motivare comună chestiunile legate de calitatea procesuală pasivă a intimaţilor-pârâţi Oraşul Novaci şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi a reţinut, în esenţă, în urma analizării şi coroborării probelor administrate în cauză (extrasul de carte funciară nr. x/07.12.2023 şi contractul de concesiune nr. x/21.10.2008) că terenul pe care s-a edificat construcţia este proprietatea intimatului-pârât Oraşul Novaci, astfel că, neaflându-se în patrimoniul intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor, a constatat că această din urmă parte nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii.
Rezultă aşadar cu evidenţă din cele mai sus reţinute, că instanţa de apel a realizat o analiză cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, concluzia la care a ajuns, aceea că acest intimat-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind o consecinţă a celor reţinute cu privire la calitatea procesuală pasivă a Oraşului Novaci, astfel că raportat la această situaţie de fapt decelată de instanţa de apel pe baza probelor administrate, situaţie de fapt de care prezenta instanţă de recurs este ţinută, rezultă că susţinerile în sens contrar formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate.
Pretinzând, prin motivele de recurs, că instanţa de apel nu a motivat hotărârea, apreciind în mod greşit cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor, recurenta-reclamantă îşi exprimă, de fapt, nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a analizat şi interpretat situaţia de fapt.
Or, împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulţumită de concluziile la care a ajuns instanţa de apel nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi nu justifică incidenţa în cauză a acestui caz de casare.
Argumentele inserate în cuprinsul deciziei atacate relevă raţionamentul de ordin factual şi juridic care a stat la baza soluţiei adoptate şi explică şi expune în mod clar argumentele pentru care acest intimat-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii.
În consecinţă, ţinând cont şi de împrejurarea că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, reţinând, totodată, că hotărârea atacată cu recurs respectă cerinţele legale de indicare a argumentelor de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia adoptată în cauză cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Înalta Curte constată că susţinerile subsumate motivului de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, acest caz de casare nefiind incident în cauză şi nejustificând solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 213/1998 şi H.G. nr. 973/2002 - Anexa 5, întrucât potrivit acestor dispoziţii legale există identitate între părţi şi subiectul raportului juridic litigios dedus judecăţii, Statul Român răspunzând în calitate de proprietar în solidar cu Oraşul Novaci, în calitate de administrator al terenului, pentru fapta ilicită.
A mai susţinut recurenta-reclamantă că terenul pe care este edificată construcţia este proprietatea Statului Român, aflându-se în domeniul public al acestuia.
Prealabil analizării acestor critici, Înalta Curte constată că, deşi partea şi-a întemeiat aceste critici pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la criticile concrete de nelegalitate formulate care, în esenţă, susţin greşita apreciere asupra legitimării procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor raportat la calitatea acestuia invocată de proprietar al terenului concesionat de recurenta-reclamantă, acestea se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii), întrucât este necesară verificarea premisei, şi anume, stabilirea raportului juridic litigios şi identificarea corectă a subiectelor acestuia.
Astfel, calitatea procesuală pasivă semnifică identitatea între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, fiind vorba despre o identitate raportată la afirmarea respectivului raport juridic, iar nu la existenţa însăşi a acestuia.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".
Aşadar, calitatea procesuală transpune în plan procesual subiectele raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.
În speţa pendinte, din perspectiva elementelor cadrului procesual configurat la judecata în fond şi care interesează examinarea criticilor din recurs, Înalta Curte reţine că prima instanţă a fost învestită cu o acţiune prin care reclamanta solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, solicitând obligarea acestora la plata, cu titlu de despăgubiri materiale, a diferenţei de preţ pe care reclamanta o putea obţine în mai 2019 şi preţul actual din mai 2022 al construcţiei situate în Novaci - Rânca, str. x, jud. Gorj.
Instanţa de apel, în urma probatoriului administrat, a constatat că terenul concesionat de recurenta-reclamantă, pe care aceasta a edificat o construcţie, nu se află în patrimoniul intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor, motiv pentru care această parte nu are calitate procesuală pasivă în speţă.
Astfel, din analiza extrasului de carte funciară, instanţa de apel a reţinut că terenul concesionat de recurenta-reclamantă se află în proprietatea intimatului-pârât Oraşul Novaci.
Împrejurarea că potrivit extrasului de carte funciară terenul concesionat de recurenta-reclamantă se află în proprietatea intimatului-pârât Oraşul Novaci, reprezintă un element care aparţine situaţiei de fapt, localizarea patrimoniului în care se regăseşte un drept de proprietate asupra unui bun determinat realizându-se pe bază de probe şi presupunând o marjă de apreciere din partea instanţei. Or, reprezentând o chestiune de fapt, iar nu o chestiune de nelegalitate, acest aspect nu poate fi cenzurabil în prezenta cale de atac, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Înalta Curte constată că susţinerile părţii sunt şi contradictorii, în sensul că, deşi invocă faptul că în extrasul de carte funciară este intabulat dreptul de proprietate publică al Oraşului Novaci cu privire la terenul dat în concesiune, în cuprinsul cererii de recurs susţine că respectivul teren se află în domeniul public al Statului Român şi în administrarea Oraşului Novaci.
Însă, pentru a da o rezolvare completă susţinerilor părţii, prezenta instanţă de recurs apreciază că se impune a se face distincţia între domeniul public al Statului Român şi domeniul public al unităţii administrativ teritoriale.
Astfel, domeniul public este compus din bunuri care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, aceste subiecte de drept având asupra lor un drept de proprietate publică, aşa cum este reglementat de art. 136 din Constituţie şi de art. 554 alin. (1), art. 858 şi art. 859 alin. (1) C. civ.. Rezultă, astfel, că între noţiunile domeniu public şi proprietate publică nu există identitate, acestea desemnând realităţi juridice distincte: domeniu este un ansamblu de bunuri, iar proprietatea publică este dreptul care poartă asupra acestor bunuri.
Potrivit dispoziţiilor art. 860 C. civ., domeniul public este naţional, judeţean şi local. Domeniul public naţional aparţine statului, cel judeţean judeţelor, iar cel local comunelor oraşelor şi municipiilor, ca persoane juridice.
Potrivit dispoziţiilor art. 286 din Codul administrativ "(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele stabilite în anexele nr. 2-4 şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege. (2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele prevăzute în anexa nr. 2, precum şi din alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public naţional. (3) Domeniul public al judeţului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public naţional. (4) Domeniul public al comunei, al oraşului sau al municipiului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean".
Entităţile care exercită dreptul de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale sunt reglementate în art. 238 din Codul administrativ, care prevede că "Exercitarea dreptului de proprietate publică, cu excepţia reprezentării în instanţă a statului român prin Ministerul Finanţelor Publice în legătură cu raporturile juridice privind proprietatea publică, se realizează de către: a) Guvern, prin ministerele de resort sau prin organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau a ministerelor de resort, după caz, pentru bunurile aparţinând domeniului public al statului; b) autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale, pentru bunurile aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale".
Cât priveşte delimitarea între domeniul public naţional, cel judeţean şi cel local, alin. (2) al art. 860 C. civ. stipulează faptul că aceasta se face în condiţiile legii, adică potrivit prevederilor reglementărilor cuprinse în legile organice aplicabile în materie, respectiv Legea nr. 18/1991 a fondului funciar pentru terenuri şi art. 286 Cod administrativ pentru celelalte categorii de bunuri.
Or, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 286 din Codul administrativ, mai sus citat, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele prevăzute în anexa nr. 2, precum şi din alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public naţional, iar domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale (comunei, al oraşului sau al municipiului) este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.
Enumerarea din anexele menţionate nu este una exhaustivă, ci numai exemplificativă.
În privinţa terenurilor, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar dispune că, în măsura în care acestea fac parte din domeniul public naţional, proprietatea asupra lor aparţine statului, în regim de drept public, iar dacă fac parte din domeniul public de interes local, proprietatea asupra lor aparţine, tot în regim de drept public, comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor.
Transferul bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public al autorităţii administrativ teritoriale se poate realiza potrivit procedurii reglementate de art. 292 din Codul administrativ.
Bunurile din domeniul public pot fi date în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local şi aceasta se realizează prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.
Titularii dreptului de administrare posedă, folosesc şi dispun de bun în condiţiile actului prin care le-a fost dat bunul în administrare, existând posibilitatea revocării dreptului de administrare, atunci când titularii acestuia nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile ce rezultă din actul de transmitere.
De asemenea, bunurile din domeniul public pot fi concesionate sau închiriate regiilor autonome, prefecturilor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi altor instituţii de interes naţional, judeţean sau local.
În aceste coordonate, având în vedere că imobilul dat în concesine recurentei-reclamante nu se află în proprietatea Statului Român, ci aparţine Oraşului Novaci, astfel cum a reţinut instanţa de apel în urma administrării şi interpretării probatoriului administrat, această parte fiind înscrisă în cartea funciară în calitate de proprietar al terenului dat în concesiune, teren ce face parte din domeniul public al oraşului, în mod corect s-a concluzionat atunci că intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind în mod corect menţinută soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi.
Referitor la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1349 şi art. 1357 C. civ., Înalta Curte constată că aceste texte de lege au fost formal invocate de către recurenta-reclamantă, în cererea de recurs neregăsindu-se nicio critică concretă de nelegalitate cu privire la aplicarea greşită a acestor dispoziţii legale.
Mai mult, instanţa de apel nici nu a procedat la o analiză a condiţiilor răspunderii civile delictuale, ci s-a pronunţat doar cu privire la calitatea procesuală pasivă, pe care a reţinut-o în persoana Oraşului Novaci şi a trimis cauza spre rejudecarea cererii în contradictoriu cu această parte, urmând ca instanţa de fond să analizeze îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, având în vedere că, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate reprezintă o chestiune de fond în sensul art. 36 teza a II-a C. proc. civ.
De asemenea, formal invocate sunt şi dispoziţiile art. 456-482 C. proc. civ., recurenta-reclamantă neaducând niciun argument prin care să demonstreze modul în care instanţa de apel a încălcat normele de drept procesual reprezentate de aceste texte de lege şi să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanţele cauzei, precum şi să explice, totodată, modul în care, în aprecierea sa, aceste texte trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii.
Criticile formulate în mod dezvoltat de recurent cu privire la nevalabilitatea titlului de proprietate nr. x/21.06.2013 emis în procedura legilor funciare, nu pot fi primite spre analiză în prezenta cale de atac a recursului, întrucât instanţa de apel nu şi-a fundamentat menţinerea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, pe elemente legate de acest act juridic. Or, potrivit art. 494 C. proc. civ. în referire la art. 478 C. proc. civ., judecata în recurs trebuie să se grefeze pe ceea ce a judecat, a statuat instanţa de apel.
Chiar şi dacă am face abstracţie de acest aspect, Înalta Curte, cu privire la susţinerea recurentei-reclamante în sensul că Hotărârea Comisiei Judeţene Gorj de Fond Funciar nr. 6210 din 21.06.2013 a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/21.06.2013, constată oricum că respectiva hotărâre a fost adoptată pentru anularea parţială a acestui titlu de proprietate, titlu ce a fost emis ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 609/09.04.2009 a Judecătoriei Novaci, în dosarul nr. x/2007, şi pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătoreşti. Or, prin decizia nr. 1458/15.12.2014 a Tribunalul Gorj s-a constatat că titlul de proprietate nr. x/21.06.2013 nu putea fi anulat în baza art. 47 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar la pronunţarea HCJ nr. 6210/21.06.2013 Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj a încălcat normele de competenţă, hotărârea fiind lovită de nulitatea absolută.
În consecinţă, pentru toate considerentele arătate, reţinând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei nr. 358A din 26 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor, Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Novaci prin Primar şi Primăria Novaci.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2025.