Şedinţa publică din data de 23 mai 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1592 din 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 624 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei decizii definitive. Astfel, instanţa de recurs a constatat că prima hotărâre ce a declanşat exercitarea ulterioară a căilor extraordinare de atac nu avea deschisă calea de atac a recursului, ceea ce înseamnă că nici deciziile pronunţate în respectivele căi de atac nu au deschisă o atare cale de atac, concluzionând că recursul exercitat împotriva unei asemenea decizii este inadmisibil.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, recurenţii A. şi B. au declarat recurs, în temeiul art. 5, art. 6, art. 10, art. 11, art. 41, art. 53, art. 95 alin. (1) şi art. 115 alin. (3) din C. proc. civ.
Recurenţii susţin că decizia recurată este nulă de drept, fiind pronunţată cu încălcarea cazurilor de incompatibilitate absolută prevăzute de lege, câtă vreme membrii completului de judecată au pronunţat Deciziile nr. 193/2017, nr. 115/2021 şi nr. 1592/2021, indicând incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la data de15 septembrie 2017, deci anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
4. Apărările părţilor
La data de 23 februarie 2022, recurentul A. a depus la dosar note scrise prin care reia susţinerile din cererea de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:
"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
În cauză, prin cererea înregistrată la 15 septembrie 2017, A. şi B. au formulat contestaţia la executare, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1776 din 5 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Sibiu.
Apelul declarat de A. şi B. împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 1086 din 19 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, hotărâre judecătorească definitivă, având în vedere prevederile art. 718 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul declarat de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 1086 din 19 noiembrie 2018 a Tribunalului Sibiu a fost respins prin Decizia nr. 130/2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, fiind, de asemenea, o hotărâre definitivă.
Prin Decizia nr. 354/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de aceleaşi părţi împotriva deciziei civile nr. 130/2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2017.
Prin Decizia nr. 624 din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 354/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin Decizia nr. 1592 din 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A. şi B., împotriva Deciziei nr. 624 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Având în vedere că această ultimă hotărâre judecătorească nu este supusă niciunei căi de atac, fiind pronunţată în procedura de filtru a recursurilor, se concluzionează că recursul exercitat împotriva unei asemenea decizii este inadmisibil.
În consecinţă, decizia atacată în litigiul de faţă este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 1592 din 14 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2022.