Şedinţa publică din data de 1 februarie 2021
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul căii de atac exercitate
Prin încheierea din 23 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat, pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, judecata recursului declarat de A., B., C., D. şi E. împotriva încheierii nr. 5 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
2. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii menţionate la pct. 1, recurentul A. a exercitat calea de atac intitulată "apel", înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.
3. Considerentele Înaltei Curţi
La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia nulităţii cererii intitulate "apel" pentru lipsa semnăturii.
Potrivit art. 470 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă:
"Cererea de apel va cuprinde: e) semnătura."
Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, şi anume cu dispoziţiile art. 148 din Codul de procedură civilă conform cărora:
"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura."
Semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul actului procedural de învestire a instanţei, pe care l-a semnat.
Conform art. 470 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cerinţa semnăturii, prevăzută de art. 470 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Art. 174 din C. proc. civ.. defineşte noţiunea de nulitate ca fiind acea sancţiune care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. Art. 175 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabileşte că, în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Legiuitorul a reglementat, însă, şi obligaţia instanţei de a pune în vedere părţii că are posibilitatea, ca într-un anumit termen, de a îndrepta neregularităţile actului de procedură. Astfel, art. 177 din C. proc. civ. prevede că ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.
Astfel, lipsa semnăturii în cazul cererii de chemare în judecată este sancţionată cu nulitatea, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., dar aceasta poate fi acoperită în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este în instanţă, acesta va semna cererea chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.
Pentru acoperirea lipsei semnăturii în cazul cererii de apel, sancţionată cu nulitatea, conform art. 470 alin. (1) lit. e) coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ., textul art. 482 din Codul de procedură civilă trimite la dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi, implicit, la dispoziţiile art. 196 alin. (2) din acelaşi cod.
În situaţia în care cererea de apel nu este semnată, instanţa are obligaţia de a acorda părţii posibilitatea de a semna cererea, sub sancţiunea anulării acesteia, ca nesemnată.
În cauza de faţă, cererea intitulată "apel" formulată de A. şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020, nu a fost semnată de parte.
Prin citaţia primită la 16.12.2020, părţii i s-a învederat că cererea pe care a formulat-o nu este semnată şi că are obligaţia de a o semna în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării.
Prin urmare, întrucât partea nu s-a conformat obligaţiei legale de a semna cererea, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Analizând cauza şi din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiţia ca dreptul să nu fie afectat în substanţa sa. O limitare a dreptului de acces la instanţă nu se conciliază cu art. 6 din Convenţie decât dacă urmăreşte un scop legitim şi există un raport de rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6 din Convenţie. S-a reţinut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmăreşte a impune reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte buna administrare a justiţiei. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă (art. 6 din Convenţie), reţinând că reclamanta a fost informată de instanţă asupra omisiunii sale şi de sancţiunea susceptibilă a-i fi aplicată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 470 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) din C. proc. civ., urmează a fi anulată cererea intitulată "apel" formulată de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de apel formulată de A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2021.