După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea FN/15.08.2020 înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor București cu nr. 36284/27.08.2020, reclamantul A a contestat contractul de închiriere nr. 3781 din data de 03.07.2014.
Prin decizia nr. 1585/C7/1817 din data de 04.09.2020, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor București a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea contestaţiilor către Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 15 septembrie 2020 sub număr unic ECRIS x/86/2020.
Prin sentinţa civilă nr. 631 din 08 octombrie 2020, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
La data de 26 octombrie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/86/2020.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 310 din data de 29 ianuarie 2021, a admis excepţia necompetenței sale materiale, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă materială între Judecătoria Suceava şi Tribunalul Suceava şi, în consecinţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Suceava în vederea soluţionării conflictului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 02 martie 2021, sub nr. x/39/2021, stabilindu-se termen de judecată la data de 16 martie 2021.
Prin sentinţa civilă nr. 5 din 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava - Secția de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 08 aprilie 2021, sub numărul x/39/2021, stabilindu-se termen de judecată la data de 20 mai 2021.
Prin sentinţa civilă nr. 327 din data de 20 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I Civile a Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia I Civilă la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/39/2021*, fiind stabilit termen de judecată la data de 23 septembrie 2021.
2.Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 21 martie 2022, Tribunalul Suceava – Secţia I civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Zvoriștea.
3.Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 545 din 23 mai 2023, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinţei civile nr. 439 din 21.03.2022 pronunţate de Tribunalul Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/39/2021*, ca nefondat.
4.Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 545 din 23 mai 2023 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul A.
Prin recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul critică hotărârea instanţei de apel din perspectiva reţinerii greşite a intervenirii sancţiunii decăderii din dreptul de a formula motivele de apel.
Astfel, susţine recurentul că hotărârea tribunalului i-a fost comunicată în data de 25 mai 2022 iar memoriul cuprinzând dezvoltarea motivelor de apel a fost formulat cu respectarea termenului legal, la 28 iunie 2022, sens în care instanţa avea obligaţia de a le analiza.
Mai arată recurentul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei. Instanţa de apel nu a cercetat motivele sale de apel cu privire la cauzele de nulitate ale contractului de închiriere.
Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecarea apelului.
5. Apărările formulate în cauză
Deşi recursul declarat de reclamant a fost comunicat intimatei Primăria Comunei Zvoriştea în data de 18 septembrie 2023, aceasta nu a formulat întâmpinare în cauză.
6. Procedura în faţa instanţei de recurs
Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti, 15 septembrie 2020, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471 ind. 1 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 19 iunie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la termenul de judecată din 19 iunie 2024 a fost menţinută această măsură faţă de insuficienta timbrare a cererii de repunere pe rol, iar la termenul din 16 octombrie 2024 cauza a fost repusă pe rol şi reţinută în vederea judecării recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant contestă argumentul instanţei prin care curtea de apel a reţinut că aceasta nu se consideră legal sesizată cu analiza motivelor de apel, apreciate ca fiind formulate tardiv.
Sub un prim aspect, având în vedere că ceea ce se critică, în fapt, este greșita aplicare a unor norme procedurale – art. 470 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. proc. civ., acest motiv de recurs se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează să fie analizat.
Astfel, potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 470 C. proc. civ. „(1) Cererea de apel va cuprinde: c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. (3) Cerinţele de la … alin. (1) lit. c) sunt prevăzute sub sancţiunea decăderii”.
Verificând argumentele curţii de apel, deşi se observă că instanţa a indicat greşit datele la care s-a raportat atunci când a calculat termenul de 30 zile în care apelul putea fi motivat, totuşi a apreciat corect în legătură cu intervenirea sancţiunii decăderii. Aceasta întrucât sentinţa civilă nr. 439/2022 a Tribunalului Suceava a fost comunicată reclamantului A în data de 05.05.2022 (f.120 din dosarul tribunalului), declaraţia de apel a fost realizată în data de 31.05.2022 (f.5 verso dosar curte apel), în timp ce motivele de apel au fost depuse la 28.06.2022 (f.14 dosar curte apel), cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., şi care s-a împlinit la data de 06.06.2022, într-o zi de luni.
Aşadar, contrar susţinerilor recurentului, acesta a fost corect decăzut din dreptul de a motiva calea de atac exercitată pe care legea o supune unui termen legal imperativ. Aşa fiind, nerespectarea termenului de motivare a apelului conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua apărări concrete în legătură cu legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe a fondului, potrivit normei legale enunțate, care reglementează sancțiunea decăderii.
În consecință, promovând apelul cu respectarea termenului defipt de lege, însă cu depășirea termenului de motivare a acestuia, reclamantul este decăzut din dreptul de a-i fi analizate criticile din apel, instanţa nefiind legal sesizată cu examinarea acestora, cum corect s-a dispus, prin decizia recurată.
Pe cale de consecinţă, nu se relevă o culpă a instanţei de apel în sensul pretins de recurentul-reclamant, motivarea apelului fiind realizată, aşa cum s-a arătat mai sus, cu depăşirea termenului procedural de 30 zile de la data comunicării hotărârii.
Mai mult decât atât, Înalta Curte are în vedere şi faptul că, potrivit art. 175 alin. (2) C. proc. civ., „Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia”.
Reiese astfel, din norma citată, că nulitatea prevăzută de art. 175 alin. (2) C. proc. civ. este una condiţionată de existenţa unei vătămări.
Astfel, nu orice act de procedură efectuat cu neobservarea formelor legale este nul ci, pentru anularea actului se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: actul de procedură să fi produs părţii o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Noţiunea de vătămare desemnează un prejudiciu procesual.
În situaţia nulităţilor extrinseci, cum este cazul de faţă, vătămarea nu se prezumă, astfel încât aceasta era necesar a fi măcar indicată în sensul existenţei acesteia, astfel încât partea adversă să se poată raporta la un fapt concret, pe care ulterior să îl poată demonta.
Or, în cauză, recurentul-reclamant nu a indicat şi cu atât mai puţin a dovedit vreo vătămare prin faptul că nu i-ar fi fost analizate motivele de apel, în condiţiile în care apelul nu a fost respins sau anulat ca nemotivat, ci a fost cercetat în fond în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Ca atare, verificarea stării de fapt şi a felului în care s-a realizat aplicarea legii de către prima instanţă s-a realizat, în apel, prin raportare la cererea de chemare în judecată şi la considerentele sentinţei pronunţate.
Înalta Curte apreciază, prin urmare, că nu s-a făcut dovada existenţei unei vătămări a recurentului, rezultate din aplicarea sancţiunii decăderii reclamantului din termenul de motivare a căii de atac a apelului, sens în care va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.
Prima instanţă de control judiciar a analizat legalitatea și temeinicia sentinței tribunalului prin prisma verificării cauzelor specifice de aplicare a sancţiunii nulităţii contractului, reglementate prin art. 1246 - 1251 C. civ. (dat fiind că reclamantul nu a indicat în mod expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată motivele de nulitate absolută sau relativă pe care înţelege să le invoce), menținând soluția de respingere a cererii de anulare a contractului de închiriere nr. 3781 din 03 iulie 2014 încheiat între Primăria Comunei Zvoriştea şi Asociaţia Crescătorilor de Animale Zvoriştea.
Aşa fiind, în mod legal instanţa de apel a efectuat cuvenita şi necesara cercetare a condiţiilor de validitate ale contractului contestat în instanţă, reţinând, în esenţă, că din dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2013 nu rezultă că pentru închirierea pășunilor din domeniul privat al comunei trebuie organizată licitație, dimpotrivă, contractul încheindu-se prin atribuire directă de către primari, în baza hotărârii consiliului local, asociaţiile crescătorilor locali având un drept de preemțiune. A constatat că, în speță, contractul de închiriere a pajiștii din domeniul privat al comunei Zvoriștea a fost încheiat (și prelungit) cu o astfel de asociație, al cărei membru a fost inițial și reclamantul, potrivit susținerilor ambelor părți.
Totodată, a reţinut curtea de apel că dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 32/2019 nu sunt aplicabile speţei, referindu-se la terenuri cu destinaţie agricolă, libere de contract şi că, prin urmare, nu se poate reține vreo cauză de nulitate nici în raport cu pretinsa încălcare a acestei legi, care nu derogă de la dispozițiile legale citate cu privire la închirierea pajiștilor din domeniul privat al comunelor.
Înalta Curte constată că, sub aspectul acestor dezlegări date fondului cauzei de către curtea de apel, recurentul nu a formulat critici în recurs, susţinând doar în mod generic că instanţa nu a dorit să constate modul ilegal de prelungire a contractului a cărui anulare o solicită.
Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la cercetarea efectuată de instanţele fondului şi concluziile curţii de apel, nu este suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate.
Ca atare, reiterarea de către recurentul-reclamant a aceleiaşi susţineri realizate de-a lungul procesului, neurmată de o critică concretă de nelegalitate în legătură cu raţionamentul instanţei de apel, nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.
Pentru toate considerentele expuse, şi reţinând că instanţa de apel a prezentat argumentele care i-au format convingerea şi a indicat cu claritate considerentele pentru care a fost respins apelul reclamantului, realizând o verificare judicioasă a aspectelor deduse judecăţii, în aplicarea principiului devoluţiunii, urmează a respinge recursul declarat de recurentul-reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 545 din 23 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/39/2021*.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.