Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de revizuire
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă la 8 august 2024, revizuenta A a solicitat schimbarea deciziei nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2018* în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 10 C. proc. civ.
Revizuenta a precizat că se impune admiterea cererii de revizuire, deoarece soluţiile pronunţate de instanţele de fond şi de instanţa de recurs sunt greşite, câtă vreme a dovedit falsificarea actelor de proprietate deţinute de autorul despăgubirilor.
De asemenea, a solicitat instanţei de revizuire verificarea operaţiunilor de alterare a realităţii pentru a fi corectate greşelile de judecată, astfel încât hotărârile judecătoreşti nedrepte să nu mai producă efecte şi să nu fie încălcat principiul adevărului obiectiv.
2. Decizia care face obiectul revizuirii
Prin decizia nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2018* au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B şi de intervenienta A împotriva deciziei civile nr. 408A din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. De asemenea, a fost admisă cererea formulată de intervenienta A şi s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum 100 lei, către aceasta.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată de intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost invocată excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secţia I civilă
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, datorită caracterului său peremptoriu, în raport cu art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că dispozițiile alineatului (1) al textului de lege menţionat, cu caracter de normă generală, impun condiția că pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.
Revizuirea este o cale de atac nedevolutivă, care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată ce au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la caracterul întemeiat sau nefondat al cererii, astfel că pot face obiectul revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ. (forma în vigoare la data cererii de chemare în judecată – 24 octombrie 2018), pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Obiectul revizuirii îl constituie decizia nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2018*, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B şi de intervenienta A împotriva deciziei civile nr. 408A din 22 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Înalta Curte reține că evocarea fondului, printr-o decizie a instanţei de recurs, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, în cazul casării cu reţinere, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se dezlegarea dată raportului dedus judecăţii, nu sunt susceptibile de revizuire, decât pentru motivele menționate expres de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., printre acestea neregăsindu-se şi motivul de revizuire reglementat de pct. 1 al art. 509 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, aceea de cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme motivul evocat în susţinerea cererii de revizuire se întemeiază pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar obiectul revizuirii este reprezentat de o decizie prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B şi de intervenienta A.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa de contencios constituţional, care, prin Decizia nr. 156/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, pronunţată în legătură cu prevederile art. 322 C. proc. civ. de la 1865, a statuat, în legătură cu deciziile instanţelor de recurs pronunţate sub imperiul vechii reglementări procedurale civile, că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care a fost respins recursul (par. 17), soluţie pe deplin aplicabilă şi în raport cu actuala reglementare.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că de la regula potrivit căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie să vizeze fondul este exceptat acest motiv de revizuire, după cum stipulează expres alin. (2) al aceluiaşi text de lege.
Pentru a fi reţinută incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar ca în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, această încălcare să fi produs consecinţe grave, iar consecinţele încălcării să continue să se producă. Acest motiv de revizuire vizează înlăturarea efectelor vătămătoare ale hotărârii judecătoreşti care a determinat încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, constatată printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, verificând admisibilitatea acestui motiv de revizuire, se constată că susţinerile revizuentei şi circumstanţele litigiului nu acoperă cerinţa premisă a textului art. 509 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2018*, în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu a fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Din motivele invocate rezultă că revizuenta tinde, în realitate, la o nouă judecare a cauzei, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 paragraful (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice. Funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor definitive în afara condiţiilor strict reglementate procedural.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva deciziei nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2018*.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.