Contract de finanţare. Interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 651/2014. Obligativitatea menţinerii  amplasamentului investiţiei în regiunea beneficiară a ajutorului de stat

Cuprins pe materii: Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale.

Index alfabetic:

• Contract de finanţare
• Neregulă
• Regiunea beneficiară a ajutorului de stat

 

 

Regulamentul (UE) nr. 651/2014, art. 14 alin. (5)

 

Sintagma „investiţia trebuie menţinută în regiunea beneficiară” din cuprinsul art. 14 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 trebuie interpretată în sensul că aceasta se referă la menţinerea  amplasamentului investiţiei în regiunea beneficiară a ajutorului de stat, respectiv a punctului de lucru din amplasamentul proiectului, în acest sens fiind şi dispoziţiile Sect. 7 din Ghidul solicitantului cu privire la locul de implementare a proiectului.

Spaţiul destinat implementării proiectului este, de regulă, imobilul (teren şi/sau clădiri) în care activele achiziţionate prin proiect (e.g. utilaje, linii de producţie) sunt instalate, montate şi/sau în care aceste bunuri sunt utilizate. În cazul acelor domenii de activitate ce implică utilizarea echipamentelor, utilajelor în locuri diferite (e.g. activitatea de construcţii), spaţiul destinat implementării proiectului va fi considerat spaţiul în care echipamentele, utilajele sunt depozitate, garate.

Însă, achiziţionarea de utilaje şi prestarea de lucrări în afara locului de implementare a proiectului nu reprezintă o neregulă pentru că nu reprezintă o schimbare de amplasament a proiectului în perioada de implementare sau de monitorizare, cu atât mai mult cu cât prin proiect a fost prezentat modul în care urmează să fie desfăşurată activitatea operaţională, respectiv faptul că utilajele vor fi utilizate conform cererii de plată, dar nu exclusiv în regiunea beneficiară, acest aspect nefiind un impediment pentru aprobarea şi finanţarea proiectului propus.

 

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1051 din 26 februarie 2025

 

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 27.11.2023 reclamanta A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene – Autoritatea de Management pentru programul Operaţional Regional, Compartimentul de Soluţionare a Contestaţii – DGPOR solicitând:

1. Anularea Deciziei 158/10.11.2023 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. 125044/25.08.2023;

2. Anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 125044/25.08.2023 emis de MIPE – DGPOR – Serviciul Constatare nereguli şi Antifraudă;

3. Suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

4. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 155/2024 din 30 mai 2024, Curtea de Apel Galaţi, Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus admiterea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene – Autoritatea de Management pentru programul Operaţional Regional, Compartimentul de Soluţionare a Contestaţii – DGPOR  şi a anulat  procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. 125044/25.08.2023 şi Decizia nr. 158/10.11.2023 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. 125044/25.08.2023.

3. Cererea de recurs dedusă judecății

Împotriva Sentinţei civile nr. 155/2024 din 30 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, Secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, respingerea  cererii formulate de A. S.R.L., ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.

5. Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea intimatei-reclamante Societatea A. S.R.L. i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul-pârât nu a combătut apărările acesteia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 471 ind. 1 alin. (4) C. proc.civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

6. Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 ind. 1 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin  Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 05.09.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.02.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de concluziile orale formulate de apărătorul intimatei-reclamante pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare asupra recursului dedus judecății.

Având însă nevoie de timp pentru a delibera, eventual, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea soluţiei pentru astăzi, 26 februarie 2025.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene – Autoritatea de  Management pentru Programul Operaţional Regional Compartimentul de Soluţionare Contestaţii - DGPOR Bucureşti este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele în continuare arătate:

În cadrul recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-pârâtă invocă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente cu privire la analiza legalităţilor actelor emise de recurentă şi faţă de care s-a dispus anularea prin sentinţa recurată.

Se arată că prima instanţă a aplicat în mod greşit legislaţia ce reglementează obligativitatea menţinerii investiţiei în regiune, aspect ce rezultă din interpretarea coroborată a obiectivului de a menţine activitatea economică în zonă menţionat la art. 14 alin. (5) a doua teză din Regulamentul (UE) 651/2014, cu obiectivul general de a stimula dezvoltarea economică a regiunii beneficiare şi de a reduce decalajul de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul ajutoarelor regionale pentru investiţii.

Se arată că prima instanţă a preluat exclusiv în considerente susţinerile reclamantei-intimate din acţiune, fără a analiza în concret contractul de finanţare raportat la obligaţiile reclamante în cadrul executării contractului şi avându-se în vedere scopul acordării finanţării, care s-a realizat în baza unei scheme de ajutoare de stat şi de minimis.

Se invocă de recurenta-pârâtă interpretarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor Ordinului nr. 5554 din 2.08.2017, ordin menţionat ca temei, în contractul de finanţare.

În conformitate cu art. 1 din acest act normativ „Prezentul ordin instituie o măsură de sprijin, constând în acordarea unor ajutoare de stat şi ajutoare de minimis pentru îmbunătăţirea competitivităţii economice prin creşterea productivităţii muncii în întreprinderi mici şi mijlocii pe teritoriul acoperit de Investiţia Teritorială Integrată Delta Dunării...”.

Potrivit art. 2 al Ordinului mai sus citat, obiectivul măsurii de sprijin îl reprezintă „îmbunătăţirea competitivităţii economice prin creşterea productivităţii muncii în întreprinderi mici şi mijlocii în sectoarele competitive identificate în Strategia naţională de competitivitate, prin acordarea de fonduri nerambursabile pentru realizarea de investiţii pe teritoriul acoperit de Investiţia Teritorială Integrată Delta Dunării”.

Conform art. 4 din acelaşi document, măsura de sprijin se aplică investiţiilor realizate „pe teritoriul acoperit de instrumentul Investiţiei Teritoriale integrate Delta Dunării, denumit în continuare IV Delta Dunării, respectiv arealul format din 38 de unităţi administrativ-teritoriale din cadrul Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării, judeţul Tulcea şi nordul judeţului Constanţa, în zonele identificate ca prioritare în cadrul Strategiei integrate de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării”

Potrivit art. 5 alin. (5) din Ordinul menţionat: „(5) Investiţia finanţată prin ajutor de stat regional trebuie menţinută în regiunea beneficiară pentru o perioadă de cel puţin 3 ani de la finalizarea investiţiilor. Această condiţie nu împiedică înlocuirea unei instalaţii sau a unui echipament care a devenit depăşit sau a fost distrus în această perioadă, cu condiţia ca activitatea economică să fie menţinută în regiunea în cauză pentru perioada minimă relevantă”.

În raport de aceste norme recurenta-pârâtă arată că dispoziţiile invocate impun ca şi echipamentele achiziţionate cu fonduri europene pentru susţinerea activităţii economice în regiunea eligibilă să fie menţionate în regiunea eligibilă, potrivit contractului şi legislaţiei aplicabile.

Se arată că reclamanta-intimată în calitate de beneficiar a fost informată cu privire la obligaţia de a desfăşura  cu echipamentele achiziţionate activităţi în forma eligibilă ITI, iar neregula contestată a fost aceea că contractele de lucrări sunt încheiate în afara regiunii de dezvoltare ITI-DD pe codul CAEN relevant proiectului, contracte în care au fost implicate toate echipamentele achiziţionate prin proiect.

Se apreciază că prima instanţă a apreciat nelegal în raport de dispoziţiile legale aplicabile şi se solicită admiterea recursului casarea sentinţei recurate şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii ca legal emise a actelor contestate, respectiv procesul-verbal  de constatare a neregulilor şi a Deciziei nr.158/10.11.2023.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la termenul de amânare a pronunţării a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat.

În cauză Curtea apreciază că soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor contestate este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 din Regulamentul nr. 651/2014 al Comisiei Europene a dispoziţiilor din Ghidul solicitantului raportat la obligaţiile reclamantei din contractul de finanţare, respectiv a dispoziţiilor Ordinului nr. 554/2017.

În Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei („RGECA”), respectiv art. 14 alin. (5) este prevăzut: „Investiţia trebuie menţinută în regiunea beneficiară pentru o perioadă de cel puţin cinci ani sau, în cazul IMM-urilor, de cel puţin trei ani de la finalizarea investiţiilor. Această condiţie nu împiedică înlocuirea unei instalaţii sau a unui echipament care a devenit depăşit sau a fost distrus în această perioadă, cu condiţia ca activitatea economică să fie menţinută în regiunea în cauză pentru perioada minimă relevantă”.

Prima instanţă a interpretat corect sintagma „menţinerea investiţiei din art. 14 alin. (5) Regulament în sensul că aceasta se referă la menţinerea  amplasamentului investiţiei în regiunea beneficiară a ajutorului de stat, respectiv a punctului de lucru din amplasamentul proiectului”.

În acest sens sunt şi dispoziţiile Sect. 7 din Ghidul solicitantului cu privire la locul de implementare  a proiectului prevederi respectate de către reclamanta-intimată.

În ghidul solicitantului, Secţiunea 7. „Locul de implementare a proiectului”, se specifică faptul că:

Sunt eligibile numai investiţiile localizate în teritoriul acoperit de ITI Delta Dunării.

În cazul unei cereri de finanţare care presupune înfiinţarea unui sediu secundar (punct de lucru) ca urmare a realizării investiţiei, solicitantul se va angaja (prin declaraţia de angajament) ca, până la finalizarea implementării proiectului, să înregistreze locul de implementare ca punct de lucru.

Spaţiul destinat implementării proiectului este, de regulă, imobilul (teren şi/sau clădiri) în care activele achiziţionate prin proiect (e.g. utilaje, linii de producţie) sunt instalate, montate şi/sau în care aceste bunuri sunt utilizate. în cazul acelor domenii de activitate ce implică utilizarea echipamentelor, utilajelor în locuri diferite (e.g. activitatea de construcţii), spaţiul destinat implementării proiectului va fi considerat spaţiul în care echipamentele, utilajele sunt depozitate, garate. Spaţiul trebuie să fie adecvat desfăşurării activităţii pentru care sunt achiziţionate activele.

În ceea ce priveşte utilajele achiziţionate în mod corect prima instanţă a constatat nelegalitatea actelor contestate şi a apreciat că nu există neregulă în sensul că utilajele achiziţionate să fi fost utilizate numai în zona ITI, ele fiind utilizate în regiunea Sud-Est.

Aceasta deoarece achiziţionarea de utilaje şi prestarea de lucrări în afara arealului ITI nu reprezintă o neregulă pentru că nu reprezintă o schimbare de amplasament a proiectului în perioada de implementare sau de monitorizare. Amplasamentul proiectului a fost în ITI atât în perioada de implementare cât şi în cea de monitorizare, fiind menţinut cu respectarea obligaţiilor luate prin contractul de finanţare. În afara arealului ITI s-au prestat livrări (la terţi) în conformitate cu proiectul depus, care a fost evaluat şi aprobat. În cadrul proiectului solicitat la finanţare, implementat şi finanţat de recurenta-pârâtă s-a prezentat modul în care urmează să fie desfăşurată activitatea operaţională, respectiv faptul că utilajele vor fi utilizate conform cererii de plată, cu precădere în regiunea Sud-Est dar nu exclusiv în zona ITI, acest aspect  nefiind un impediment pentru aprobarea şi finanţarea proiectului propus.

În sensul celor constatate legal de prima instanţă sunt şi concluziile ordonanţei de clasare din 27.06.2023 a Parchetului European care a efectuat verificări cu privire la proiectul reclamantei faţă de care s-au constatat nereguli şi s-a apreciat lipsa unei fapte penale în sensul că nu a existat obligaţia în contractul de finanţare de a presta servicii cu utilajele din proiect în exclusivitate pe teritoriul Deltei Dunării – jud. Tulcea, ci reclamanta-intimată, în calitate de beneficiar al proiectului, putea presta lucrări şi în afara zonei Investiţii Teritoriale Integrate (ITI) Delta Dunării.

În mod legal prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că în lipsa existenţei unei nereguli şi în lipsa unui prejudiciu, actele emise de recurenta-pârâtă au fost constatate ca nelegale şi, în consecinţă, anulate ca efect al admiterii acţiunii.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 – 497 C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.