Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 26 iulie 2022 sub nr. x/2022, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C., C. şi D. solicitând obligarea acestora, în solidar, la restituirea sumei de 82.000 euro, cu titlu de împrumut.
Pârâţii C. jr., C. şi E. au depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând admiterea în parte a acţiunii doar faţă de pârâtul împrumutat C. jr., respectiv obligarea la restituirea sumei de 79.500 euro şi respingerea acţiunii faţă de pârâţii garanţi, invocând beneficiile de discuţiune şi diviziune, cu acordarea unui termen de graţie.
Prin cererea din 15.11.2022 pârâtul C. jr. a solicitat introducerii în cauză a moştenitorilor pârâtului C., depunând la dosar şi copia certificatului de deces a acestuia.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad
Prin încheierea şedinţei de la 31.01.2023, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a moştenitorilor defunctului C. respectiv F., D. şi G., iar prin încheierea şedinţei din 07.03.2023, instanţa a constatat că, deşi au fost indicaţi ca moştenitori ai defunctului C. mai multe persoane, anume trei copii şi soţia supravieţuitoare, care au fost citaţi pentru acest termen, potrivit certificatului de moştenitor depus la dosar la 01.02.2023, doar D. este moştenitorul defunctului C., având în vedere că E., F. şi G. au renunţat la moştenire.
Prin încheierea de şedinţă din 09.05.2023, instanţa a respins excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale, în urma calificării acesteia, conform art. 152 şi art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 24 mai 2023, Tribunalul Arad a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de formulată de reclamantele A. şi B., şi a obligat pârâtul C. la plata către reclamante a sumei de 82.000 euro cu titlu de împrumut nerestituit. A acordat debitorului un termen de graţie de 6 luni pentru restituirea împrumutului, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi a respins acţiunea faţă de pârâţii E. şi D. având ca obiect plata către reclamante a sumei de 82.000 euro în calitate de debitori solidari.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Împotriva sentinţei civile nr. 114 din 24.05.2023, pronunţată de Tribunalul Arad, pârâtul C. jr. a declarat apel, solicitând admiterea apelului şi schimbarea doar în parte a apelului, în sensul majorării termenului de graţie de la 6 luni la 12 luni şi reducerea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 270 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâtul C. jr. împotriva sentinţei civile nr. 114 din 24.05.2023 pronunţată de Tribunalul Arad.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul C. jr., înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 februarie 2024 şi repartiyat aleatoriu, spre competentă soluţionare, completului nr. 5.
Prin cererea de recurs, pârâtul a arătat că formulează calea extraordinară de atac împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, în condiţiile art. 497 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat că instanţa de apel a respins apelul şi a menţinut soluţia tribunalului, respingând astfel, solicitarea sa de majorare a termenului de graţie de la 6 luni la 1 an, fără a ţine seama de starea materială şi situaţia de fapt (incendiul care a mistuit stâna care a făcut obiect al garanţiei contractuale a împrumutului, decesul tatălui), astfel cum aceasta a fost relevată de înscrisurile aflate la dosar, administrate în cauză. De asemenea, a arătat că respingerea apelului şi respingerea cererii de reducere a cheltuielilor de judecată acordate reclamantelor, în condiţiile art. 453 alin. (3) din C. proc. civ., atrag casarea deciziei.
5. Apărări formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la 30 aprilie 2024, intimatele A. şi B. au invocat excepţia nulităţii recursului, şi în subsidiar, au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului. Au precizat faptul că motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
De asemenea, au precizat că îţi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 26 iulie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 11 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea căii de atac la 29 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul exercitat de pârâtul C. jr. din perspectiva posibilităţii încadrării criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Prin decizia nr. 270 din 09 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a constatat că, din probele administrate în cauză, tribunalul a acordat termenul de graţie de 6 luni valorificând un acord al părţilor, astfel cum rezultă din declaraţiile reprezentanţilor acestora date în faţa instanţei la termenul de judecată din 09 mai 2023, apărătorul reclamanţilor fiind de acord cu termenul de 6 luni solicitat de apărătoarea pârâtului, iar la baza solicitării de acordare a termenului de graţie de 6 luni se regăsesc aceleaşi argumente prezentate în cuprinsul cererii de apel.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut că, din coroborarea dispoziţiilor art. 1619 C. civ. cu cele ale art. 674 şi 675 C. proc. civ., rezultă că termenul de graţie poate fi instituit de către instanţa de judecată în funcţie de conduita debitorului, în special că acesta a întreprins toate măsurile care se impun pentru efectuarea unei plăţi voluntare şi că a fost în imposibilitate să achite debitul datorat. Or, în speţă, debitorul nu a dovedit că neexecutarea obligaţiei de plată s-a datorat lipsei de fonduri, astfel că simplele afirmaţii ale acestuia în sensul că a fost încarcerat aproape un an de zile, că a decedat tatăl său, că i-a fost anulat permisul de conducere ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu constituie argumente temeinice pentru admiterea cererii.
În privinţa criticii referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat de tribunal, a mai reţinut că cererea de chemare în judecată a fost admisă în întregime, contrar aserţiunilor pârâtului, şi ca atare, în mod corect, prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. şi a dispus suportarea, în întregime, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.
Fără a se raporta la dezlegările jurisdicţionale date de instanţa de apel cu privire la acordarea termenului de graţie pentru achitarea debitului, dezlegări ce au fost fundamentate pe probele administrate cu prilejul cercetării judecătoreşti efectuate de către instanţele devolutive şi care nu mai pot fi analizate la acest moment procesual, recurentul expune, în cadrul memoriului de recurs, nemulţumiri legate de o pretinsă ignorare a acestor probatorii, respectiv o greşită reţinere a situaţiei de fapt (starea materială a familiei, incendiul care a mistuit stâna care a făcut obiect al garanţiei contractuale a împrumutului, decesul tatălui) care a determinat instanţa să reţine că, în cauză, aspectele învederate relevă o culpă a pârâtului.
Or, aşa cum s-a arătat, evaluarea probatoriilor este o operaţiune specifică exclusiv instanţelor devolutive (fond şi apel), care nu se circumscrie aspectelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind străină de configuraţia juridică a căii extraordinare de atac a recursului.
Întrucât recurentul nu a încadrat în drept recursul, nu a indicat vreo normă de drept, care să fi fost încălcată de către instanţa de apel şi nu a dedus judecăţii în calea extraordinară de atac, aspecte noi care să nu fi fost avute în vedere de către instanţa de apel ori să contrazică considerentele expuse de către aceasta şi, ţinând cont de faptul că, în cauză, nu sunt identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauză, este incidentă sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul C. jr. împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul C. jr. împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.