Asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.C. Geopol International S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat anularea Deciziei nr. 381, emisă de către pârât la data de 23.05.2023, susţinând că acesta nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 90 alin. (1), lit. h) şi art. 91 alin. (1), ambele din Legea Audiovizualului nr. 504 din 11.06.2002 privind legala aplicare a sancţiunii contravenţionale.
La data de 19.01.2024, terţul A. a depus la dosar, prin compartimentul registratură, cerere de intervenţie în interesul reclamantului.
2. Soluţiile instanţei de fond
Prin încheierea din 22 ianuarie 2024, faţă de cererea de intervenţie formulată de petentul A., Curtea a constatat că aceasta este lovită de nulitate, faţă de lipsa semnăturii, precum şi faţă de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 61, 62, 63 C. proc. civ., fiind reţinut că aceasta nu are nicio legătură cu cauza, nicio logică faptică şi juridică.
Prin sentinţa nr. 339 din 4 martie 2024 Curtea a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Geopol International S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.
3. Căile de atac exercitate
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. Geopol International S.R.L. şi intervenientul A. au declarat recurs.
4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
În cursul soluţionării recursului, recurentul A. a invocat excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor 41 din Legea nr. 310/2018 prin care se modifică art. 64 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., arătând că se încalcă dreptul la un proces echitabil, prin aceea că se suprimă calea de atac a apelului împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibile a cererii de intervenţie.
De asemenea, recurentul A., în timpul şedinţei de judecată, din 11 decembrie 2024, a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate, cu privire la dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, arătând că încalcă dreptul la apărare şi legalizează "bunul plac", "abuzul juridic", "substituirea CCR unei instanţe de judecată legal constituite conform Constituţiei şi legilor", "legiferarea în locul Parlamentului şi substituirea acestei puteri legislative".
5. Procedura de soluţionare a cererii
În conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificat şi completat, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a format dosarul asociat nr. x/2023 având ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, anterior menţionată.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionalitate
Articolul 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în dezvoltarea art. 146 lit. d) din Constituţia României şi art. 1, 2 şi 10 din Legea nr. 47/1992, prevede: Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Alineatul 2 menţionează că excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Alineatul al treilea precizează imperativ că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Alineatul 4 statuează că sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
În primul rând, Înalta Curte verifică dacă a fost ridicată o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2012. Cererea adresată cuprinde textul contestat din punct de vedere al constituţionalităţii, respectiv, textele de referinţă pretins încălcate precum şi o motivare a cererii. Astfel, instanţa reţine că cererea formulată este o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate.
În cel de-al doilea rând, se reţine că excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti în sensul în care s-a exprimat Curtea Constituţională prin Decizia II/1995, respectiv în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cel de-al treilea rând, se constată că dispoziţiile contestate fac parte dintr-o lege în vigoare, în sensul atribuit de Curtea Constituţională sintagmei "în vigoare, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766/2011.
În cel de-al patrulea rând, se observă că dispoziţiile contestate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Pe de altă parte însă, Înalta Curte constată că textele criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Înalta Curte reaminteşte că respectiva condiţie de admisibilitate, a legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu cauza în care a fost invocată, a relevanţei acesteia, nu trebuie analizată in abstracto sau dedusă din orice fel de potenţială tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării incidentului, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Or, în condiţiile în care în cadrul judecăţii derulate în faţa primei instanţe, cererea terţului nu a fost admisă în principiu, Înalta Curte nu identifică nicio legătură între calea de atac promovată cu privire la această soluţie şi prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 referitoare la competenţa Curţii Constituţionale.
Cât despre prevederile art. 41 din Legea nr. 310/2018 prin care se modifică art. 64 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., se observă că întreg raţionamentul de la care a pornit recurentul a fost acela conform căruia, prin modificarea legislativă, s-a suprimat calea de atac a apelului împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibile a cererii de intervenţie. Or, Înalta Curte reaminteşte că, şi anterior acestor modficări, în materia contenciosului administrativ, putea fi exercitată numai calea de atac a recursului, inclusiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere în principiu a cererii de intervenţie, după cum rezultă din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17 din 18 septembrie 2017, pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii. În acest context, se constată că recurentul nu poate justifica interesul procesual pentru invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în discuţie.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv ale art. 41 din Legea nr. 310/2018, invocate de terţul A., apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză, în mod cumulativ, condiţiile impuse de textul de lege sus citat.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de considerentele expuse, constatând ca nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Înalta Curte va respinge cererea formulată de reclamantul A. de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 310/2018 prin care se modifică art. 64 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, formulată de A., ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare. Cererea de recurs se depune la Compartimentul Registratură al secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.