Deliberând asupra admisibilităţii sesizării din oficiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, constată următoarele:
I. Expunerea succintă a procesului
I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2022*, (în urma soluţionării conflictului de competenţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4352/04.10.2023), reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Generală Juridică, Ministerul Apărării Naţionale-U.M. 02494 Ploieşti-Direcţia Generală Juridică şi Ministerul Apărării Naţionale-U.M. 01991 Târgşoru Nou-Direcţia Generală Juridică au solicitat obligarea pârâtelor să stabilească posturile contractuale şi să transforme posturile contractuale pe care le ocupă ca funcţii publice de stat - consilier juridic - corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu data de 05.07.2019, şi să comunice ANFP modificările intervenite; obligarea pârâtelor să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcţiile publice de stat astfel stabilite, în condiţiile prevăzute de art. 612 din actul normativ invocat, începând cu data de 05.07.2019; obligarea pârâtelor la achitarea diferenţei dintre salariile efectiv încasate si cele datorate - corespunzătoare funcţiei publice rezultată in condiţiile menţionate anterior, actualizate cu dobânda legală penalizatoare şi indicele de inflaţie, începând cu data de 05.07.2019 până la data plăţii efective.
Prin cererea depusă la dosar la data de 21.11.2022, reclamantele au arătat că înţeleg să se judece şi cu pârâta Direcţia Generală Management Resurse Umane, reprezentată prin Direcţia Generală Juridică.
I.2. Prin sentinţa nr. 68 din 9 februarie 2024, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată şi, în consecinţă: a obligat pârâţii să stabilească şi să transforme posturile contractuale ocupate de reclamante ca funcţii publice teritoriale - consilier juridic, corespunzătoare clasei şi gradului profesional al funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu data de 01.01.2020 şi să comunice A.N.F.P. modificările intervenite; a obligat pârâţii să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcţiile publice stabilite, începând cu data de 01.01.2020; a obligat pârâţii la achitarea diferenţei dintre salariile efectiv încasate de reclamante şi cele datorate, corespunzătoare funcţiilor publice ce urmează a fi stabilite, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată, până la data plăţii efective; a obligat pârâţii la plata către fiecare reclamantă a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, s-au reţinut următoarele:
Reclamantele sunt încadrate în posturi contractuale, în cadrul a două unităţi militare; în perioada aprilie - mai 2022, ambele reclamante au solicitat punerea în aplicare a prevederilor art. 406 şi Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare O. U.G. nr. 57/2019), respectiv transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiei publice.
Prin adresa nr. x/19.05.2022, Unitatea Militară U.M. 02494 Ploieşti a comunicat, referitor la cererea reclamantei A., faptul că s-a solicitat punctul de vedere al eşantionului superior, pe care urmează să îl comunice de îndată ce îl obţine. Prin adresa nr. x/16.06.2022, referitor la cererea formulată de reclamanta B., Direcţia generală management resurse umane din cadrul Ministerului Apărării Naţionale a comunicat faptul că reclamanta putea dobândi calitatea de funcţionar public prin transformarea postului de natură contractuală în postul aferent funcţiei publice până la data de 01.01.2020, în condiţiile prevăzute de art. 406 din O.U.G. nr. 57/2019.
Prima instanţă a reţinut incidenţa, în drept, a art. 406 - Transformarea posturilor de natură contractuală în funcţii publice, a art. 407 - Stabilirea de funcţii publice, a art. 612 şi a art. 370 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
A arătat prima instanţă că, ulterior intrării în vigoare a Codului administrativ, autorităţile şi instituţiile publice aveau obligaţia stabilirii de funcţii publice în cazul în care în statele de funcţii aveau stabilite posturi de natură contractuală care presupuneau exercitarea unor prerogative dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3), de putere publică, cu excepţiile prevăzute de lege. Totodată, prin art. 612 s-a instituit o derogare de la dispoziţiile art. 464 Cod administrativ, în conformitate cu care calitatea de funcţionar public se dobândeşte prin concurs, legiuitorul prevăzând că până la data de 1 ianuarie 2020, această calitate se poate dobândi prin transformarea posturilor de natură contractuală, în condiţiile prevăzute la art. 406.
În ceea ce priveşte depăşirea termenului prevăzut de legiuitor pentru transformarea posturilor, prima instanţă a arătat că nu poate fi imputabilă reclamantelor, legiuitorul necondiţionând transformarea posturilor contractuale de formularea unei cereri în acest sens de către angajat, doar angajatorul având obligaţii.
În ce priveşte apărarea potrivit căreia funcţiile publice sunt de stat, teritoriale şi locale potrivit prevederilor Codului administrativ şi ale Legii-cadru nr. 153/2017, iar funcţiile publice din Ministerul Apărării Naţionale sunt funcţii publice de stat, regăsindu-se doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului), astfel că personalul civil contractual din unităţile militare de subordonare centrală ale Ministerului Apărării Naţionale nu poate fi salarizat decât pe funcţii contractuale din unităţile bugetare de subordonare centrală, s-a arătat că nu există niciun temei de drept care să excludă personalul contractual încadrat în unităţile militare de la aplicarea prevederilor art. 406 - 407 din Codul administrativ, singurele excepţii fiind cele reglementate în cuprinsul art. 382, care reglementează categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici, reclamantele neregăsindu-se printre acestea din urmă.
Prima instanţă a arătat că nu poate primi susţinerile pârâţilor, în sensul că unităţile militare în care îşi desfăşoară activitatea reclamantele nu se regăsesc printre cele enumerate la art. 369 din C.adm., ce menţionează limitativ autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice, având în vedere că Ministerul Apărării Naţionale este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării ţării şi care este format din structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora, potrivit art. 1 din Legea nr. 346 din 2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale. Prin urmare, se pot înfiinţa funcţii publice în unităţile militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, având în vedere tocmai prevederile art. 369 lit. a) mai sus citate.
Mai departe, analizând atribuţiile prevăzute în fişele de post pentru cele două reclamante, prima instanţă a constatat că acestea se regăsesc printre prerogativele de putere publică reglementate de art. 370 din Codul adm; în ceea ce o priveşte pe reclamanta A., atribuţiile menţionate implică exercitarea prerogativelor de putere publică prevăzute de art. 370 alin. (2) lit. a), b), c) şi e), aceasta analizând şi avizând, sub aspectul legalităţii, proiectele de acte normative, elaborând acte necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice, efectuând activităţi de control şi acordând asistenţă juridică şi reprezentare a intereselor Ministerului Apărării Naţionale, în raport cu persoane fizice, juridice şi autorităţi publice, cu excepţia instanţelor de judecată; în ceea ce o priveşte pe reclamanta B., aceasta, potrivit fişei postului, analizează, avizează actele cu caracter patrimonial, asigură asistenţă juridică de specialitate, elaborează, analizează, avizează documente aferente procedurilor preliminare încheierii contractelor de achiziţie publică, documente privind casarea, declasarea, valorificare a bunurilor materiale, desfăşoară activităţi privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu pentru care acordă asistenţă juridică, inclusiv activităţi de control ce vizează verificarea legalităţii actelor încheiate la nivelul unităţii, astfel că şi atribuţiile exercitate de reclamanta B. implică exercitarea prerogativelor de putere publică prevăzute de art. 370 alin. (2) lit. b), c) şi e).
În raport de clasificarea conţinută de art. 383 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, funcţiile publice pot fi de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice locale, prima instanţă a apreciat că funcţiile publice pe care urmează a fi încadrate reclamantele nu sunt funcţii de stat, având în vedere că acestea nu se regăsesc în cadrul ministerului, ci în cadrul unei instituţii publice aflate în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, astfel încât funcţiile sunt teritoriale.
I.3. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamantele B. şi A., cât şi pârâţii Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, UM 02418 Bucureşti, prin Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, UM 02494 Ploieşti, prin Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, şi UM 01991 Târgşoru Nou, prin Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, toţi recurenţii criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Reclamantele au formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei, respectiv numai în partea ce priveşte tipul funcţiilor publice şi, în rejudecare, obligarea intimatelor pârâte să stabilească posturile contractuale pe care le ocupă ca funcţii publice de stat - consilier juridic - corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că, în mod eronat, prima instanţă a apreciat că funcţiile publice pe care urmează a fi încadrate sunt teritoriale şi nu de stat, cât timp, faţă de prevederile art. 385 alin. (2) Cod adm., unităţile militare nu se circumscriu instituţiilor enumerate expres şi limitativ în textul de lege, astfel că stabilirea posturilor în funcţii publice din categoria funcţiilor teritoriale apare ca nelegală.
Recurenţii-pârâţi au declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, au arătat că dispoziţiile Legii nr. 346/2006, respectiv ale Legii - cadru nr. 153/2017, raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, nu dau posibilitatea transformării posturilor de personal civil contractual prevăzute în statele de organizare ale unităţilor militare aflate în subordinea/coordonarea structurilor centrale sau în structurile de forţe în funcţii publice.
Unităţile militare în care-şi desfăşoară activitatea reclamanţii nu se regăsesc printre cele enumerate la art. 369 din Codul administrativ. Printr-o interpretare proprie, instanţa a omis aplicabilitatea cadrului normativ special derivat din prevederile Legii nr. 153/2017, conform cărora în Ministerul Apărării Naţionale sunt stabilite funcţii publice de stat doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului) şi Casa de pensii sectorială, iar în unităţile militare de subordonare centrală sunt stabilite doar funcţii contractuale.
Structura funcţiilor publice din Ministerul Apărării Naţionale este stabilită în acord cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. S-455/2020 pentru aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale şi a numărului total de posturi aferente acestora; acest act normativ stabileşte funcţiile publice din unităţi teritoriale doar în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, fără a face trimitere la structuri aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea ministerelor, menţionate în Codul administrativ, aşa cum în mod eronat reţine instanţa de fond. Tipurile de structuri în care se regăsesc funcţiile publice teritoriale şi locale nu sunt specifice modului de organizare al Ministerului Apărării Naţionale, deci în cadrul acestei instituţii nu se regăsesc astfel de structuri, aşa cum sunt definite în Codul administrativ şi în Legea nr. 153/2017.
II. Norma de drept internă ce urmează a fi supusă dezlegării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu indicarea actului normativ şi materiei de drept căreia i se circumscrie problema de drept:
II.1. Art. 369 din Codul Administrativ
"Înfiinţarea de funcţii publice în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice sunt:
a) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale, inclusiv autorităţi administrative autonome prevăzute de Constituţie sau înfiinţate prin lege organică;
b) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice locale;
c) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
d) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
e) structurile autorităţii judecătoreşti."
II.2. Art. 370 din Codul Administrativ
"Prerogative de putere publică
(1) Prerogativele de putere publică sunt exercitate prin activităţi cu caracter general şi prin activităţi cu caracter special.
(2) Activităţile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369, sunt următoarele:
a) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
b) elaborarea propunerilor de politici publice şi strategii, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare fundamentării şi implementării politicilor publice, precum şi a actelor necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
c) autorizarea, inspecţia, controlul şi auditul public;
d) gestionarea resurselor umane şi a fondurilor publice;
e) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea;
f) realizarea de activităţi în conformitate cu strategiile din domeniul societăţii informaţionale, cu excepţia situaţiei în care acestea vizează monitorizarea şi întreţinerea echipamentelor informatice.
(3) Activităţile cu caracter special care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:
a) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului;
b) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României;
c) activităţi de avizare a proiectelor de acte normative în vederea sistematizării, unificării, coordonării întregii legislaţii şi ţinerea evidenţei oficiale a legislaţiei României;
d) activităţi de specialitate necesare realizării politicii externe a statului;
e) activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului necesar apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice;
f) activităţi de specialitate necesare aplicării regimului juridic al executării pedepselor şi măsurilor privative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti;
g) activităţi vamale;
h) alte activităţi cu caracter special care privesc exercitarea autorităţii publice în domenii de competenţă exclusivă a statului, în temeiul şi în executarea legilor şi a celorlalte acte normative.
(4) Stabilirea posturilor în regim de funcţie publică este obligatorie, în măsura în care sunt îndeplinite activităţi prevăzute la alin. (1) - (3), cu excepţia posturilor aferente personalului din categoriile prevăzute la art. 382 lit. c), h) şi i), precum şi a posturilor din cadrul autorităţilor autonome, pentru care categoriile de personal sunt stabilite prin legislaţia specială.
(5) Funcţiile publice se stabilesc prin lege."
II.3. Art. 382 din Codul Administrativ
"Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici
Prevederile prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar:
a) personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere- reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică;
b) personalul salariat încadrat la cabinetul demnitarului;
c) magistraţii, personalul asimilat acestora şi, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor;
d) cadrele didactice şi alte categorii de personal din unităţile şi instituţiile de învăţământ;
e) persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică;
f) personalul din unităţile sanitare;
g) personalul regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale, precum şi al societăţilor din sectorul public;
h) personalul militar;
i) membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe."
II.4. Art. 385 din Codul Administrativ
"Funcţiile publice de stat, teritoriale şi locale Aplicare.
(1) Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale, structurilor de specialitate ale Parlamentului României, autorităţilor publice autonome prevăzute în Constituţia României şi altor autorităţi administrative autonome, precum şi în cadrul structurilor autorităţii judecătoreşti.
(2) Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ- teritoriale, precum şi instituţiilor publice din teritoriu, aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea Guvernului, a ministerelor şi a celorlalte organe ale administraţiei publice centrale.
(3) Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora."
II.5. Art. 406 din Codul Administrativ
"Transformarea posturilor de natură contractuală în funcţii publice
Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun desfăşurarea unor activităţi dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3), stabilesc funcţii publice în condiţiile prevăzute la art. 407."
III. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
La termenul de judecată din 25 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"Unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul Administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice?
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punct de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul Administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?"
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Deliberând asupra admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte urmează să o admită pentru următoarele considerente:
IV.1. Temeiul de drept al prezentelor sesizări îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
Dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau la anularea actelor infralegislative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării:
- existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac;
- cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze;
- existenţa unei veritabile chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
- chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
IV.2. Referitor la primele două condiţii legale, se reţine că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluţionare pe rolul ICCJ-SCAF, care judecă în calea de atac a recursului (ultimă instanţă), conform art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 97 din C. proc. civ., iar litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 62/2024, instanţa supremă fiind învestită cu judecarea unui litigiu privind transformarea unor posturi contractuale în posturi aferente funcţiei publice, ambele plătite din fonduri publice.
IV.3. De asemenea, este îndeplinită şi condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate, precum şi aceea de a nu exista un recurs în interesul legii în curs de soluţionare privitor la această chestiune.
Raportat la acest aspect, se constată că prin Decizia nr. 2/2025 din 04 martie 2025 pronunţată de ÎCCJ-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 186 din 04 martie 2025, s-a statuat, în interpretarea art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, că:
"Transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, în condiţiile prevăzute la art. 406 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, este o obligaţie legală, care trebuia îndeplinită din oficiu de autorităţile şi instituţiile publice până la data de 1 ianuarie 2020.
În situaţia în care autorităţile şi instituţiile publice nu şi-au îndeplinit această obligaţie până la 1 ianuarie 2020, persoanele care, anterior acestei date, ocupau posturile de natură contractuală la care se referă art. 407 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pot solicita, în condiţiile legii, dobândirea calităţii de funcţionar public, prin transformarea postului de natură contractuală în post aferent funcţiei publice."
Or, deşi în cauza dedusă judecăţii se invocă şi argumente legate de această problemă de drept a depăşirii termenului până la care autorităţile şi instituţiile publice trebuiau să facă transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiei publice şi a consecinţelor acestei depăşiri, prin decizia cu caracter obligatoriu de mai sus a fost interpretată dispoziţia legală, astfel că prezenta sesizare nu are în vedere această chestiune; cu privire la chestiunile efectiv referite prin prezenta sesizare, nu a fost identificată o statuare cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
IV.4. În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate vizând identificarea unei veritabile probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, se observă că legiuitorul instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond.
În absenţa unei definiţii legale a noţiunii de "chestiune de drept" din cadrul cerinţelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din C. proc. civ. (aplicabile prin translatare şi în ceea ce priveşte sesizarea întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 62/2024), pentru a fi o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente şi, în consecinţă, al unei practici judiciare neunitare.
Or, completul de judecată constată că, din practica judiciară deja existentă şi depusă la dosarul cauzei, se conturează premisele unei cazuistici neunitare cu privire la ambele chestiuni de drept sesizate.
IV.4.1. În ceea ce priveşte prima problema sesizată ("Unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul Administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice?")
Au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti:
- Decizia civilă nr. 29 din 26.01.2024 pronunţată în dosar nr. x/2022 de Curtea de Apel Oradea-SCAF, prin care a fost menţinută soluţia de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi UM 01232 Oradea la transformarea postului contractual ocupat de reclamantă în funcţie publică de consilier juridic în grad profesional superior;
- Decizia civilă nr. 573 din 25 martie 2024 pronunţată în dosar nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost mentinută sentinţa de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la emiterea actului administrativ de transformare prin efectul legii a postului de natură contractuală ocupat de reclamantă în funcţia publică corespunzătoare;
- Decizia civilă nr. 1169 din 3 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti scaf în dosar nr. x/2019, prin care a fost menţinută soluţia de obligare a pârâtului la stabilirea posturilor contractuale ocupate de reclamante în funcţii publice şi numirea în funcţiile publice corespunzătoare gradului profesional al funcţiei publice;
- Decizia civilă nr. 1725 din 16.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara SCAF în dosar nr. x/2019, prin care a fost admis recursul reclamantei, a fost casată sentinţa şi în rejudecare, a fost admisă în parte actiunea; au fost obligaţi pârâţii să stabilească postul contractual pe care îl ocupă reclamant ca funcţie publică şi să o numească în funcţia publică corespunzătoare, ţinând cont de condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice.
Pe rolul ICCJ au mai fost identificate dosare aflate în faza procesuală a recursului (3206/114/2022*, 3204/114/2022, 3205/114/2022*).
Astfel, în ceea ce priveşte aspectul dacă unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul Administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, se constată că soluţia nu este una care să decurgă explicit din normele legale şi că există argumente serioase ce susţin ambele opinii juridice.
(i)Argumente pentru respingerea acţiunii
Unele instanţe au reţinut că, raportat la art. 369 Cod Administrativ ce prevede autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice, unitatea militară nu se regăseşte în nici una din aceste situaţii; conform art. 1 alin. (2) din legea specială, Ministerul Apărării Naţionale este format din structuri centrale (expres şi limitativ enumerate în conţinutul art. 7 din acelaşi act normativ), precum şi din structuri şi forţe subordonate, sistemul acestora constituind Armata României; în conţinutul Legii nr. 346/2006 nu se face nici o menţiune cu privire la unităţile teritoriale sau administrativ-teritoriale prevăzute de Codul administrativ sau la funcţii publice locale sau teritoriale.
La nivelul Ministerului Apărării Naţionale s-a realizat transformarea în funcţii publice a unor posturi contractuale, exclusiv din structura centrală a ministerului, în condiţiile prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3) din Codul administrativ; posturile contractuale din unităţile militare aflate în subordinea/coordonarea structurilor centrale sau în structura de forţă a Armatei României nu au fost transformate în funcţii publice.
Conform prevederilor Legii nr. 153/2017, în Ministerul Apărării Naţionale sunt stabilite funcţii publice de stat doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului) şi Casa de pensii sectorială, iar în unităţile militare de subordonare centrală sunt stabilite doar funcţii contractuale. Potrivit Legii nr. 153/2017 în vigoare, funcţiile publice din Ministerul Apărării Naţionale sunt funcţii publice de stat, regăsindu-se doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului), iar personalul civil contractual din unităţile militare de subordonare centrală ale Ministerului Apărării Naţionale nu poate fi salarizat decât pe funcţii contractuale din unităţile bugetare de subordonare centrală.
Structura funcţiilor publice din Ministerul Apărării Naţionale este stabilită în acord cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. S-455/2020 pentru aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale şi a numărului total de posturi aferente acestora.
S-a mai susţinut că în fişele posturilor nu pot fi identificate activităţi care să implice exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel cum sunt descrise în cuprinsul dispoziţiilor art. 370 alin. (2) din Codul administrativ, raportat la misiunea concretă a unităilor militare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. S-455/2020.
(ii)Argumente pentru admiterea acţiunii
În celalalt sens, se poate argumenta în sensul că, în ceea ce priveşte organizarea Ministerului Apărării Naţionale, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 346 din 2006, Ministerul Apărării Naţionale este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării ţării. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, Ministerul Apărării Naţionale este format din structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora.
Apoi, conform art. 28 alin. (1), structura de forţe ale armatei este formată din state majore, comandamente, mari unităţi şi unităţi, formaţiuni şi alte structuri stabilite potrivit legii, cuprinse după caz, în forţe terestre, forţe aeriene, forţe navale, denumite în continuare categorii de forţe; forţe pentru sprijin de luptă, forţe pentru sprijin logistic, forţe pentru operaţii speciale, forţe pentru apărarea cibernetică şi alte forţe.
Reclamantele nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei structuri centrale, ci în cadrul unei unităţi militare teritoriale, deci în cadrul unei structuri subordonate autorităţii de specialitate centrale. Însă, dat fiind că unităţile militare nu au personalitate juridică şi nu se încadrează în definiţia dată de Codul Administrativ autorităţilor administraţiei publice locale (conform articolului 5 lit. d), administraţia publică locală reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate în regim de putere publică, de organizare a executării şi de executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public local), astfel că personalul civil din unităţile militare aflate în subordinea M.Ap. N., poate fi asimilat personalului civil din cadrul aparatului central al M.Ap. N.
Astfel, nu există nicio raţiune pentru care, atunci când legiuitorul a enumerat, la art. 369 din Codul administrativ, autorităţile publice în care se înfiinţează funcţii publice, intenţia acestuia să fi fost aceea de a exclude personalul civil din cadrul unităţilor militare teritoriale de la obligaţia de înfiinţare a funcţiilor publice, în măsura în care acest personal îndeplineşte prerogative de putere publică (astfel cum acestea sunt prevăzute expres de art. 370 alin. (2) C.adm.), ci, enumerarea de la art. 369 a urmărit tocmai scopul de a acoperi toate autorităţile şi instituţiile publice, fie ele centrale sau locale, atâta vreme cât personalul din cadrul acestora nu este exceptat expres de art. 382 din Codul administrativ.
Prin prisma categoriilor de personal din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cererea de transformare a postului acesteia într-un post aferent funcţiei publice ar putea fi considerată întemeiată; în acest sens, potrivit prevederilor art. 2 aliniatul (1) din Anexa numărul VI – Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Apărare, ordine publică şi securitate naţională" din Legea-cadru nr. 153/2017, personalul încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională este format din personal militar, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, personal civil. În acelaşi timp, conform aliniatului 5 al aceluiaşi articol, prin personal civil, în sensul prezentei legi, se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual. Nu poate fi identificată nicio raţiune de text pentru care transformarea în funcţii publice a unor posturi contractuale să fie operantă exclusiv în structura centrală a ministerului.
Faţă de faptul că unităţile militare nu se încadrează nici în definiţia dată de art. 5 lit. d) noţiunii de "autoritate a administraţiei publice locale", această interpretare ar conduce la concluzia, inacceptabilă juridic, a imposibilităţii încadrării personalului din cadrul unităţilor militare în vreo categorie de instituţii publice, centrale sau locale.
Or, intenţia legiuitorului nu poate fi cea privind inaplicabilitatea faţă de această categorie de personal a vreunei dispoziţii legale din Codul Administrativ, principiul de drept fiind cel al interpretării normei legale în vederea producerii de efecte juridice.
În aceste condiţii, prin interpretarea coroborată a prevederilor legale ale art. 369, art. 370 şi art. 382 Cod Administrativ, rezultă că unităţile militare pot intra în sfera de aplicare a prevederilor art. 369 din Codul administrativ care aveau obligaţia transformării posturilor contractuale în posturi aferente funcţiei publice.
Pe de altă parte, unităţile militare pot fi încadrate în categoria instituţiilor publice, astfel cum sunt definite de art. 5 lit. w) Cod administrativ; unităţile militare în care îşi desfăşoară activitatea reclamantele pot fi vizate de art. 369 lit. a) C.adm., ca parte componentă a Ministerului Apărării Naţionale.
Totodată, modalitatea de funcţionare si organizare a M.Ap. N. nu exclude, conceptual înfiintarea de functii publice si la nivelul unităţilor militare, care potrivit legii, nu au personalitate juridică.
Legea-cadru de salarizare este anterioară Codului administrativ, astfel că se impune a fi interpretată şi aplicată în conformitate cu acest act normativ subsecvent ce conţine reglementarea generală a materiei functiei publice, în condiţiile art. 67 din Legea nr. 24/2000, cu precizarea că Legea nr. 153/2017 nu constituie un act normativ special în raport cu Codul administrativ, cele două având domenii diferite de reglementare. De altfel, în Legea nr. 153/2017 nu se regăseste vreo interdictie expresă sau care să poată fi dedusă pe cale de interpretare de înfiinţare de funcţii publice în cadrul unitătilor militare.
Faptul că unităţile militare de subordonare centrală ale Ministerului Apărării Naţionale nu sunt menţionate expres la art. 385 Cod adm. ori în cuprinsul Anexei VIII la Legea nr. 153/2017 printre autorităţile şi instituţiile în cadrul cărora sunt stabilite funcţii publice de stat ori teritoriale nu determină concluzia excluderii acestora din categoria instituţiilor publice, câtă vreme, aşa cum a arătat instanţa de fond, sunt, potrivit art. I alin. (2) din Legea nr. 346/2006, entităţi componente ale ministerului, ca forţe subordonate structurilor centrale sau celorlalte structuri, iar art. 385 alin. (1) şi (2) Cod adm. prevede că funcţiile publice de stat sunt cele stabilite, potrivit legii, în cadrul ministerelor, respectiv că funcţiile publice teritoriale sunt cele stabilite, potrivit legii, în cadrul instituţiilor publice din teritoriu, aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea ministerelor.
Incidenţa prevederilor H.G. nr. S-455/2020 pentru aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale şi a numărului total de posturi afërentc accstora nu poate fi reţinută ca argument al tezei avansate de recurenţii-pârâţi, câtă vreme este un act cu forţă juridică inferioară Codului administrativ.
În realitate, activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare ce aparţin Ministerului Apărării Naţionale este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că această activitate se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forte subordonate acestora.
Caracterul dificil al chestiunii de drept invocate rezultă din necesitatea de a tranşa între argumentele mai sus expuse, dar şi din necesitatea existenţei unei rezolvări unitare a acestei probleme de drept, cu acoperire naţională.
IV.4.2. Cu privire la cea de-a doua chestiune sesizată ("În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punct de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul Administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?")
Ca şi decizie relevantă, a fost identificată Decizia nr. 3186 din 10.06.2024 pronunţată de ICCJ-SCAF în dosar nr. x/2022, prin care a fost respinsă în tot acţiunea), precum şi toate celelalte decizii deja menţionate anterior, prin care s-a dispus transformarea posturilor contractuale în posturi aferente funcţiei publice corespunzătoare (fără a se dezlega gradul acesteia) sau în funcţie de consilier juridic de grad superior.
(i)Argumente relevante în sensul că se impune analiza strictă a atribuţiilor din fişa postului, indiferent de cele efectiv exercitate
S-a apreciat că existenţa unor atribuţii ale consilierului juridic angajat al unei unităţi militare în raporturile cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară sau străinătate, în limitele competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, corespunde definiţiei date noţiunii de activitate cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în accepţiunea prevederilor art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.
Aşadar, deşi, faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 346/2006 (potrivit cărora doar Ministerul Apărării Naţionale este cel care reprezintă în justiţie, prin Direcţia generală juridică, structurile armatei care nu au personalitate juridică - deci inclusiv unitatea militară pârâtă), atribuţiile consilierului juridic din cadrul unei unităţi militare sunt mult mai restrânse decât cele ale unui consilier juridic din cadrul Direcţiei generale juridice, acest aspect nu exclude calificarea atribuţiei din fişa postului reclamantei de a reprezenta şi apăra interesele M.Ap. N. în raporturile cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, cu excepţia instanţelor judecătoreşti, ca reprezentând o atribuţie ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel cum o şi definesc expres dispoziţiile art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.
Astfel, trebuie avute în vedere atribuţiile înscrise în fisele posturilor, acestea fiind circumscrise prerogativelor de putere publică. În realitate, activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare ce aparţin Ministerului Apărării Naţionale este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că această activitate se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forte subordonate acestora.
În fine, se constată că printr-o decizie de speţă (Decizia nr. 3186 din 10.06.2024 pronunţată de ICCJ-SCAF în dosar nr. x/2022), a fost realizată o analiză a atribuţiilor din fişa postului reclamantului din acea cauză, constatându-se că niciuna din activităţi nu implica posibilitatea de a lua decizii care să se impună cu forţă juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, cerinţă necesară pentru exerciţiul prerogativelor de putere publică. Din contra, din rubrica corespunzătoare s-a reţinut că responsabilitatea implicată de post se rezuma la furnizarea de date şi informaţii necesare procesului decizional.
(ii)Argumente relevante în sensul că se impune analiza atribuţiilor efectiv exercitate de către reclamanţi
S-a invocat faptul că, în ipoteza în care s-ar concluziona că vreuna din atribuţiile menţionate în fişa postului se subsumează activităţii prevăzute de art. 370 alin. (2) din Codul administrativ, nu s-a demonstrat că aceste activităţi au fost exercitate în mod efectiv de către reclamante.
Aceste atribuţii prevăzute de art. 370 alin. (2) din Codul administrativ exced competenţelor si misiunilor unităţilor (prevăzute în statele de organizare), din care provin reclamantele. Există diferenţe majore între atribuţiile şi responsabilităţile consilierilor juridici care îşi desfăşoară activitatea în structurile centrale ca funcţionari publici şi atribuţiile şi responsabilităţile unităţilor de nivel inferior în care îşi desfăşoară activitatea în calitate de consilieri juridici-personal civil contractual.
Activitatea legislativă, de reprezentare şi de asistenţă juridică în Ministerul Apărării Naţionale, potrivit Ordinului M 75/2009 - privind activitatea legislativă, de reprezentare şi asistenţă juridică în Ministerul Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, este desfăşurată de către consilierii juridici încadraţi în Direcţie generală juridică, unităţi militare, instituţii şi formaţiuni militare fără personalitate juridică, precum şi în alte structuri cu personalitate juridică.
Activităţile prevăzute în Ordinul nr. M.75/2009, sunt enumerate în mod exhaustiv, aplicabilitatea acestora făcându-se, după caz, în funcţie de nivelul structurii în care sunt încadraţi consilierii juridici, a misiunii pe care structura o are de îndeplinit conform statului de organizare, dar şi a mai multor criterii, printre care tipul atribuţiilor, responsabilităţilor şi a complexităţii activităţilor care diferă de la o structură la alta şi nu pot fi menţionate în fişele posturilor la toate unităţile, deoarece acestea nu se regăsesc în misiunea structurii respective.
Reclamantele nu au desfăşurat în fapt activităţile prevăzute de art. 370 alin. (2) din Codul administrativ, deoarece unităţile militare în care reclamantele sunt încadrate nu au misiunea prevăzută în statul de organizare cu privire la întocmirea proiectelor de acte normative specifice; aceasta este atribuţia specifică structurilor centrale, în speţă Direcţia.
Prin urmare, ceea ce se invocă este faptul că, dincolo de atribuţiile din fişa postului (aspect de fapt, în sarcina de verificare a instanţei de trimitere), ceea ce contează pentru corecta calificare a gradului funcţiei este ceea ce au exercitat efectiv reclamantele dintre aceste atribuţii.
Caracterul dificil al problemei de drept, în situaţia în care răspunsul la prima întrebare va fi unul afirmativ, rezidă din lacunele reglementărilor, care nu indică în mod explicit modalitatea de transformare a postului din perspectiva clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ.
Din perspectiva caracterului dificil al chestiunii de drept sesizate, se constată că nu există o interpretare unitară a celor două chestiuni de drept referite prin prezenta sesizare, iar textele legale nu rezolvă în mod explicit dilemele juridice, acestea fiind susceptibile de interpretări diferite cu potenţial de continuare a practicii neunitare.
Tocmai neclaritatea jurisprudenţială determină conturarea concluziei existenţei unei veritabile probleme de drept, ce necesită angrenarea mecanismului unificării de către instanţa supremă.
De asemenea, condiţia ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată este îndeplinită în cauză, deoarece modalitatea de interpretare a prevederilor art. 369, 370, 382, 385 şi 406 din Codul Administrativ determină consecinţe asupra modalităţii de soluţionare a recursului.
În concluzie, se constată că sunt îndeplinite condiţiile sesizării instanţei supreme în temeiul O.U.G. nr. 62/2024 şi art. 519 din C. proc. civ., astfel că mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunţarea unei hotărâri prealabile poate fi activat.
IV.5. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea problemelor de drept
Punctele de vedere exprimate de recurentele-reclamante B. şi A. şi de recurenţii-pârâţi Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, UM 02418 Bucureşti, prin Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, UM 02494 Ploieşti, prin Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, şi UM 01991 Târgşoru Nou, prin Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Generală Juridică, precum şi de intimata-pârâtă Direcţia Generală Management Resurse Umane din Cadrul Ministerului Apărării Naţionale consemnate în practicaua prezentei încheieri, au fost în sensul admiterii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
Reclamantele au arătat, prin punctul de vedere scris depus la dosar, că unităţile militare se regăsesc printre instituţiile enumerate de art. 369 din Codul administrativ, având în vedere disp. art. 5 lit. c), lit. w) şi art. 51 alin. (1) din Codul administrativ.
În ceea ce priveşte tipul funcţiei stabilite, se arată că persoanele angajate cu contract individual de muncă ce îndeplineau condiţiile de numire în funcţiile publice rezultate prin transformarea posturilor contractuale ocupate, printre care şi reclamantele, au solicitat valorificarea acestui drept pe cale judecătorească. Ca urmare a admiterii acţiunilor, unele instanţe nu au precizat/stabilit tipul funcţiei - de stat sau teritorială, alte instanţe, prin hotărâri definitive, au stabilit funcţii publice de stat.
Hotărârile judecătoreşti care nu indicau tipul funcţiei au fost executate de paraţi prin stabilirea funcţiilor publice teritoriale, iar celelalte hotărâri au fost executat conform dispozitivului, stabilind funcţii publice de stat. Ca urmare, principiile de salarizare (nediscriminare, egalitate, ierarhizare) nu mai sunt respectate.
Activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forţe subordonate acestora; atribuţiile înscrise în fişele posturilor sunt efectiv îndeplinite de către reclamante.
IV.6. Punctul de vedere al completului de judecată
Cu privire la prima chestiune, completul îşi exprimă punctul de vedere în sensul opiniei că nu există nicio raţiune pentru care, atunci când legiuitorul a enumerat, la art. 369 din Codul administrativ, autorităţile publice în care se înfiinţează funcţii publice, intenţia acestuia să fi fost aceea de a exclude personalul civil din cadrul unităţilor militare teritoriale de la obligaţia de înfiinţare a funcţiilor publice, în măsura în care acest personal îndeplineşte prerogative de putere publică (astfel cum acestea sunt prevăzute expres de art. 370 alin. (2) C.adm.), ci, enumerarea de la art. 369 a urmărit tocmai scopul de a acoperi toate autorităţile şi instituţiile publice, fie ele centrale sau locale, atâta vreme cât personalul din cadrul acestora nu este exceptat expres de art. 382 din Codul administrativ.
Faţă de faptul că unităţile militare nu se încadrează nici în definiţia dată de art. 5 lit. d) noţiunii de "autoritate a administraţiei publice locale", această interpretare ar conduce la concluzia, inacceptabilă juridic, a imposibilităţii încadrării personalului din cadrul unităţilor militare în vreo categorie de instituţii publice, centrale sau locale; or, intenţia legiuitorului nu poate fi cea privind inaplicabilitatea faţă de această categorie de personal a vreunei dispoziţii legale din Codul Administrativ, principiul de drept fiind cel al interpretării normei legale în vederea producerii de efecte juridice.
În aceste condiţii, prin interpretarea coroborată a prevederilor legale ale art. 369, art. 370 şi art. 382 Cod Administrativ, rezultă că unităţile militare ar putea intra în sfera de aplicare a prevederilor art. 369 din Codul administrativ care aveau obligaţia transformării posturilor contractuale în posturi aferente funcţiei publice.
Cu privire la cea de-a doua chestiune, completul îşi exprimă punctul de vedere în sensul că existenţa unor atribuţii ale consilierului juridic angajat al unei unităţi militare în raporturile cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară sau străinătate, în limitele competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, corespunde definiţiei date noţiunii de activitate cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în accepţiunea prevederilor art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.
Astfel, trebuie avute în vedere atribuţiile înscrise în fisele posturilor, acestea fiind circumscrise prerogativelor de putere publică. În realitate, activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare ce aparţin Ministerului Apărării Naţionale este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că această activitate se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forte subordonate acestora.
IV.7. Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, constatând admisibilitatea prezentei sesizări, se va dispune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu rezolvarea de principiu a chesitunilor de drept mai sus menţionate.
Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, se va dispune suspendarea judecării recursurilor declarate în cauză până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu rezolvarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:
"Unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul Administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice?
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punct de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul Administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?"
Suspendă judecata recursului declarat în cauză până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024.
Fără cale de atac.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 februarie 2025.