Asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat anularea Deciziei nr. 381, emisă de către pârât la data de 23.05.2023, susţinând că acesta nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 90 alin. (1), lit. h) şi art. 91 alin. (1), ambele din Legea Audiovizualului nr. 504 din 11.06.2002 privind legala aplicare a sancţiunii contravenţionale.
La data de 19.01.2024, terţul B. a depus la dosar, prin compartimentul registratură, cerere de intervenţie în interesul reclamantului.
2. Soluţiile instanţei de fond
Prin încheierea din 22 ianuarie 2024, faţă de cererea de intervenţie formulată de petentul B., Curtea a constatat că aceasta este lovită de nulitate, faţă de lipsa semnăturii, precum şi faţă de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 61, 62, 63 C. proc. civ., fiind reţinut că aceasta nu are nicio legătură cu cauza, nicio logică faptică şi juridică.
Prin sentinţa nr. 339 din 4 martie 2024 Curtea a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.
3. Căile de atac exercitate
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intervenientul B. au declarat recurs.
4. Cererile de sesizare a Curţii Constituţionale
4.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar C., a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi ale deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliu".
Recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare sunt în dezacord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), (30) alin. (8) şi 53 alin. (2) din Constituţia României, în contextul în care califică drept contravenţie încălcarea tuturor dispoziţiilor actelor administrative unilaterale cu caracter normativ emise de C NA. fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională.
În mod implicit, apare problema dacă stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, potenţial de manieră arbitrară, la libera apreciere a Consiliului Naţional al Audiovizualului, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi se poate găsi în situaţia de a nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării acţiunii îndreptate împotriva actului de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Mai mult, dispoziţia legală a ari. 91 alin. (1) teza finală din Legea nr. 504/2002 nu pare să respecte nici principiul proporţionalităţii, care îşi are originea în dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie şi care permite restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu situaţia care a determinat-o. Or, în condiţiile în care sancţiunea contravenţională, la fel ca cea penală, implică restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi, stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni contravenţionale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporţionale cu fapta comisă.
De asemenea, reglementarea art. 91 alin. (1) teza finală din l.egea nr. 504/2002, având ca efect potenţial aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale de până la 100.000 RON, este de natură a aduce atingere libertăţii de exprimare şi, îndeosebi, celei specifice presei.
În plus, a învederat recurenta imprecizia textului de lege supus controlului de constituţionalitate poate afecta şi garanţiile constituţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil consacrate de art. 21 alin. (3) din Constituţie, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, drept fundamentai prevăzut de art. 24 din Constituţie.
4.2. În cursul soluţionării recursului, recurentul B. a invocat excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, arătând că încalcă dreptul la apărare şi legalizează "bunul plac", "abuzul juridic", "substituirea CCR unei instanţe de judecată legal constituite conform Constituţiei şi legilor", "legiferarea în locul Parlamentului şi substituirea acestei puteri legislative".
5. Procedura de soluţionare a cererilor
În conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificat şi completat, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a format dosarul asociat nr. x/2023 având ca obiect cererile formulate de recurenta A. S.R.L. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi ale deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliu" şi de terţul B. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, în raport de art. 148 din Constituţia României.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionalitate
Articolul 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în dezvoltarea art. 146 lit. d) din Constituţia României şi art. 1, 2 şi 10 din Legea nr. 47/1992, prevede: Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Alineatul 2 menţionează că excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Alineatul al treilea precizează imperativ că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Alineatul 4 statuează că sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
6.1 Cererea formulată de recurenta-reclamantă
În primul rând, Înaşta Curte verifică dacă a fost ridicată o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2012. Cererea adresată cuprinde textul contestat din punct de vedere al constituţionalităţii, respectiv, textele de referinţă pretins încălcate precum şi o motivare a cererii. Astfel, instanţa reţine că cererea formulată este o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate.
În cel de-al doilea rând, se reţine că excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti în sensul în care s-a exprimat Curtea Constituţională prin Decizia II/1995, respectiv în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, se constată că excepţia a fost ridicată de către una dintre părţile cauzei, anume de recurenta-reclamantă A. S.R.L..
În cel de-al treilea rând, se constată că dispoziţiile contestate fac parte dintr-o lege în vigoare, în sensul atribuit de Curtea Constituţională sintagmei "în vigoare, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766/2011.
În cel de-al patrulea rând, se observă că dispoziţiile contestate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În fine, Înalta Curte constată că textele criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind referitoare la temeiul sancţionării contravenţionale a recurentei.
Prin urmare, Curtea constată că excepţia în discuţie este admisibilă.
Faţă de cele de mai sus, va sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi ale deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliu".
6.2. În ceea ce priveşte cererea formulată de terţul B., se constată că prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, cu privire la care s-a invocat neconstituţionalitatea, nu au legătură cu cauza.
Înalta Curte reaminteşte că respectiva condiţie de admisibilitate, a legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu cauza în care a fost invocată, a relevanţei acesteia, nu trebuie analizată in abstracto sau dedusă din orice fel de potenţială tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării incidentului, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Or, în condiţiile în care în cadrul judecăţii derulate în faţa primei instanţe, cererea terţului nu a fost admisă în principiu, Înalta Curte nu identifică nicio legătură între calea de atac promovată cu privire la această soluţie şi prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 referitoare la competenţa Curţii Constituţionale.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, invocate de terţul B., apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile impuse de textul de lege sus citat.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de considerentele expuse, constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din acest act normativ, Înalta Curte va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar C. şi va sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi ale deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliu".
De asemenea, constatând ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din acest act normativ, Înalta Curte va respinge cererea formulată de reclamantul B. de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar C..
Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi ale deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliu".
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de B., ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de B.. Cererea de recurs se depune la Compartimentul Registratură al secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de A. S.R.L..
Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.