Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2025
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.11.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023 privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 27 octombrie 2023 până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Aspecte procedurale
Prin încheierea din data de 10.01.2024, instanţa a luat act de solicitarea reclamantei privind întregirea cadrului procesul pasiv şi introducerea în cauză în calitate de pârâţi a titularilor cererilor de intervenţie, respectiv B., C., D., E., F., G., UNART, H., I., J., K., L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).
3. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 551 din 3 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes ca nefondată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, B., C., D., E., F., G., UNART, H., I., J., K., L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).ca nefondată.
4. Căile de atac exercitate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta A., cât şi pârâta D..
4.1. Recursul formulat de recurenta-reclamantă A.
Prin recursul declarat în cauză, recurenta-reclamantă A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023 privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 27 octombrie 2023, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare.
a) În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu a deosebit vocaţia îndoielii motivelor de nelegalitate de certitudinea nelegalităţii actului administrativ.
Dacă aparenţa de nelegalitate cuprinde suficiente elemente pentru a-i determina conţinutul juridic (împrejurări de fapt şi de drept), în schimb gradul de certitudine juridică al motivelor invocate, la prima vedere, pare să rămână la latitudinea suverană a instanţei judecătoreşti, astfel cum s-a întâmplat şi în cazul dedus judecăţii. Or, motivele de nelegalitate aferente suspendării trebuie să aibă vocaţia, să fie în măsură să creeze îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ şi nu să fie în mod cert, dincolo de orice îndoială în ceea ce priveşte nelegalitatea actului administrativ.
Scopul suspendării actului administrativ este acela de a pune sub semnul îndoielii prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat. Dacă s-a creat îndoiala, dacă motivele de nelegalitate au vocaţia de a crea îndoiala semnificativă cu privire la nelegalitatea actului administrativ, atunci suspendarea trebuie dispusă tocmai pentru a scoate din circuitul juridic un act administrativ ce este posibil să fie nelegal.
b) Instanţa de fond în mod greşit a apreciat îndoiala serioasă privitoare la faptul că Decizia atacată este emisă cu nesocotirea art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996; Comisia de negociere este nelegal constituită în raport de dispoziţiile legale incidente.
Din preambulul Deciziei nr. 98/2023 rezultă că ORDA a nominalizat J., K. şi L. să facă parte din comisia de negociere, astfel încât să fie respectat criteriul prevăzut de art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, susţinându-se că, acestea ar avea reprezentativitate la nivel naţional.
Din dispoziţiile art. 72 din Legea dialogului social nr. 62/2011, rezultă faptul că, la nivel naţional pot obţine reprezentativitate numai confederaţiile. Potrivit legii dialogului social, federaţiile pot dobândi reprezentativitate numai la nivelul sectorului de activitate, or în cazul de faţă sunt desemnate drept reprezentative la nivel naţional Federaţii, iar nu Confederaţii.
c) Instanţa de fond în mod greşit nu a ţinut seama de faptul că I. nu satisface criteriul de reprezentativitate al utilizatorilor nici măcar la nivel de sector de activitate
I. nu se regăseşte în niciuna dintre categoriile de membri enunţate. Din informaţiile disponibile pe pagina web a I. rezultă faptul că aceasta este o organizaţie non-profit, fiind indicate unele repere privind activitatea pe care o desfăşoară, respectiv unele dintre obiectivele şi scopurile sale. Cu toate acestea pe pagina web a I. nu sunt publicate documentele elocvente în sprijinul acestor informaţii, precum Statutul Asociaţiei şi lista membrilor. Nu există aşadar dovezi ale îndeplinirii criteriului de reprezentativitate reglementat de art. 163 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 de către I..
Mai mult, elocvent în sprijinul susţinerilor sale este faptul că neîndeplinirea criteriului de reprezentativitate de către I. este reţinută chiar de instanţa de judecată. În cadrul dosarului nr. x/2022, având ca obiect obligarea pârâtei S. S.R.L. la plata triplului remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual şi la încheierea de autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de I., apreciind faptul că I. nu este reprezentativă şi nu justifică interes nici pentru formularea unei cereri de intervenţie accesorie în favoarea unuia dintre membrii săi. Or, câtă vreme I. a fost considerată ca fiind nereprezentativă pentru formularea unei cereri de intervenţie accesorie în favoarea unuia dintre membrii săi, cu atât mai puţin ar putea fi considerată reprezentativă pentru utilizatori la nivel naţional sau local, în sensul art. 163 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea 8/1996.
d) Instanţa de fond în mod greşit a apreciat aparenţa de legalitate cu privire la modalitatea de desemnare a membrilor comisiei reprezentând utilizatorii majori.
Potrivit art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, comisia de negociere va avea în componenţă "câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori".
Competenţa ORDA se limitează la a selecta utilizatorii majori ce vor fi desemnaţi membri ai comisiei de negociere, pe baza criteriilor stabilite de lege - cifra de afaceri.
Cu toate acestea, în decizia atacată, la rubrica dedicată utilizatorilor majori, sunt menţionate nu mai puţin de 6 societăţi comerciale - M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., toate cele 6 entităţi "reprezentând utilizatorii majori", după cum se arată în cuprinsul Deciziei.
Recurenta a invocat faptul că nu cunoaşte dacă utilizatorii de mai sus respectă criteriul utilizatorilor majori, nefiind depus şi nici comunicat un document în acest sens.
În acest context asupra Deciziei atacate planează cel puţin o aparenţă de nelegalitate fundamentată inclusiv pe nesocotirea numărului de utilizatori majori ce pot fi desemnaţi drept membri ai comisiei de negociere, respectiv 6 utilizatori în loc de 3 utilizatori.
Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că în componenţa comisiei nu se regăsesc toate categoriile de utilizatori din domeniul comunicării publice. Deşi scopul emiterii Deciziei atacate a fost acela al constituirii unei comisii pentru negocierea unei metodologii unice aplicabilă unităţilor de alimentaţie publică şi celor de cazare, în componenţa comisiei nu se regăsesc mai multe categorii de utilizatori din domeniul comunicării publice.
Utilizatorii desemnaţi drept membri ai comisiei nu îşi desfăşoară activitatea în mai multe dintre domeniile în care are loc comunicarea publică şi, implicit, domeniile ce vor fi suspuse metodologiei. Aceştia îşi desfăşoară activitatea numai în unele dintre subtipurile de activităţi din alimentaţia publică - unităţile hoteliere şi unităţile de alimentaţie publică (restaurantele) din cadrul hotelurilor, fiind nereprezentativi în raport de întreaga sferă de aplicare a comunicării publice în scop ambiental.
Or, chiar dacă ar asuma ad absurdum că negocierea şi adoptarea unei metodologii unice ar fi legală, nu se poate admite ca acestea să privească numai două subtipuri din domeniul comunicării publice, respectiv ca noua metodologie să se aplice numai unei categorii restrânse de utilizatori. Decizia de constituire a comisiei este formată numai din utilizatori care reprezintă o mică parte din activităţile care alcătuiesc spectrul comunicării publice.
e) Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că nu există temei pentru realizarea unei metodologii unice şi pentru desemnarea unui colector unic.
Dispoziţiile legale indicate în cuprinsul Deciziei (art. 163 şi art. 181 alin. (1) lit. a) din Legea 8/1996, precum şi art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006) nu reglementează posibilitatea negocierii unei metodologii unice.
Interpretarea sistematică a art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea 8/1996, care stabileşte că în componenţa comisiei de negociere se vor regăsi "câte un reprezentant al fiecărui organism de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte un domeniu de creaţie şi pentru o categorie de drepturi" determină aceeaşi concluzie.
De altfel, soluţia legislativă este firească, fiecare domeniu de creaţie şi fiecare categorie de drepturi bucurându-se de o anumită specificitate ce ar fi înfrântă prin derularea unor negocieri unice, respectiv prin adoptarea unei metodologii unice.
De asemenea, relevant este faptul că Legea stabileşte că negocierea se va realiza în funcţie de o serie de criterii, dintre care amintim cu titlu de exemplu - categoria titularilor de drepturi, tipurile de opere şi alte obiecte protejate şi domeniul pentru care se poartă negocierea; categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalţi utilizatori desemnaţi să negocieze. Rezultă astfel că negocierea unei metodologii unice pentru gestiunea colectivă facultativă, pentru gestiunea colectivă obligatorie şi pentru gestiunea colectivă extinsă va fi contrară voinţei legiuitorului şi va justifica în cauză aparenţa de nelegalitate a Deciziei nr. 98/2023.
f) Instanţa de fond în mod greşit a apreciat asupra cerinţei privind existenţa unei vătămări drept condiţie de suspendare a actului administrativ.
În prezenta cauză, prejudiciul material, viitor şi previzibil, cauzat CREDIDAM prin punerea în executare a Deciziei ORDA nr. 98/2023 are legătură cu perturbarea activităţii de colectare a remuneraţiilor.
Impactul negativ al deciziei atacate se resimte deja la nivelul plăţilor remuneraţiilor, întrucât emiterea actului administrativ a încurajat nerespectarea prevederilor metodologiei în vigoare. Cu titlul exemplificativ, arătă că, din lista de membri a I., un număr de 78 de utilizatori au facturi fiscale emise de CREDIDAM şi neîncasate în perioada iunie 2022- octombrie 2023 în valoare de 96.592.21 RON. Această sumă este numai cu titlul exemplificativ, fiind obţinută prin raportare la un eşantion din numărul total al utilizatorilor înregistraţi în baza de date a CREDIDAM, societăţi care sunt membre ale I., membră în Comisia de negociere. Acest prejudiciu se măreşte considerabil atunci când raportarea priveşte numărul total al utilizatorilor înregistraţi în baza de date a CREDIDAM, care cunoscând eforturile unora dintre membrii Comisiei de negociere de a încuraja neplata acestor drepturi, aleg la rândul lor să suspende plata remuneraţiilor până la stabilirea noii metodologii.
4.2. Recursul formulat de recurenta-pârâtă D.
Prin recursul declarat în cauză, recurenta-pârâtă D. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
a) Un prim aspect pe care l-a denunţat ca fiind vădit nelegal se refera la constituirea nelegală a comisiei de negociere a unei metodologii unice pentru mai multe domenii de creaţie.
Faţă de această critică, consideră că existenţa cazului bine justificat rezultă din simpla lecturare a textului art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996 rep., coroborat cu elemente de fapt şi de drept pe care le-a dezvoltat în cadrul cererii introductive şi care sunt cât se poate de evidente (multe dintre ele de necontestat).
Negocierea în cadrul unei astfel de comisii se poate realiza doar pentru un singur domeniu de creaţie sau pentru o categorie de drepturi (deci nu pentru mai multe domenii şi nici pentru mai multe categorii de drepturi), cu excepţia situaţiei în care legea dispune în mod expres negocierea şi stabilirea unei metodologii pentru mai multe domenii de creaţie, cum este cazul metodologiei privind retransmiterea prin cablu a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe, potrivit art. 138 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
Altfel spus, regula în materie este aceea că negocierea în cadrul comisiei trebuie efectuată pentru un singur domeniu de creaţie (deci nu pentru mai multe), excepţia fiind cea expres prevăzuta de lege.
În ceea ce priveşte comunicarea publică a operelor muzicale, audiovizuale, a fonogramelor şi a videogramelor, nu există niciun text de lege care să consacre, cu titlu de excepţie, posibilitatea de negociere şi de stabilire a unei Metodologii unice (pentru mai multe domenii de creaţie).
ORDA, la solicitarea reprezentanţilor utilizatorilor, a desemnat, cu încălcarea art. 163 alin. (3) lit. a) din legea nr. 8/1996, ca fiind parte negociatoare, grupul format din toate organismele de gestiune colectivă, din domeniile de creaţie ale operelor muzicale, ale operelor audiovizuale, ale fonogramelor şi videogramelor şi ale prestaţiilor artistice-muzicale şi audiovizuale, deci din mai multe domenii de creaţie, fără ca între acestea să existe vreun drept sau vreo obligaţie comună, punând astfel organismele de gestiune colectivă în situaţia de a negocia şi alte categorii de drepturi pe care nu le reprezintă şi pentru care nu justifică niciun interes, limitând, totodată, în mod nepermis, procesul de negociere, dat fiind faptul că, în cazul fiecărui domeniu de creaţie, sunt aspecte factuale şi de drept diferite (care comporta discuţii şi abordări diferite) şi care nu pot fi tratate la "comun" în cadrul acestei comisii.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, pentru a înţelege ca constituirea unei comisii de negociere trebuie efectuata pentru un singur domeniu de creaţie si nu pentru mai multe, se arată ca aspectele de fapt si de drept învederate presupun mai degrabă o înţelegere mai buna a contextului juridic in care pot fi organizate aceste negocieri, tinand cont drepturile si de părţile care reprezintă aceste drepturi, analiza care nu poate fi refuzata de instanţa sub pretextul ca ar fi complexa, in condiţiile in care elementele invocate sunt cat se poate de evidente.
b) O altă îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ este legată de calitatea de "reprezentanţi" ai utilizatorilor faţă de persoanele nominalizate, cu referiri directe la I..
În primul rând, este cât se poate de evident din lecturarea art. 163 lit. b) şi c) din Legea nr. 8/1996 rep. că textul de lege face o distincţie clară între reprezentantul structurilor asociative reprezentantive ale utilizatorilor la nivel naţional şi reprezentantul structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local (sau în lipsa acestora a reprezentanţilor a 2 utilizatori locali notificaţi de organismele de gestiune colectivă).
De altfel, raţiunea desemnării unor reprezentanţi diferiţi pentru utilizatorii la nivel naţional, respectiv pentru utilizatorii la nivel local, derivă din faptul că cele două categorii de utilizatori pot avea interese diferite, cum şi poziţii de negociere diferite, în relaţia cu organismele de gestiune colectivă, scopul prevederii legale fiind acela de a proteja ambele categorii de utilizatori (de la nivel naţional şi, distinct, de la nivel local).
Prin urmare, este cât se poate de logic şi uşor de observat că nu pot fi desemnate aceleaşi persoane atât pentru reprezentanţii utilizatorilor la nivel naţional cât şi pentru cei de la nivel local, astfel cum s-a procedat în decizia contestată. Altfel, legiuitorul nu ar mai fi prevăzut în mod expres şi distinct (la lit. b) şi c) ale art. 163) reprezentanţi pentru utilizatorii la nivel naţional şi reprezentanţi la nivel local.
În speţă, actul administrativ nu distinge care sunt persoanele care reprezintă utilizatorii la nivel naţional şi care sunt reprezentaţii celor locali. Acest fapt este cât se poate de evident, neînţelegând ce analiză "profundă şi amănunţită" ar presupune observarea lui.
Instanţa de fond a reţinut că acest motiv (stabilirea aceloraşi persoane ca fiind reprezentanţii utilizatorilor naţionali şi locali) depăşeşte limitele analizei aparenţei de drept şi se subsumează în mod evident unei cercetări depline a fondului cauzei.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, sunt elemente de fapt cât se poate de evidente şi care, sub aspectul aparenţei de drept, dovedesc cazul bine justificat. În definitiv, nu se cunoaşte şi nici instanţa nu poate stabili, la prima facie, pe cine reprezintă aceste persoane. Pe utilizatorii la nivel naţional sau pe cei la nivel local? Sau pe ambele categorii? Acest fapt care nu este lămurit de ORDA prin actul administrativ contestat dacă este conform sau nu cu legea, în condiţiile în care textul art. 163 lit. b) şi c) impune, în mod distinct, "câte un reprezentant al structurilor asociative ale utilizatorilor, la nivel naţional", respectiv la nivel local.
c) O îndoială legitimă este legată şi de încălcarea art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996 rep., în ceea ce priveşte persoanele desemnate drept "utilizatori majori" în cadrul comisiei.
Pe lângă aspectele invocate mai sus (ce ţin de calitatea de reprezentanţi ai utilizatorilor), o condiţie suplimentară, care se deduce din art. 163 lit. b) şi c) este aceea că, pe lângă reprezentantul structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor (la nivel local şi naţional), este aceea de a se desemna în cadrul comisiei de negociere şi "câte un reprezentant al primilor 3 UTILIZATORI majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri".
Astfel, din lecturarea textului de lege se poate observa cu uşurinţă că, pentru a avea calitatea de reprezentant în cadrul unei comisii de negociere, societatea comerciala desemnata de ORDA trebuie să aibă calitatea de utilizator, calitate care este definită de art. 3 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 rep. şi care presupune utilizarea operelor sub forma comunicării publice, utilizare care, în speţă, faţă de Metodologia unică propusă, presupune comunicarea publică a operelor muzicale, audiovizuale, a fonogramelor şi a videogramelor (care includ şi prestaţiile artistice ale artiştilor interpreţi), condiţionată de licenţierea din partea organismelor de gestiune colectivă.
Această condiţie legală este evidentă, deci fără să presupună o analiză atât de complexă, de neabordat în procedura specială a suspendării actului administrativ.
În cadrul cererii de chemare in judecata a criticat punctual că P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L. pe care ORDA le-a desemnat în cadrul comisiei ca "utilizatori majori" în domeniul de activitate al unităţilor de alimentaţie publică, deşi deţin licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor, ele nu deţin, în schimb, licenţă pentru comunicarea publică a operelor audiovizuale şi a videogramelor, astfel că aceste societăţi nu-şi justifică calitatea lor de utilizatori de opere audlovizuale/videograme. Acesta putând constitui şi un motiv de susţinere al primului motiv de recurs - şi anume acela al nelegalităţii desemnării în comisie a diverselor tipuri de drepturi sau categorii de titulari, deşi legea impune un singur domeniu sau o singura categorie de titulari.
Aşadar, critica formulată se referă la împrejurarea că persoanele respective nu au calitatea de utilizatori de opere audiovizuale şi de videograme şi, drept urmare, nu pot fi desemnate reprezentanţi ai utilizatorilor pentru drepturile corespunzătoare operelor audiovizuale şi videogramelor. Asupra acestei critici punctuale, instanţa de fond nu s-a pronunţat sub nicio formă, pretextând faptul că analiza acestei împrejurări de fapt ar fi mult prea complexă.
În realitate, contrar celor reţinute de instanţă, se poate observa cu uşurinţă că nici ORDA, cum nici persoanele nominalizate (deşi au fost introduse în cauză) nu au emis niciun punct de vedere şi nici nu au făcut dovada deţinerii calităţii de utilizator, astfel cum prevede legea.
d) În ceea ce priveşte prejudiciul şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, instanţa de fond a reţinut că nu este îndeplinită această condiţie întrucât organismele de gestiune colectivă nu au dovedit modalitatea în care le este perturbată grav activitatea de gestiune colectivă, urmare a emiterii deciziei contestate.
Contrar celor reţinute, în opinia recurentei metodologia reprezintă un act cu caracter normativ, în baza căruia organismele de gestiune colectiva îşi desfăşoară activitatea de licenţiere a utilizatorilor şi de colectare a remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi, fiind astfel, prin natura sa, un act de maximă importanţă în cadrul activităţii de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi conexe.
În condiţiile în care un astfel de act este supus unei negocieri viciate şi prin decizia de constituire a comisiei li s-a atribuit în mod nelegitim calitatea de reprezentanţi ai utilizatorilor unor persoane, cu precădere I., ale căror interese declarate (dovedite cu înscrisurile depuse la dosar) sunt, mai degrabă, de a zadarnici activitatea de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale în discuţie, nicidecum de a negocia în mod onest drepturile patrimoniale de autor si conexe în discuţie, apreciază că se poate admite cu uşurinţă că există unui risc iminent care se poate răsfrânge asupra activităţii de gestiune colectiva în sensul perturbării activităţii de gestiune colectiva. Aceasta perturbare se face tot mai evidentă prin transmiterea/dezinformarea de către I./T. (către utilizatorii de opere şi produse vizate de metodologie) de mesaje/adrese/puncte de vedere în sensul că drepturile în discuţie nu ar trebui achitate către organismele de gestiune colectivă.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă C.
Intimata-pârâtă C. a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurenta CREDIDAM, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata si suspendarea deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că hotărârea atacata este pronunţata cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
In ceea ce priveşte cazul bine justificat, s-a arătat ca Decizia ORDA nu respecta dispoziţiile art. 163 alin. (3) lit. b) din legea nr. 8/1996; din comisia de negociere fac parte membri ce nu sunt reprezentativi nici măcar la nivelul sectorului de activitate; modalitatea de desemnare a membrilor comisiei reprezentând utilizatorii majori este nelegala; în componenta comisiei de negociere nu se regăsesc toate categoriile de utilizatori din domeniul comunicării publice; decizia atacata este emisa cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
In ceea ce priveşte paguba iminenta, decizia ORDA va determina diminuarea remuneraţiilor colectate de către organismele de gestiune colectiva, mare parte dintre utilizatori înţelegând in prezent să nu-si respecte obligaţiile de plata cu motivaţia ca noile tarife ce se vor negocia vor fi mult mai mici si pe de alta parte prin "negocierea" cu reprezentanţi ai utilizatorilor ce nu pot face parte din comisia de negociere, viciind o posibila metodologie stabilita de către Instanţa, in ipoteza in care s-ar considera îndeplinite celelalte dispoziţii legale.
4.2. Întâmpinarea depusă de intimatul-pârât ORDA
Intimatul-pârât OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de CREDIDAM, ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că, în fapt, având în vedere adresa înregistrată la ORDA cu nr. 3965/03.10.2023, formulată de către I., J., K. şi L., reprezentând cerere de iniţiere a procedurii de negociere a unei metodologii unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare, respectiv solicitare de emitere a deciziei ORDA de constituire a comisiei de negociere a metodologiei propuse.
Luând în considerare dispoziţiile art. 163 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu următoarele precizări: cele patru asociaţii mai sus indicate au depus cererea în referinţă, însoţită de lista părţilor propuse pentru negociere şi elementele de identificare ale acestora, metodologia propusă a fi negociată, precum şi dovezile notificării acestora, conform prevederilor alin. (1) al art. 163 din lege; cu privire la componenţa comisiei de negociere: au fost indicate organismele de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte un domeniu de creaţie şi pentru o categorie de drepturi, reprezentanţi ai titularilor de drepturi ale căror opere muzicale, audiovizuale, prestaţii artistice, producţii audiovizuale şi fonograme pot fi utilizate, respectiv: B., C., D. şi E., F. şi G., CREDIDAM, UNART şi H., în acord cu prevederile art. 163 alin. (3) lit. a) din lege; au fost indicate structurile asociative ale utilizatorilor la nivel naţional, respectiv I., J., K. şi L. şi utilizatorii majori M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A. (primii trei din categoria unităţi de cazare), P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L. (primii trei din categoria unităţi de alimentaţie publică), cu declaraţii pe propria răspundere privind cifra de afaceri anexate, fiind astfel îndeplinită cerinţa reglementată de art. 163 alin. (3) lit. b) din lege; au fost indicate structurile asociative ale utilizatorilor la nivel local, respectiv I., J., K. şi L., fiind astfel îndeplinită cerinţa reglementată de art. 163 alin. (3) lit. c) din lege.
Având în vedere propunerile primite şi calitatea Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), ca urmare a adresei ORDA nr. x/10.10.2023, le-a fost comunicată disponibilitatea de a face parte din comisia de negociere, astfel încât au fost aplicate dispoziţiile art. 163 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de cele de mai sus, luând în considerare dispoziţiile art. 163 şi art. 181 alin, 11) Iii. a) din Legea nr. 8/1996, a fost emisă decizia directorului general al ORDA nr. 98/16.10.2023 privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare.
Cu menţiunea că în esenţă analiza aspectelor invocate de reclamantă s-ar fi subsumat în mod evident unei cercetări a fondului cauzei, ceea ce nu este permis în procedura de judecată sumară a unei cereri de suspendare a executării, s-a arătat că hotărârea recurată este legală în ceea ce priveşte respingerea cererii ca neîntemeiată, instanţa de fond făcând corecta aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond cu privire la cele reglementate de art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, verificarea îndeplinirii criteriului reprezentativităţii structurilor asociative la nivel naţional, prin raportare sau nu la Legea dialogului social, pe de o parte, nu poate fi realizată în această etapă procedurală, iar pe de altă parte, Legea cadru în domeniu, respectiv Legea nr. 8/1996, nu face trimitere la actul normativ invocat.
De asemenea, aspectele privitoare la calitatea, numărul utilizatorilor "majori" nominalizaţi prin actul administrativ şi la distincţia dintre cele două tipuri de structuri asociative (naţionale şi locale), exced unei prejudecări a fondului.
Cu privire la faptul că instanţa de fond nu ar fi ţinut seama de faptul că în componenţa comisiei nu se regăsesc toate categoriile de utilizatori din domeniul comunicării publice, în mod corect instanţa a observat faptul că în susţinerea acestei teze nu este indicată nicio normă legală pretins a fi fost încălcată.
Relativ la existenţa sau nu a unui temei pentru realizarea unei metodologii unice şi pentru desemnarea unui colector unic, fiind necesară stabilirea în concret a modului de interpretare a art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o astefel de analiză nu se poate dezlega prin pipăirea fondului cauzei.
Referitor la paguba iminentă, nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că nu este probată modalitatea în care ar fi perturbată grav funcţionarea organismului de gestiune colectivă, neexistând o motivare concretă a "impactului negativ" pe care decizia l-ar produce asupra activităţii de gestiune colectivă. Este lipsită de fundament luarea în calcul a ipotezei diminuării remuneraţiilor plătite de utilizatori în urma modificării metodologiei în vigoare, forma finală a metodologiei fiind rezultatul negocierii, a voinţei părţilor, respectiv cea stabilită de către instanţa de judecată învestită de părţi în acest sens, fiind totodată relevante dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora "până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii".
5. Răspunsul la întâmpinare
Recurenta CREDIDAM a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea argumentelor intimatei pârâte ORDA şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
6.1. Aspecte procesuale
În şedinţa publică de la data de 14 ianuarie 2025, Înalta Curte, prealabil discutării probei cu înscrisuri, a pus în discuţia părţilor din oficiu motivul de ordine publică întemeiat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi excepţia lipsei interesului recursului pârâtului D..
6.2. Elemente de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă
Prin Decizia ORDA nr. 98/16.10.2023, a fost constituită comisia de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor şi produselor purtătoare de drepturi conexe şi tabelele privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de cazare, având următoarea componenţă conform art. 1 din Decizie:
- B., C., D. şi E., F. şi G., CREDIDAM, UNART şi H., reprezentând organismele de gestiune colectivă, pe de o parte şi
- I., J., K. şi L., reprezentând structurile asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel naţional şi local,
- M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., reprezentând utilizatorii majori,
- Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), reprezentând entitate care are un interes legitim, convocată şi desemnată de ORDA în temeiul art. 163 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, pe de altă parte.
Art. 2 al Deciziei menţionate prevede următoarele: "Comisia constituită potrivit art. 1 are obligaţia să desfăşoare negocierile în conformitate cu dispoziţiile art. 164 şi art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei."
Art. 3 stabileşte că "Înţelegerea părţilor, realizată într-un termen de maxim 60 de zile de la data constituirii comisiei, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se va consemna într-un protocol care se va depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor spre a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile art. 165 alin. (3) din Legea nr. 8/1996."
Reclamanta CREDIDAM a considerat că Decizia ORDA antemenţionat este nelegală, sens în care a formulat plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea Deciziei nr. 98/2023, plângere înregistrată la ORDA la data de 06.11.2023 sub nr. x.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.01.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat anularea Deciziei ORDA nr. 98/16.01.2023, dosarul nefiind încă soluţionat la data prezentei decizii.
6.3. Analiza motivului de casare de ordine publică pus în discuţie din oficiu şi întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Înalta Curte a pus în discuţie, la termenul din 14 ianuarie 2025, un aspect procedural, din care pot deriva două situaţii procedurale, respectiv faptul că prin sentinţa recurată s-a dispus respingerea acţiunii faţă de pârâtul D., iar acest pârât a formulat recurs; totodată, instanţa de fond a reţinut că D. are calitatea de pârât, deşi reclamanta CREDIDAM formulase cerere de introducere în cauza a altor persoane, astfel că, faţă de aceste împrejurări, se pune problema dacă, din punct de vedere procedural, pârâtul faţă de care s-a respins acţiunea are sau nu un interes în a formula recurs. Pe de altă parte, există posibilitatea de a avea în vedere, din punct de vedere procedural, un eventual motiv de ordine publică care să fie încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziţiei procesuale în etapa judecăţii fondului a acestei părţi, respectiv dacă a fost cu adevărat pârât sau a fost calificat pârât, deşi trebuia să fie o persoană care invocă aceleaşi drepturi ca şi reclamanta.
Cu prioritate, Înalta Curte constată caracterul fondat al motivului de ordine publică încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziţiei procesuale în etapa judecăţii fondului a pârâtului recurent D..
Astfel, prin cererile titularilor cererilor de intervenţie, respectiv I., J., FEDERAŢIA INDUSTRIEI HOTELIERE DIN ROMÂNIEI (K.), L. şi FEDERAŢIA PATRONATELRO DIN TURISMUL ROMÂNESC (FPTR), s-au formulat intervenţii cu caracter accesoriu în favoarea pârâtului ORDA.
Cu privire la celelalte entităţi (B., C., D., E., F., G., UNART, H., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L.), la termenul din 10.01.2024, reclamanta, prin avocat, a apreciat că art. 161 din Legea contenciosului administrativ şi art. 78 C. proc. civ. au întâietate faţă de dispoziţiile referitoare la intervenţie, sens în care a solicitat introducerea în cauză a tuturor persoanelor care fac parte din Comisie în calitate de pârâţi.
Ca urmare, prima instanţă a luat act de solicitarea reclamantei, iar ca efect al solicitării de voinţă al acesteia, titularii cererilor de intervenţie accesorie au dobândit calitatea de pâraţi în cauză. Astfel, cererile de intervenţie accesorie nu se mai impun a fi discutate, intervenienţii dobândind calitatea de pârâţi în cauză.
Cu privire la această măsură procedurală, Înalta Curte constată că într-adevăr, conform art. 78 din C. proc. civ., instanţa poate pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită, instanţa nu va putea dispune, din oficiu, introducerea în cauză a terţului, însă, dacă apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond.
Înalta Curte constată că prezenta cerere nu era una dintre acelea care nu se puteau soluţiona decât cu prezenţa în proces a tuturor membrilor convocaţi la negociere, neexistând o asemenea imperativitate procedurală; faptul că hotărârea a cărei suspendare se solicită se referă la constituirea unei comisii nu impunea necesitatea chemării în judecată a tuturor membrilor acestei comisii.
Pe de altă parte, conform art. 78 din C. proc. civ., introducerea terţului în proces nu îl transformă, din punct de vedere al poziţiei procedurale, în pârât, deoarece terţul nu are în mod necesar interese procesuale contradictorii cu părţile iniţiale; după cum se observă, o parte din terţi formulaseră cereri de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, iar o altă parte a susţinut interese similare reclamantei.
Astfel, se constată că o asemenea calificare nu corespunde poziţiei procesuale a acestor părţi, după cum se poate constata în cazul pârâtului D., care la rândul său a solicitat, în cadrul altui dosar, suspendarea aceleiaşi decizii (dosar x/2023).
Această calificare a determinat şi naşterea unei situaţii procedurale contradictorii, prin aceea că un pârât faţă de care s-a respins acţiunea, a înţeles să recureze soluţia, cerând admiterea acestei acţiuni; or, lipsa de interes nu poate fi reţinută, cât timp pârâtul menţionat este, de asemenea, titular al unei cereri similare de suspendare.
Prin urmare, constatând încălcarea unei reguli procedurale (art. 78 din C. proc. civ.), cât timp terţii introduşi în cauză nu puteau dobândi poziţia procesuală a unui pârât şi nici nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de acest artciol pentru a se realiza introducerea în cauză, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. şi de recurenta-intervenient forţat D. şi constatarea ca fiind fondat a motivului de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu, ceea ce va determina casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va reevalua îndeplinirea condiţiilor art. 78 din C. proc. civ. cu privire la terţii invocaţi de către reclamantă şi, eventual, în subsidiar, se va pronunţa asupra admisibilităţii cererilor de intervenţie accesorie în ipoteza în care se va ajunge la concluzia inaplicabilităţii prev. art. 78 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. şi recurenta-intervenient forţat D. împotriva sentinţei civile nr. 551 din 3 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Constată fondat motivul de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 ianuarie 2025.