Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 aprilie 2021, reclamanta A. şi Sisteme S.A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Direcţia Regională Vamală Craiova şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat:
- Anularea în totalitate a Deciziei nr. 222 din 09.10.2020 privind soluţionarea contestaţiei emise de DGSC, comunicată în data de 14.10.2020, în ceea ce priveşte soluţia privind suma de 11.700.728 RON, reprezentând taxe vamale în cuantum de 8.484.586 RON, accesorii aferente taxelor vamale în cuantum total de 1.339.453 RON, TVA în cuantum de 1.612.056 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum total de 264.633 RON;
- Anularea în totalitate a deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. x/30.06.2020, depusă în Anexa nr. 3, precum şi anularea în totalitate a Procesului-verbal de control nr. x/30.06.2020 (denumit în continuare pv. control depus în Anexa nr. 4 în baza căruia a fost emisă decizia pentru regularizarea situaţiei, în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată în sumă totală de 11.700.728 RON reprezentând taxe vamale în cuantum de 8.484.586 RON, accesorii aferente taxelor vamale în cuantum total de 1.339.453 RON, TVA în cuantum de 1.612.056 RON şi accesorii aferente TVA în cuantum total de 264.633 RON;
- Exonerarea reclamantei de obligaţiile fiscale principale şi accesorii stabilite suplimentar prin actele menţionate la punctele anterioare şi având obiect plata sumei totale de 11.70.728 RON;
- Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 125 din 6 aprilie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 125 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A. şi Sisteme S.A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului de către prima instanţă în vederea soluţionării în fond a acţiunii în anulare formulate. În subsidiar, a solicitat, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea în totalitate a acţiunii formulate, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
3.1. Nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă susţine încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează administrarea probelor, respectiv art. 259, art. 330 alin. (1), art. 337 şi art. 338 C. proc. civ., întrucât prima instanţă încuviinţează un set de obiective cu privire la care expertul precizează că nu poate răspunde, admite cererea de completare a expertizei cu testările şi analizele necesare, însă atunci când expertul desemnat depune acelaşi răspuns, procedează la judecarea cauzei, respinge cererea de înlocuire a expertului şi nu explică motivele pentru care obiectivele nu mai sunt necesare cauzei.
3.2. Nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă susţine încălcarea disp. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa este lacunară, nu cuprinde o analiză proprie a criticilor invocate de societate cu privire la aspectele de ordin procedural şi substanţial, ci reprezintă o preluare a argumentelor din întâmpinările pârâtelor.
Instanţa de fond nu răspunde argumentelor reclamantei şi nu explică de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat.
3.3. Nelegalitatea sentinţei recurate, având în vedere incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu privire la argumentele de ordin substanţial, recurenta-reclamantă consideră că prima instanţă a interpretat eronat textul poziţiilor 8544 70 00 şi 9001 10 90 din Nomenclatura Combinată (NC), precum şi textul Notelor Explicative la Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene (Note explicative), în vigoare atât anterior, cât şi ulterior datei de 24.05.2019, a încălcat art. 28 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi jurisprudenţa CJUE în materie şi a încălcat art. 114 alin. (1) din Regulamentul nr. 952/2013.
Recurenta-reclamantă susţine că cerinţa esenţială pentru clasificarea de la poziţia 8544 este existenţa unor cabluri de fibre optice izolate individual, aspect care rezultă şi dintr-un document emis de Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV).
De altfel, această situaţie a fost tranşată la 13.02.2008, când Comitetul pentru Codul Vamal – TAXUD a ajuns la concluzia că fibrele optice sunt asimilate cablurilor din fibră optică, din punct de vedere vamal.
Mai arată recurenta-reclamantă că Notele Explicative au suferit modificări relevante după data de 24.05.2019, pe care le arată la filele x din cererea de recurs.
Astfel, concluzia instanţei de fond este irelevantă dacă, după analizarea prin comparaţie a cerinţelor textelor de la poziţia 8544 70 00 şi 9001 10 90, se ajunge la final să se constate că sunt întrunite toate cerinţele de la o poziţie sau alta.
Prima instanţă ar fi trebuit să verifice dacă bunul este sau nu conceput în vederea utilizării în telecomunicaţii; este alcătuit dintr-un miez acoperit de un strat dublu de polistiren acrilat, moale şi un înveliş exterior din acrilat tare; este acoperit de un strat de diferite culori pentru identificare (înveliş).
În mod greşit a reţinut prima instanţă că nu a fost modificat şi codul 9001, deoarece prin introducerea sintagmei "structură de fibră optică izolată individual de la poziţia 9001" se modifică indirect poziţia NC9001, începând cu data de 24.05.2019.
Anterior modificării, textul codului 8544 nu conţinea trimiteri la codul 9001 iar diagrama cu descrierea tehnică a produselor nu se modifică, prin urmare, aceleaşi produse care înainte de 24.05.2019 se încadrau la poziţia 8544, în prezent sunt încadrate la poziţia 9001.
Instanţa de fond era datoare să dea eficienţă principiului neretroactivităţii legii şi să constate că atunci când o normă este neclară sau este supusă mai multor interpretări, prevederile neclare se interpretează în favoarea contribuabilului.
Sentinţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea prevederilor art. 28 din TFUE şi a jurisprudenţei CJUE, Tratatul prevăzând explicit adoptarea "unui tarif vamal comun în relaţia lor cu ţările terţe".
Clasificarea cablurilor din fibră optică la poziţia tarifară 8544 este susţinută de Informaţiile Tarifare Obligatorii (ITO) emise de Olanda în 2005 şi 2011 unei companii din grupul A., care a asigurat certitudinea tratamentului vamal pentru aceste produse.
Autorităţile franceze şi cele din Statele Unite ale Americii au confirmat încadrarea tarifară la poziţia 8544 70 00.
Sunt relevante şi concluziile CJUE din cauza C-153/10 Sony Supply Chain Solutions (Europe)BV, potrivit cărora deşi o ITO este obligatorie pentru activităţile vamale doar atunci când este invocată de titularul său ori de reprezentantul acestuia, poate fi invocată cu titlu de probă de o altă persoană decât titularul său .
Sentinţa recurată este pronunţată cu ignorarea principiilor securităţii juridice, protecţiei încrederii legitime şi certitudinii impunerii, întrucât există acte (decizii şi hotărâri) care confirmă clasificarea cablurilor din fibră optică la poziţia 8544, astfel că s-a creat aşteptarea legitimă la nivelul societăţii recurente în sensul aplicării acestui tratament vamal.
Recurenta-reclamantă susţine că în ceea ce priveşte accesoriile ce se pot acorda pentru neplata datoriei vamale, prin art. 114 din Regulamentul nr. 952/2013, direct aplicabil şi general obligatoriu în toate statele membre UE, s-a stabilit că se pot acorda dobânzi la arierate în condiţiile acestei dispoziţii, prin urmare nu se poate stabili unilateral de către statele membre acordarea şi a altor tipuri de penalităţi, întrucât competenţa Uniunii în această materie este exclusivă, iar uniunea vamală presupune adoptarea unui tarif vamal comun.
Prin urmare, în cauză este nelegală stabilirea unor penalităţi de întârziere în temeiul art. 176 Codul de procedură fiscală, cât timp este incident Regulamentul UE nr. 952/2013.
Cu privire la argumentele de ordin procedural, recurenta-reclamantă invocă încălcarea art. 2 alin. (2) Codul de procedură fiscală, precum şi interpretarea eronată a jurisprudenţei CJUE potrivit căreia autorităţile au obligaţia de a comunica toate documentele de natură a influenţa adoptarea unei decizii.
Astfel, recurenta-reclamantă consideră că soluţia primei instanţe este eronată, întrucât punctul său de vedere faţă de procesul-verbal de control contestat nu a fost analizat, deşi Codul de procedură fiscală se aplică şi în cazul administrării drepturilor vamale, această omisiune conducând la încălcarea dreptului său la apărare.
S-a mai invocat de recurenta-reclamantă împrejurarea necomunicării Adresei nr. x/05.08.2019 a Direcţiei Generale a Vămilor, neavând relevanţă că aceasta a fost amintită în cuprinsul notificării, cât timp actul reprezintă un element-cheie ce constituie temeiul deciziei administrativ-fiscale.
Necomunicarea adresei reprezintă o vătămare produsă societăţii prin impunerea nejustificată a sumelor care fac obiectul acţiunii şi în vederea realizării apărării contribuabilul trebuie să aibă posibilitatea să i se comunice informaţiile şi documentele ce se regăsesc în dosar, astfel cum se arată în concluziile avocatului general în cauza C-298/16, Ispas împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj.
4. Apărările formulate
Intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Reclamanta A. şi Sisteme S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată.
5. Alte aspecte
Excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Autoritatea Vamală Română, a fost respinsă prin încheierea din 30 mai 2024, la acelaşi termen de judecată fiind dispusă şi suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., până la pronunţarea, de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a hotărârii preliminare în Dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Olt.
Astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri din 16 ianuarie 2025, care face corp comun cu prezenta decizie, Înalta Curte a repus cauza pe rol, având în vedere că nu mai subzistă motivul de suspendare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analiza motivelor de casare
1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 330 alin. (1), art. 337, art. 338 şi art. 259 C. proc. civ., criticile fiind nefondate
Prin încheierea de şedinţă din data de 01.07.2021, instanţa de fond a încuviinţat reclamantei proba cu expertiză tehnică în specialitatea fibre optice, cu un număr de şapte obiective, a desemnat expertul şi a stabilit onorariul provizoriu, de asemenea pentru reclamantă a admis cererea de numire a unui expert parte.
În data de 17.01.2022 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică încuviinţat, iar prin încheierea de şedinţă din 31.03.2022 au fost încuviinţate obiecţiunile formulate de reclamantă.
Prin obiecţiuni s-a susţinut că expertul nu a răspuns la obiectivul nr. 1, întrucât acesta nu are acces la mijloacele tehnice necesare pentru a efectua testele, fiind pensionar, iar răspunsul oferit de expert este bazat pe analiza documentelor şi a specificaţiei tehnice a produsului, fără să se facă o analiză de facto veritabilă pentru a clasifica structura reală a bunurilor importate.
Prin răspunsul la obiecţiuni depus la 21.10.2022, expertul desemnat de instanţă a arătat că referitor la obiectivul nr. 1, dacă până la data de 24.05.2019, bunurile importate de societate conţin: a) un miez optic de fibră de sticlă, realizat din sticlă dopată, acoperit de o armură optică realizată de asemenea din sticlă dopată utilizând o altă reţetă de dopare, ambele acoperite de un strat dublu din acrilat care conferă o protecţie suplimentară semnificativă şi b) un strat acoperitor exterior din plastic transparent (înveliş) care permite colorarea şi vizualizarea culorii acestui bun (cablu) şi înveleşte stratul interior din miezul optic de fibră de sticlă şi armătură optică menţionate la pct. a), a) expus următorul răspuns: există fişa tehnică a produsului importat de firma A., pe care o ataşează, G.652 B. şi firma nu a reclamat abateri de la această specificaţie; instanţa nu a solicitat în mod expres efectuarea testelor de laborator; măsurători şi analize au fost făcute şi de alţi specialişti ale căror rezultate sunt depuse la dosar; în data de 13.10.2021 a avut loc întâlnirea părţilor la sediul reclamantei şi nu au existat obiecţiuni cu privire la structura fibrei importate, astfel că a apreciat că nu se impune efectuarea unor teste suplimentare.
Prin încheierea de şedinţă, la cererea reclamantei, s-a revenit cu adresă la expert pentru a răspunde la obiectivele 5, 6, 7, iar ulterior răspunsului expertului s-a cerut înlocuirea, deoarece acesta nu are posibilitatea să analizeze tehnic bunurile în cauză.
Prin încheierea de şedinţă din data de 30.03.2023, după ce au fost ascultate părţile, instanţa de fond a respins cererea de înlocuire a expertului, iar apărătorul reclamantei a solicitat acordarea unui termen pentru a se dezbate cauza pe fond, aceasta având loc la 06.04.2023, când s-a pronunţat sentinţa recurată.
Văzând cronologia şi modul de desfăşurare a procesului, se observă că normele legale invocate de recurenta-reclamantă au fost respectate întocmai de judecătorul fondului, s-a depus raportul de expertiză, s-a răspuns la cele două obiecţiuni ale reclamantei, iar instanţa, faţă de răspunsul expertului a considerat că este lămurită, nefiind necesară înlocuirea expertului, toate cererile fiind puse în discuţia contradictorie a părţilor, iar faptul că instanţa nu a mai insistat în depunerea unui nou răspuns al expertului nu echivalează cu o necercetare asupra fondului cauzei, întrucât la pronunţarea hotărârii au fost analizate toate probele administrate în dosar, conform disp. art. 264 C. proc. civ.
2. Cu privire la nelegalitatea întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Critica este nefondată, din expunerea motivelor de recurs reiese că recurenta-reclamantă este nemulţumită de faptul că susţinerile sale nu au convins instanţa de fond să pronunţe o hotărâre în sensul solicitat de aceasta.
Referitor la preluarea în hotărâre a argumentelor prezentate de pârâtă în cadrul întâmpinării, se constată că acestea cuprind dispoziţii ale instanţei referitoare la legalitatea actelor contestate, citate din acte europene şi chiar susţineri ale reclamantei.
În ceea ce priveşte întinderea hotărârii atacate şi răspunsul concentrat al instanţei la unele argumente aduse de reclamantă, acestea nu conduc la încălcarea disp. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul răspunzând argumentelor fundamentale care sunt susceptibile să influenţeze soluţia.
3. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Critici de ordin substanţial
Înalta Curte reţine că prin încheierea din data de 30.05.2024, în calea de atac a recursului, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la cererea recurentei-reclamante, până la pronunţarea de către CJUE a hotărârii preliminare în privinţa căreia a fost sesizată în Dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Olt.
Judecarea cererii de recurs din cauza de faţă a fost repusă pe rol ca urmare a pronunţării de către Curtea de la Luxemburg a Hotărârii din 27.06.2024, în cauza C-168/23 A. şi Sisteme S.A. împotriva ANAF – DGRFP Craiova – DRV Craiova, Autoritatea Vamală Română şi ANAF – DGAMC.
Trimiterea preliminară priveşte interpretarea subpoziţiilor 8544 70 00 şi 9001 10 90 din Nomenclatura combinată care figurează în Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23.07.1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31.01.2020, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12.10.2017.
Pentru litigiul ce a făcut obiectul întrebării preliminare, Curtea a arătat că sunt relevante Notele explicative din 2007, precum şi Notele explicative din 2019.
În litigiul aflat pe rolul Tribunalului Olt, în perioada 6.07. – 21.12.2018, A. a importat mărfuri cu privire la care a declarat că se încadrează la subpoziţia 8544 70 00 din Notele explicative referitoare la "cabluri din fibre optice" şi care au fost supuse unei rate a taxelor la import de 0%.
După publicarea Notelor explicative din 2019, A. a arătat că datorită modificărilor intervenite în Notele explicative din 2007, mărfurile în cauză se încadrează, începând cu 2019, la subpoziţia 9001 10 90 şi sunt supuse unei rate a taxelor la import de 2,9%.
În urma unui control vamal a posteriori, Direcţia Regională Vamală Craiova a considerat că mărfurile în cauză sunt fibre optice şi sunt supuse unei taxe la import de 2,9%, inclusiv pentru cele importate anterior Notelor explicative din 2019.
Instanţa de trimitere a ridicat problema dacă Notele explicative din 2007 şi reclasificarea retroactivă a mărfurilor în cauză la poziţia tarifară 9001 10 90 din NC aduc atingere principiilor securităţii juridice şi previzibilităţii.
De asemenea, instanţa de trimitere a ridicat problema dacă principiul aplicării uniforme a clasificării tarifare coroborate cu principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime îi impune să ia în considerare deciziile altor autorităţi vamale naţionale şi deciziile autorităţilor vamale sau ale instanţelor din alte state membre, care au clasificat sau au confirmat clasificarea mărfurilor în cauză la poziţia 8544 din N.C.
La paragrafele 38 şi 42 din Hotărârea CJUE, aceasta a arătat că mărfurile în cauză se încadrează la subpoziţia 9001 10 90 din NC şi nu la subpoziţia 8544 70 00, deoarece subpoziţia 8544 70 00 din N.C. trebuie interpretată în sensul că nu acoperă un cablu din fibre optice compus din miez optic şi armătură optică acoperite de un prim înveliş interior din acrilat moale şi un al doilea înveliş al stratului din acrilat dur colorat.
La paragraful 43 din Hotărârea CJUE se arată că, opus afirmaţiilor A., Notele explicative din 2019, potrivit cărora fibrele optice izolate individual "nu formează un cablu din fibră optică de la poziţia 8544 înainte de a fi plasate într-o învelitoare de protecţie" nu fac decât să precizeze conţinutul condiţiei privind existenţa unei învelitori de protecţie, fără a modifica termenii clari din Notele explicative 2007.
De asemenea, Curtea a răspuns şi la cea de-a doua problemă, arătând că în temeiul art. 33 alin. (2) din Regulamentul nr. 952/2013 o ITO nu poate fi invocată decât de titularul său ori de reprezentantul acestuia în faţa autorităţii vamale care au emis-o şi a autorităţilor celorlalte state membre (par. 44) şi din moment ce ITO au fost emise de alte autorităţi vamale/decizii ale altor instanţe din state membre şi nu au fost adresate A., nu se poate considera că asemenea informaţii şi decizii au furnizat societăţii asigurări precise, necondiţionate şi concordante, susceptibile să o determine pe aceasta să nutrească o încredere legitimă cu privire la temeinicia unei asemenea clasificări (par. 45).
Prin urmare, arată CJUE, la paragraful 46, că principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun recuperării de către autorităţile vamale ale unui stat membru a taxelor şi a impozitelor datorate de un contribuabil pentru clasificarea tarifară eronată, potrivit acestor autorităţi, a unei mărfi la o subpoziţie din Nomenclatura combinată care figurează în Anexa I la Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 254/2000, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare nr. 2017/1925, chiar dacă unele decizii referitoare la informaţiile tarifare obligatorii emise în privinţa altor contribuabili de către aceste autorităţi şi de autorităţile vamale din alte state membre, precum şi unele hotărâri judecătoreşti din alte state membre nu au respins o asemenea clasificare tarifară.
CJUE a arătat la par. 30 care este criteriul deciziei pentru clasificarea tarifară a mărfurilor, iar la par. 35 a concluzionat că Notele stabilesc o diferenţă între "cabluri" şi "fibre izolate individual" şi că numai cablurile din fibre optice constituite din fibre izolate individual se încadrează la poziţia 8544 din această nomenclatură, cu excepţia fibrelor optice înseşi. În schimb, fibrele optice individuale, precum şi fasciculele de fibre optice se încadrează la poziţia 9001.
De asemenea, la paragraful 36, Curtea a arătat că pentru subpoziţia 8544 70 00 fibrele optice care formează cabluri trebuie să fie izolate individual şi să fie plasate într-o izolaţie de protecţie sau în interiorul unei învelitori de protecţie pentru a se putea încadra la această poziţie.
În sens contrar, dacă mărfurile în cauză sunt fibre optice izolate individual printr-un strat dublu de acoperire, fără a dispune de o învelitoare de protecţie, nu se pot încadra la poziţia 8544 şi trebuie să fie clasificate la poziţia 9001 (par. 37).
În speţa de faţă, recurenta-reclamantă susţine existenţa unei modificări directe a textului Notelor explicative cu privire la poziţia 8544 şi a unei modificări indirecte a poziţiei 9001, modificare ce a condus la necesitatea schimbării încadrării tarifare a bunurilor, după data de 24.05.2019.
Critica este nefondată, Înaltă Curte reţine că hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-168/23, amintită anterior, stabileşte că textul modificator aferent subpoziţiei 8544 70 00 nu a adus nicio modificare în conţinutul notei explicative pentru subpoziţia 9001 10 90, astfel că mărfurile ce puteau să fie incluse anterior la prima subpoziţie şi după data de 24.05.2019, primesc aceeaşi încadrare şi invers.
Aceleaşi susţineri au fost făcute şi de către prima instanţă, aceasta arătând şi că utilizarea produsului în domeniul telecomunicaţiilor nu se contestă, esenţial este ca produsul, pentru a fi clasificat la poziţia 8544, să reprezinte cablu din fibre optice compuse din fibre optice, acoperit individual de un strat dublu de polimer de acrilat situat în interiorul unei învelitori de protecţie.
Or, din probele administrate în cauză rezultă că produsul importat este fibră optică acoperită cu un strat de polimer de acrilat, ce nu se află în interiorul unei învelitori de protecţie (a fibrei optice izolate individual), prin urmare nu poate fi încadrat la poziţia 8544.
Recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă nu a verificat dacă bunul este alcătuit dintr-un miez acoperit de un strat dublu de polimer acrilat compus dintr-un înveliş interior din acrilat moale şi un înveliş exterior din acrilat tare, însă faţă de cele stabilite prin hotărârea CJUE din cauza C-168/23, obligatorie pentru instanţele naţionale, subpoziţia 8544 70 00 nu acoperă un asemenea produs.
De altfel, aceasta este şi situaţia produselor importate de recurenta-reclamantă, în perioada inspectată, au un miez optic, armătură optică, înveliş interior din acrilat moale şi un înveliş al stratului din acrilat dur colorat, lipind învelitoarea de protecţie.
Expertiza dispusă de prima instanţă a concluzionat în sensul că produsele sunt acoperite de un strat de acrilat moale şi unul de acrilat tare şi lipeşte mantaua (învelitoarea de protecţie), toate acestea putând fi stabilite prin inspecţie vizuală şi analiza parametrilor specificaţiei tehnice a produsului.
Expertul parte al societăţii recurente a ajuns la aceleaşi concluzii, deşi a analizat produsele cu anumite echipamente, arătând existenţa unei diferenţe între Notele explicative din 2007 şi cele din 2019, şi că până la data de 24.05.2019, bunurile puteau fi încadrate la poziţia 8544, aspect ce a fost deja dezlegat atât de prima instanţă cât şi prin Hotărârea CJUE din cauza C-168/23.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge critica referitoare la interpretarea greşită a poziţiilor 8544 şi 9001 din Nomenclatura Combinată şi textul Notelor Explicative la Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene, în vigoare anterior şi ulterior datei de 24.05.2019, neexistând nicio diferenţă în privinţa bunurilor importate sau a clasificării acestora.
A mai invocat recurenta-reclamantă încălcarea de către prima instanţă a disp. art. 28 din TFUE şi jurisprudenţa CJUE în materie, în sensul că nu s-a avut în vedere că aplicabilitatea codului NC 8544 a fost confirmată pentru bunuri identice din întreaga lume.
Prima instanţă a răspuns acestor susţineri la fila x din cuprinsul considerentelor sentinţei atacate, identificând disp. art. 33 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului Vamal al Uniunii Europene, în sensul că deciziile ITO şi IOO sunt obligatorii, numai în ceea ce priveşte clasificarea tarifară sau determinarea originii mărfurilor pentru autorităţile vamale faţă de titularul deciziei, iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că deţine o astfel de decizie.
În acelaşi sens, hotărârea CJUE din cauza C-168/23, amintind disp. art. 33 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, a reţinut că ITO nu poate fi invocată decât de către titularul său ori reprezentantul acestuia, prin urmare, recurenta-reclamantă nu are dreptul să o folosească în beneficiul său, nefiindu-i adresată, critica fiind astfel nefondată.
Cu privire la încălcarea disp. art. 114 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, recurenta-reclamantă consideră că se puteau impune numai penalităţile de întârziere stabilite de acest act normativ, nu şi penalităţile de întârziere calculate conform art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Motivul de recurs va fi respins ca nefondat, Înalta Curte va ţine seama de hotărârea CJUE din cauza C-506/23, C. S.R.L., prin care se stabileşte că art. 114 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei practici administrative naţionale în temeiul căreia poate fi impusă o penalitate de întârziere prevăzută de legislaţia naţională, suplimentar dobânzilor de întârziere prevăzute la acest articol.
Totodată, în cuprinsul hotărârii se analizează traducerea în limba română a art. 114 din Regulament, arătându-se că este vorba în realitate, de o dobândă de întârziere ce urmăreşte să remedieze consecinţele ce decurg din depăşirea termenului de plată şi să evite ca debitorul datoriei vamale să obţină un avantaj necuvenit din faptul că sumele datorate în temeiul acestei datorii rămân la dispoziţia sa dincolo de temeiul stabilit pentru achitarea acesteia.
Penalităţile de întârziere prevăzute la art. 176 din Codul de procedură fiscală reprezintă o sancţiune pecuniară aplicată debitorului care nu a achitat o obligaţie fiscală la termenul de scadenţă prevăzut (par. 37 din hotărâre), instanţa naţională având obligaţia să verifice proporţionalitatea acestei sancţiuni.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentei-reclamante i s-a imputat suma de 8.484.586 RON taxe vamale suplimentare şi obligaţii fiscale accesorii în sumă totală de 1.339.453 RON, reprezentând dobânzi în cuantum de 714.139 RON şi penalităţi de întârziere de 625.314 RON.
Înalta Curte, aplicând testul proporţionalităţii sancţiunii de 625.314 RON, reţine că aceasta, împreună cu dobânda nu depăşesc cuantumul obligaţiei principale ce ar fi trebuit să fie achitată în perioada 2017 – 2019, astfel că nu există niciun impediment pentru ca penalităţile de întârziere să nu fie datorate, ţinându-se seama şi de faptul că recurenta-reclamantă nu a formulat critici în privinţa unei eventuale lipse de proporţionalitate a sancţiunii.
Critici de ordin procedural
Recurenta-reclamantă consideră că i-a fost încălcat dreptul de a fi ascultată, componentă a dreptului său la apărare, întrucât în cuprinsul procesului-verbal de control au fost ignorate punctele de vedere depuse de societate în raport de procesele-verbale intermediare, critica urmând să fie respinsă, însăşi reclamanta arătând că şi-a spus punctul de vedere însă organul fiscal nu a ţinut seama de aceasta, sens în care nu se poate afirma că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 9 alin. (1), art. 130 alin. (5) sau art. 131 alin. (2) Codul de procedură fiscală, susţinerile părţilor fiind analizate cu ocazia acţiunii judecătoreşti.
Recurenta-reclamantă invocă interpretarea eronată a jurisprudenţei CJUE potrivit căreia autorităţile au obligaţia să comunice toate documentele de natură a influenţa adoptarea unei decizii, în speţă, Adresa nr. x/05.08.2019.
În cauza C-298/16, Ispas împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, CJUE a stabilit că principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că în cadrul unor proceduri administrative de inspecţie şi de stabilire a bazei de impunere a TVA, un particular trebuie să aibă posibilitatea să i se comunice, la cerere, informaţiile şi documentele care se găsesc în dosarul administrativ şi care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale, cu excepţia cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea acordului la respectivele informaţii şi documente.
Din actele dosarului reiese faptul că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de comunicare a Adresei nr. x/05.08.2019, iar conţinutul acesteia a fost redat în cuprinsul Notificării şi al procesului-verbal de control, de unde rezultă că prin acest înscris Direcţia Regională Vamală Craiova şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că noul text introdus în Notele explicative la Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene nr. 2019/C/179/05, nu conţine informaţii conform cărora produsele care se clasificau înainte de 24.05.2019 în cadrul poziţiei 8544 ar trebui clasificate la poziţia 9001.
Conţinutul adresei nu este determinant pentru rezolvarea cauzei, din probele administrate rezultând că recurenta-reclamantă, anterior modificării Notei explicative din 24.05.2019, în realitate, a încadrat greşit bunurile la poziţia 8544, în loc de 9001, prin urmare pentru ambele perioade bunurile importate trebuiau încadrate la poziţia 9001, critica urmând să fie respinsă ca nefondată.
Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. şi Sisteme S.A. împotriva sentinţei nr. 125 din 6 aprilie 2023 a Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 29 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.