Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul Pentru Imigrări al Judeţului Timiş:
a) admiterea contestaţiei împotriva Deciziei de neacordare a avizului de angajare - tip permanent nr. x/SITM din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al judeţului Timiş;
b) anularea Deciziei de neacordare a avizului de angajare - tip permanent nr. x/SITM din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al judeţului Timiş, având în vedere că este lovită de nulitate, fiind emisă cu exces de putere, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004;
c) obligarea pârâtului IGI - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş la eliberarea avizului de angajare pentru:
- B., cetăţean din India;
- C., cetăţean din India;
- D., cetăţean din India, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004;
d) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, în temeiul art. 453 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 712/18.08.2023 pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRARI - SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI TIMIS, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 la data de 23.08.2023.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 542 pronunţată la 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 542 pronunţate la 28 septembrie 2023 de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de neacordare a avizului de angajare – tip permanent nr. x/2023.
După o succintă prezentare a situaţiei de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal şi a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează următoarele:
Hotărârea recurată în prezentul litigiu a fost pronunţată fără ca instanţa de judecată să analizeze principiul proporţionalităţii în momentul emiterii actului administrativ contestat.
Principiul proporţionalităţii în emiterea actelor administrative este reglementat pe niveluri legislative, respectiv art. 53 din Constituţia României, art. 9 din Codul Administrativ, art. 28 alin. (22 ) din Ordonanţa nr. 25/2014 şi art. 81 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
Interpretând dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că controlul judecătoresc în oportunitate este, prin excelenţă, un control al proporţionalităţii.
Instanţa de judecată nu a făcut absolut nicio trimitere la principiul proporţionalităţii, astfel cum acesta este reglementat de textele de lege menţionate. Instanţa de prim grad avea obligaţia să analizeze principiul proporţionalităţii şi, pe cale de consecinţă, să constate dacă decizia de neemitere a avizului a fost emisă sau nu cu exces de putere de către intimatul IGI Timiş.
Deşi în temeiul art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, cetăţenii străini aveau obligaţia să se încadreze în cele 90 de zile de la data încetării raporturilor de muncă iniţiale pentru a-şi clarifica situaţia din punct de vedere legal în România, trebuie observat că procedura de obţinere a noilor cereri a fost depăşită cu doar 3 zile de la scurgerea celor 90 de zile
Menţionează că soluţionarea cererilor pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se realizează cu luarea în considerare a circumstanţelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii.
Societatea recurentă a prezentat instanţei de prim grad care erau acele circumstanţe specifice cazului care au condus la depăşirea termenului legal de 90 de zile. În acest sens. a arătat că din înscrisurile anexate contestaţiei, societatea A. S.R.L. a început demersurile pentru întocmirea dosarelor şi înregistrarea cererilor la Serviciul de Imigrări încă din luna mai 2023.
Or, dosarul care se depune la Serviciul pentru Imigrări trebuie să conţină înscrisuri care se eliberează de alte autorităţi (adeverinţă AJOFM. cazier judiciar. cazier fiscal. certificat constatator ONRC) iar eliberarea acestor înscrisuri a durat atât de mult încât unele documente pe care le avea deja la dosar au expirat.
Mai mult, cu privire la străinul C., a arătat că acesta a lucrat anterior la o altă societate pe teritoriul României iar procedura de schimbare a angajatorului a fost extrem de anevoioasă, astfel că au fost nevoiţi să reia procedura, motiv pentru care în cazul domnului C. nu a reuşit să depună cererea înainte de expirarea permisului de şedere.
Altfel spus, nu poate fi reţinută doar culpa societăţii în nerespectarea termenului de 90 de zile, când în acest proces complex de obţinere a avizului de muncă sunt implicate nu mai puţin de 4 instituţii sau autorităţi publice - fiecare cu procedura proprie de analizarea şi soluţionare a cererilor de eliberare a documentelor necesare obţinerii avizului de angajare.
Prin urmare, atât timp cât decizia de refuz a prelungirii dreptului de şedere se ia în considerare prin analiza circumstanţelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii, astfel cum prevede art. 52 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, este absolut injust şi discriminatoriu ca soluţionarea cererii de eliberare sau nu a avizului de muncă să se facă fără respectarea principiul proporţionalităţii de către Inspectoratul de Imigrări, iar instanţa de judecată să nu sancţioneze în niciun fel intimatul pentru neaplicarea conformă a legii. Pe lângă aplicare legii conform literei acesteia, aceasta se impune a fi aplicată şi conform spiritului acesteia. Or, spiritul acesteia impunea aplicarea principiului proporţionalităţii la prezentul litigiu.
În lumina celor expuse mai sus, având în vedere că cel puţin pentru străinii B. şi D. permisele de şedere sunt valabile până în data de 15.09.2023, solicită a se constata că refuzul intimatei de a nu elibera avizele de angajare este emis cu exces de putere, decizia nr. x/SlTM fiind nelegală.
Astfel, având în vedere toate considerentele expuse, din care rezultă fără echivoc faptul că pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş a emis decizia de neacordare a avizului de angajare cu exces de putere, iar instanţa de prim grad nu a sancţionat excesul de putere conform principiului proporţionalităţii, se impune admiterea prezentului recurs şi, pe cale de consecinţă, în rejudecare să se dispună admiterea contestaţiei împotriva Deciziei de neacordare a avizelor de muncă nr. x din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al judeţului Timiş, anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x din data de 31.07.2023 emisă de IGI - Serviciul pentru imigrări al judeţului Timiş, având în vedere că este lovită de nulitate, fiind emisă cu exces de putere, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004 şi obligarea intimatului la eliberarea avizelor de angajare pentru cetăţenii străini menţionaţi în contestaţie.
4. Apărări formulate în cauză
Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca fondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente respectiv a dispoziţiilor art. 4 alin. 2 lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, raportat la situaţia de fapt privind înregistrarea cererilor recurentei şi refuzul nejustificat solicitat a se constata în sensul art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta A. S.R.L. a solicitat constatarea caracterului nejustificat al refuzului I.G.I. Timiş de a emite avizele de angajare pentru - B.; - C.; - D., în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004;, anularea Deciziei de neacordare a avizelor de muncă nr. x din data de 31.07.2023 emisă de IGI — Serviciul pentru imigrări al judeţului Timiş şi obligarea pârâtului să emită avizele de angajare solicitate pentru cele trei persoane fizice.
În concret, pe 23.06.2023, cu o întârziere de 3 zile de la expirarea timpului de depunere conform art. art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, reclamanta A. S.R.L. a depus online cereri pentru emiterea avizelor de angajare a 3 cetăţeni din India B., C. şi D., deşi la acea dată cetăţenii indieni B. şi D. aveau permisul de şedere în România cu data de expirare la 15.09.2023 şi cetăţeanul indian C. figura cu şedere ilegală pe teritoriul României, permisul său de şedere expirând la data de 14.06.2023.
Instanţa de fond a respins acţiunea, reţinând că la data formulării cererilor de obţinere a avizului de angajare în muncă de către reclamantă, 23.06.2023 (data încărcării cererilor pe platforma on-line), respectiv 30.06.2023 (data înregistrării cererilor cu nr. x, nr. x şi nr. x) raporturile de muncă ale celor 3 străini încetaseră din 20.03.2023, 90 de zile de la data încetării raporturilor de muncă împlinindu-se în data de 20.06.2023, ceea ce a condus la încetarea valabilităţii permisului unic potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 şi implicit, la imposibilitatea încadrării în muncă la un alt angajator potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de aceste prevederi legale şi nici cea reglementată de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014.
Înalta Curte constată că judecătorul fondului a respins acţiunea motivat de faptul că termenul de depunere a cererii era expirat de 3 zile, aspect care ar fi atras încetarea valabilităţii permisului unic conform art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, fără a observa că nu tardivitatea depunerii a fost motivarea respingerii cererii pentru emiterea avizelor de angajare.
În concret, la momentul depunerii cererii 23 iunie 2023, cetăţenii indieni B. şi D. aveau permisul de şedere în România cu data de expirare la 15.09.2023, iar pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Timiş a mod eronat a respins cererea în baza art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014, motivat de faptul că la data depunerii cererii în vederea obţinerii avizului de angajare în muncă, aceştia se aflau în şedere legală pe teritoriul României.
Înalta Curte, ca instanţă de recurs apreciază contrar primei instanţe că în cauză acţiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei prin care autoritatea a respins cererile cetăţenilor străini pentru acordarea vizelor de muncă pe motiv că la data luării deciziei, cei 3 cetăţeni indieni figurau cu şedere nelegală pe teritoriul României.
În opinia Curţii în cauză sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare în raport de dispoziţiile art. 28 (1) din O.G. nr. 25/2014, aceasta în condiţiile în care documentaţia pentru prelungire a fost depusă, cel puţin pentru 2 cetăţeni din India în perioada de valabilitate a vizelor care au expirat la data de 15.09.2023.
Având în vedere că cetăţenii indieni B. şi D. îndeplineau condiţiile pentru acordarea vizelor de muncă, urmează a se avea în vedere în soluţia adoptată şi în motivarea acesteia de proporţionalitatea sancţiunii pe care trebuie să o suporte cetăţeanul indian C. care figura cu şedere ilegală pe teritoriul României, permisul său de şedere expirând la data de 14.06.2023, în condiţiile în care cetăţeanul este terţ în relaţie cu instituţia pârâtă.
Înalta Curte subliniază importanţa garanţiilor procedurale în litigiile care, precum cel de faţă, produc consecinţe ireversibile asupra vieţii persoanei, în cauză cetăţeanul indian C..
Instanţa de fond nu a aplicat principiul proporţionalităţii în cazul persoanelor fizice de naţionalitate indiană, având în vedere că la data iniţierii procedurilor de obţinere a avizului de angajare se aflau în Romania cu drept de şedere legală şi nu au avut cum să controleze întregul proces desfasurat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., finalizat cu refuzul emiterii avizului de angajare.
Emiterea sau refuzul eliberării unui aviz de angajare afectează în principal străinul implicat, care îşi poate prelungi dreptul de şedere sau trebuie să părăsească România. Străinul este doar un terţ în procedura de eliberare a avizului, dar suportă cele mai importante şi severe efecte ale acesteia. Atât, IGI Timiş, cât şi prima instanţa au analizat doar documentaţia depusă de societatea A., fiecare respingând cererea pe criterii diferite, ignorând principiul proporţionalităţii în relaţia cu cetăţenii din India, în cauză afectaţi direct de aceste soluţii.
Prin urmare, refuzul emiterii avizului de angajare unei persoane care avusese un drept de şedere legal în Romania, pierdut din culpa angajatorului, reprezintă pentru acesta o penalitate care depaşeşte ceea ce este strict necesar pentru combaterea migratiei ilegale, îngrădind libertăţile mai mult decât era necesar.
Mai mult diferenţa de tratament între persoane în situaţii semnificativ similare nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit.
Pentru identitate de raţiune, Înalta Curte apreciază că în cauză a fost încălcat principiul proporţionalităţii din perspectiva necesităţii asigurării unui echilibru între "formele de activitate ale administraţiei publice" şi "efectele asupra persoanelor", fiind obligatoriu ca reglementările sau măsurile să fie iniţiate, adoptate, emise, de autorităţile/instituţiile publice în urma evaluării nevoilor, problemelor, riscurilor şi impactului soluţiilor propuse.
În cauză judecătorul fondului trebuia să aplice legislaţiei în materie astfel încât să conducă la aplicarea unei sancţiuni adecvate gravităţii încălcării pe care o reprimă, ţinând seama de faptul că nu avea cum să reţină că persoanele fizice nu au respectat condiţiile de prelungire a dreptului lor de sedere prevăzute în O.U.G. nr. 194/2002 şi nu ar fi facut niciun demers în acest scop. Aceştia au întreprins demersuri găsind un angajator care a depus cerere pentru obţinerea unui aviz de angajare cu o întârziere de 3 zile, iar instituţia pârâtă a respins cererea motivat de faptul că cei 3 cetăţeni nu se aflau în Romania cu drept de şedere legală.
Instanţa de recurs reţine astfel ca fiind favorabile circumstanţele pe care recurenta-reclamantă le-a invocat prin recurs, instanţa de fond nu a observat consecinţele pe care, respingerea cererii, le are din perspectiva criteriul proporţionalităţii şi care atrag admiterea acţiunii în tot, pentru identitate de soluţie (tratament) pentru cetăţenii din India, B., C. şi D..
Reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează în sensul admiterii recursului şi casării sentinţei atacate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi rejudecând cauza, va admite acţiunea, va anula Decizia nr. x/SITM din data de 31.07.2023, va obliga pârâtul IGI - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş la eliberarea avizului de angajare pentru B., C. şi D., cetăţeani din India şi va obliga pe pârât la plata în favoarea reclamantei a sumei de 150 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 542 pronunţate la 28 septembrie 2023 de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa şi rejudecând cauza:
Admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş.
Anulează Decizia nr. x/SITM din data de 31.07.2023 şi obligă pârâtul IGI - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş la eliberarea avizului de angajare pentru B., C. şi D., cetăţeani din India.
Obligă pe pârât la plata în favoarea reclamantei a sumei de 150 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi recurs.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2024.